ICCJ. Decizia nr. 753/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 753/2014
Dosar nr. 4255/2/2012
Şedinţa publică de la 18 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 7039 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, acţiunea formulată de reclamanta SC C.A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, prin care solicita obligarea acestuia la emiterea autorizaţiei de construire pentru lucrările la imobilul situat în Bucureşti, str. F.G., sector 2, în baza celor două dosare-proiect pentru obţinerea autorizaţiei de construire înaintate Ministerul Apărării Naţionale - U.M. X cu adresa nr. 38 din 23 iunie 2010 emisă de către reclamantă şi înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. A881 din data de 25 iunie 2010, respectiv pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 şi H2, acces carosabil şi parcări în cazarmă", cod lucrare X, pav. B, H1, H2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii pârâte, reţinând următoarele:
Prin O.M.C. nr. 2709/2011, modificat prin O.M.C. nr. 2095/2012, imobilul situat în Bucureşti, str. F.G., sectorul 2 a fost clasat ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică "B", cod în Lista monumentelor istorice X.
Se reţine că, potrivit art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din Legea nr. 50/1991, primarii oraşelor şi comunelor emit autorizaţii de construire pentru lucrările la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii.
Se constată, deci, că pârâtul nu este legal abilitat să emită autorizaţii de construire pentru lucrări la construcţiile reprezentând monumente istorice, cum este cazul imobilului în discuţie şi, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările reclamantei, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit faptul că pavilionul închiriat se află în perimetrul imobilului clasificat ca monument istoric, nu pot fi reţinute întrucât, aşa cum s-a arătat, imobilul din str. F.G. a fost clasat ca monument istoric prin ordin emis de ministrul de resort, publicat în M. Of.; acest act administrativ creează prezumţia legală că toate construcţiile de la adresa menţionată au calitatea de monument istoric, iar reclamanta nu a dovedit că edificiul cu privire la care solicită emiterea autorizaţiei de construire este exceptat de la acest regim juridic.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041din C. proc. civ., se arată, în esenţă, că soluţia pronunţată de instanţa de fond, de respingere a acţiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, este consecinţa interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente cauzei, respectiv art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991, care reglementează excepţia de la regula prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din acelaşi act normativ, invocat de către instanţa de judecată ca argument principal pentru soluţia pronunţată, art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, art. 26 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. M.91/2008 şi art. 23 din Legea nr. 422/2001.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la emiterea autorizaţiei de construire pentru lucrările la imobilul situat în Bucureşti str. F.G., sector 2 pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele HI şi H2".
Judecătorul fondului, înainte de a analiza pe fond cauza s-a pronunţat pe calea de excepţie cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului-intimat Ministerul Apărării Naţionale, stabilind că acesta nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu el este cel care poate elibera autorizaţia de construcţie solicitată.
Având în vedere obiectul acţiunii, susţinerile părţilor, actele depuse la dosar şi cadrul legal aplicabil, Curtea constată că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Apărării Naţionale.
Astfel, imobilul în litigiu, situat în str. F.G., sector 2 Bucureşti, a făcut obiectul unui contract de închiriere pe