ICCJ. Decizia nr. 667/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 667/2014
Dosar nr. 2559/2/2009*
Şedinţa publică de la 12 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.Ţ.A. SA a contestat, în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, Deciziile cu numerele: 60308; 60311; 60313; 60294; 60310; 60307; 60309; 60312; 60320; 60303; 60291; 60297; 60293; 60278; 60276; 60246; 60247; 60281; 60314; 60275; 60323; 60280; 60265; 60287; 60279; 60284; 60274; 60295; 60296; 60321; 60322; 60317; 60288; 60255; 60257; 60283; 60251; 60254; 60253; 60260; 60262; 60261; 60252; 60271; 60270; 60269; 60268; 60305; 60304; 60249; 60300; 60264; 60299; 60289; 60290; 60282; 60266; 60292; 60273; 60267; 60302 din 29 octombrie 2007 emise de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în calitate de administrator al Fondului de Garantare, primite de reclamantă la data de 1 noiembrie 2007, şi Decizia din 6 noiembrie 2007 primită de reclamantă la data de 8 noiembrie 2007 şi din 15 noiembrie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta a nesocotit hotărârea judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor din Dosarul nr. 23/2006, în loc să efectueze plata în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 503/2004 a emis deciziile menţionate prin care a admis doar în parte creanţele SC A.Ţ.A. SA.
Prin Sentinţa nr. 3117 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantă, aceasta a fost atacată cu recurs.
Prin Decizia nr. 3972 din 7 decembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta SC A.Ţ.A. SA, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că reclamanta nu a fost citată cu menţiunea timbrării la domiciliul ales.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 18 martie 2009, iar prin Încheierea din data de 5 mai 2009 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea Dosarului nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor arătând că procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 503/2004 care vizează aceleaşi sume ca şi cele solicitate în dosarul de faliment, constituie procedură specială în raport de procedura instituită prin Legea insolvenţei.
Prin Decizia nr. 5180/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat împotriva Încheierilor de suspendare din 5 mai 2010 şi 12 octombrie 2010.
În fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2572 din 10 aprilie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În speţă, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe hotărârea judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor din Dosarul nr. 23/2006, dosar ce are ca obiect falimentul societăţii de asigurări SC G.A.R.G.A. SA, susţinând că pârâta a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti menţionate, deşi, autoritatea pârâtă ar trebui să efectueze plăţile în baza tabelului de creanţe al debitoarei aflată în procedura insolvenţei, fără a verifica condiţiile în care se efectuează plata, conform dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 503/ 2004.
Prima instanţă a apreciat că împrejurarea că la un anumit moment reclamanta figura în calitate de creditor în tabelul preliminar, respectiv în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei, nu conferă autoritate de lucru judecat hotărârii de validare a tabelului aşa cum susţine aceasta, sub aspectul contestării deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, având în vedere că pârâta nu are calitate de parte în procedura de faliment, obiect al Dosarului nr. 23/2006 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.
Tabelul definitiv întocmit la un moment dat în cadrul procedurii de faliment nu poate avea autoritate de lucru judecat şi nu poate fi opus autorităţii pârâte. În plus, în tabelul definitiv consolidat cu creanţele SC G.A.R.G.A. SA, reclamanta nu mai figurează înscrisă cu nicio sumă.
Prima instanţă a reţinut că procedura de soluţionare a cererilor de plată, adresată Departamentului Fondul de Garantare, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare şi de Normele privind fondul de garantare, este aceeaşi atât pentru creanţele din asigurări înscrise cât şi pentru cele ce nu au fost înscrise la masa credală a societăţii de asigurare aflată în insolvenţă.
Aşa fiind, a reţinut că reclamanta era obligată să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 503/2004 şi avea posibilitatea contestaţiei deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, aşa cum de altfel a procedat prin prezenta cerere de chemare în judecată, fără ca soluţia pronunţată în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A. SA să aibă relevanţă sub acest aspect.
În cauză, la emiterea deciziilor contestate, pârâta a urmărit respectarea dispoziţiilor Legii nr. 503/2004 şi documentele depuse în susţinerea sumelor solicitate aferente dosarelor de daună.
Astfel, au fost emise un număr de 69 de decizii, dintre care două de respingere pentru lipsa documentelor justificative de plată; 40 decizii de respingere pentru neîncadrarea în Normele de răspundere civilă obligatorie în vigoare la data producerii evenimentului rutier; un număr de 7 decizii pentru care motivul respingerii a fost împrejurarea că sumele solicitate cu titlu de despăgubire, din disponibilităţile Fondului de Garantare au fost deja achitate; 3 decizii de respingere întrucât vinovăţia pentru producerea accidentului aparţinea ambilor conducători auto; 16 dispoziţii de respingere pentru nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii accidentului (art. 22, Legea nr. 345/2002).
Pârâta, prin Adresa nr. 86891 din 11 octombrie 2007 a solicitat reclamantei înscrisuri în completarea documentaţiei depuse conform art. 26 din Legea nr. 503/2004, informaţii ce trebuiau transmise în termen de 10 zile de la data primirii solicitării.
Întrucât reclamanta a criticat deciziile menţionate doar sub aspectul încălcării hotărârii de validare a tabelului definitiv al creditorilor, susţinând că aceasta a intrat sub autoritatea de lucru judecat (Dosarul de faliment nr. 23/2006 privind pe debitoarea SC G.A. SA), neinvocând niciun alt motiv de nelegalitate al actelor administrative atacate, această critică fiind reţinută ca nefondată, s-a statuat de instanţa de fond că acţiunea formulată de reclamantă nu este neîntemeiată.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 2572 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, apreciată ca fiind netemeinică şi nelegală, a formulat recurs reclamanta SC A.Ţ.A. SA, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115//2005 şi aplicate greşit dispoziţiile art. 21 şi 22 din acelaşi ordin.
În esenţă, se arată că dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005 prevăd că actele îndeplinite anterior intrării în vigoare a legii noi sunt câştigate cauzei, astfel că pârâta avea obligaţia de a plăti sumele cuvenite recurentei, înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanţelor în cadrul procedurii falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995 rep., cu modificările şi completările ulterioare, fără a-şi putea exercita atribuţiile de verificare prevăzute de dispoziţiile art. 21 din acelaşi ordin, întrucât, prin Încheierea judecătorului sindic din 19 octombrie 2014 s-a dispus publicarea tabelului, fapt care îi conferă valoarea de titlu executoriu.
Se susţine că dispoziţiile art. 21 şi 22 din acelaşi ordin nu au aplicabilitate în cauză, întrucât este vorba de titluri executorii care constată creanţe din asigurări, adică hotărâri pronunţate în litigii dintre asiguraţi şi asiguratori. Titlul executoriu invocat de societatea reclamantă este Încheierea din 19 octombrie 2004 prin care s-a publicat tabelul definitiv consolidat al creanţelor. Mai mult, verificarea titlurilor executorii reglementată de acest text de lege are în vedere numai o verificare a condiţiilor de formă, nu verificarea creanţei constatată prin acesta, în caz contrar ar însemna adoptarea unei proceduri care contravine căilor legale.
În altă ordine, se arată că societatea recurentă nu s-a aflat în ipoteza reglementată de art. 26 din Legea nr. 503/2004.
Pârâta nu avea niciun drept de reverificare a documentaţiei din dosarul de daună cât timp creanţele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii în tabelul definitiv şi consolidat de creanţe, astfel că reverificarea şi implicit posibilitatea de a solicita completarea dosarului este nelegală.
A proceda altfel, echivalează cu încălcarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care reprezintă titlu executoriu.
Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Departamentul Fond de Garantare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, combătând criticile recurentei.
În esenţă, se susţine că dispoziţiile legale invocate de recurentă a fi aplicate greşit sau încălcate, sunt desprinse din context.
Se arată că nu există la dosarul cauzei un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca de validare a tabelului definitiv al creditorilor, cum în mod greşit susţine recurenta.
La data închiderii procedurii de faliment a SC G.A.R.G.A. SA, SC A.T.A. SA nu mai avea calitatea de creditor al acestei societăţi pentru suma pretinsă (ca de altfel pentru nicio sumă), lucru atestat de tabelul definitiv consolidat depus de lichidatorul judiciar în dosarul de insolvenţă şi pe care judecătorul sindic l-a confirmat prin hotărârea judecătorească de închidere a procedurii de faliment. Relevant este că recurenta nu a contestat această lipsă a calităţii sale de creditor, în cadrul procedurii de faliment, cu toate că pretinsa sa calitate de creditor a fost invocată în susţinerea prezentei acţiuni.
Spre deosebire de recurentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară - Fond de garantare este înscrisă în tabelul de creanţe final exclusiv cu suma ce fusese plătită în procedura administrativă şi pentru care avea calitate de creditor principal de asigurare. Potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, Fondul de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi, şi/sau cheltuieli de judecată pe care le-a achitat din resursele sale.
În cadrul procedurii administrative, sunt plătiţi atât creditorii de asigurare care au fost înscrişi, cât şi creditori care nu au fost înscrişi (nu au formulat declaraţie de creanţă) la masa credală a societăţii de asigurare, iar procedura de plată este aceeaşi.
Tabelul de creanţe întocmit la un anumit moment în cadrul procedurii de faliment, nu poate avea autoritate de lucru judecat şi nu poate fi opus ca temei al unui raport obligaţional direct faţă de recurentă.
Urmând procedura Legii nr. 503/2004, recurenta trebuia să depună documente prin care să-şi dovedească pretenţiile pentru a putea fi despăgubită din disponibilităţile fondului.
Recurenta-reclamantă cât şi intimata-pârâtă au formulat concluzii/note scrise, prin care au reiterat argumentele expuse în cuprinsul recursului, respectiv întâmpinării.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei legal al recursului, nu este fondat.
Din susţinerile recurentei, reţinute şi în expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, rezultă că aceasta, în calitate de creditor al SC G.A.R.G.A. SA, aflată în faliment, a solicitat obligarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la plata sumei de 1.494.481,28 RON, stabilită prin Tabelul definitiv al creditorilor, invocând Încheierea din 19 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 26/2003.
Necontestat este că procedura de faliment împotriva SC G.A.R.G.A. SA, ce a format obiectul Dosarului nr. 26/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a fost declanşată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, că judecătorul sindic a dispus, prin Încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2004, afişarea la uşa instanţei a tabelului definitiv consolidat al tuturor obligaţiilor debitoarei (tabel în care SC A.Ţ.A. SA figura la art. 108.9 - alte creanţe chirografare cu o creanţă în cuantum de 14.944.812.844 RON). Ulterior, reclamanta-recurentă nu mai este menţionată în calitate de creditor cu suma pretinsă în tabelul definitiv consolidat al creanţelor SC G.A.R.G.A. SA, modificat şi completat la 10 ianuarie 2011, fapt pe care judecătorul sindic l-a confirmat prin hotărâre judecătorească de închidere a procedurii de faliment. De asemenea, în acest context, recurenta nu a contestat lipsa calităţii de creditor în procedura falimentului.
Înalta Curte reţine că referirile şi interpretarea dată de recurentă dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Normele aprobate prin Ordinul Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, nu se înscrie în contextul situaţiei de fapt şi de drept al cauzei.
Instanţa de recurs apreciază că sunt aplicabile litigiului dispoziţiile art. 48 şi art. 72 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, precum şi prevederile Capitolului IV - Dispoziţii speciale privind utilizarea disponibilităţilor Fondului în cadrul procedurilor de faliment declanşate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, modificate şi completate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate.
În cuprinsul art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, se prevede că de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condiţiile legii menţionate, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii, iar prin art. 72 din acelaşi act normativ se dispune că procedura de faliment deschisă împotriva societăţilor de asigurare şi aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a legii continuă să se desfăşoare şi se închide în condiţiile noii legi, adică ale Legii nr. 503/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Capitolul IV - Dispoziţii speciale privind utilizarea disponibilităţilor Fondului în cadrul procedurilor de faliment declanşate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3115/2005, modificate şi completate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007, "Actele şi/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite şi sunt câştigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/ 1995, republicată, şi ale Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabile la momentul adoptării acestor acte şi/sau măsuri. După momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele şi/sau măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări şi plata creanţelor în temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai şi de îndată a dispoziţiilor Legii nr. 503/2004, sub sancţiunea anulării lor potrivit legii".
Conform dispoziţiilor art. 21 din acelaşi capitol, "(1) În urma înregistrării raportului şi a situaţiilor transmise de lichidatorul judiciar, întocmite conform art. 20, administratorul Fondului, prin departamentul specializat, verifică dosarele de daună şi înscrisurile/documentaţiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări conform art. 15 alin. (3) şi art. 17 alin. (2). (2) După aprobarea listelor creditorilor de asigurări ale căror creanţe au fost constatate cu caracter cert, lichid şi exigibil în urma analizării dosarelor de daună, comisia specială ia toate măsurile în vederea publicării acestora şi dispune efectuarea plăţii sumelor cuvenite acestora din disponibilităţile Fondului. (3) Orice persoană care se încadrează în categoria creditorilor de asigurări definită la art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 şi care pretinde vreun drept de creanţe de asigurări împotriva societăţii de asigurare debitoare, precum şi/sau creditorul de asigurări a cărui creanţă pretinsă de la Fond nu se regăseşte înregistrată în cuprinsul listelor publicate conform alin. (2) pot/poate formula o cerere motivată în acest sens. Cererea se adresează administratorului Fondului şi se depune la sediul departamentului specializat, în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării listelor conform alin. (2). În urma aprobării cererii, administratorul Fondului emite o decizie motivată prin care acceptă plata sumelor pretinse de la Fond. Administratorul Fondului publică, în condiţiile prezentelor norme, o listă suplimentară a acelor creditori de asigurări ale căror sume certe, lichide şi exigibile au fost acceptate la plată prin decizie a acestuia. (4) Împotriva deciziei administratorului Fondului se poate formula plângere în condiţiile art. 24 alin. (5), raportat la art. 19 din Legea nr. 503/2004. Prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 503/2004, referitoare la creditorii de asigurări acceptaţi la plată prin hotărâre judecătorească, se aplică în mod corespunzător".
În raport de prevederile legale mai sus menţionate, rezultă obligaţia administratorului Fondului de garantare, prin departamentul specializat, de a verifica dosarele de daună şi documentaţiile aferente acestora pentru întocmirea listelor creditorilor de asigurări şi, ulterior aprobării şi publicării acestor liste, pentru a se dispune efectuarea plăţilor cuvenite acestora din disponibilităţile Fondului, astfel că în mod legal a procedat pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la verificarea documentaţiei din dosarele de daună la care se referă cererile reclamantei de acordarea despăgubirilor, respinse prin deciziile contestate în prezenta cauză.
Dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Normele privind Fondul de garantare, menţionate de recurenta-reclamantă SC A.Ţ.A. SA, şi potrivit cărora rămân legal îndeplinite şi sunt câştigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, actele şi/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, nu pot fi interpretate în sensul că instituie, pentru administratorul Fondului de garantare, o obligaţie necondiţionată de plată a despăgubirilor aferente dosarelor de daună depuse, atunci când creanţa respectivă este trecută într-un tabel definitiv consolidat al tuturor obligaţiilor debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar în procedura de faliment derulată potrivit Legii nr. 64/1995.
Reclamanta nu a probat, în litigiu, împrejurarea că tabelul definitiv consolidat al tuturor obligaţiilor debitoarei SC G.A.R.G.A. SA (emis în octombrie 2004 şi în cuprinsul căruia reclamanta figura cu o creanţă în cuantum de 14.944.812.844 RON), a fost validat printr-o hotărâre judecătorească, pentru a se putea susţine existenţa, în condiţiile legii, a unui titlu executoriu.
Faptul că prin Încheierea din data de 19 octombrie 2004 dată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 26/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a dispus afişarea tabelului definitiv consolidat la uşa instanţei, nu echivalează cu titlu executoriu, cum greşit susţine recurenta.
Mai mult, în prezent, recurenta-reclamantă, astfel cum rezultă cu evidenţă din actele dosarului, nu mai dovedeşte/justifică calitatea de creditor al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA, aceasta nemaifiind trecută în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, fapt de altfel necontestat de aceasta.
De asemenea, susţinerile recurentei în sensul că în momentul în care s-a formulat cerere la Fondul de garantare pentru plata creanţelor cu care a fost înscrisă la masa credală a intervenit o subrogare de drept a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (care urma să figureze pe mai departe în dosarul de faliment în calitate de creditor), nu pot fi reţinute, întrucât administratorul Fondului de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 403/2004, doar pentru sumele egale cu plăţile pe care le-a achitat din disponibilităţile fondului respectiv.
În altă ordine, Înalta Curte reţine că în situaţia în care reclamanta ar fi deţinut un titlu executoriu, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, şi prin care se constată creanţe de asigurări, devin aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Normele privind Fondul de garantare, care prevăd că "(1) Titlul executoriu care constată creanţe de asigurări, obţinut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 şi nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege, se transmite administratorului Fondului, în original, în vederea verificării lui şi, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condiţiile prezentelor norme şi ale art. 24 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 503/2004".
Se prevede astfel, în mod expres, că valorificarea titlului executoriu se face în condiţiile art. 24 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 503/ 2004, aceste texte prevăzând că "După primirea fiecărei cereri în condiţiile alin. (1) - (4), comisia special constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează şi analizează întreaga documentaţie aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare. Împotriva deciziei se poate formula plângere, în condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (5) şi respectiv alin. (6), potrivit cărora "După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publica lista creditorilor de asigurări acceptaţi la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Pentru creditorii acceptaţi la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas irevocabilă".
Astfel, aserţiunile recurentei în sensul că eronat i-au fost respinse dosarele de daune, că solicitatoarea de completare a dosarelor şi verificarea se referă doar la persoanele prevăzute la art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 503/2004, categorie din care nu face parte, nu poate fi reţinută ca fiind fondată, conţinutul art. 22 alin. (1) din Norme fiind clar şi explicit.
În concluzie, faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.Ţ.A. SA împotriva Sentinţei nr. 2572 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 753/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
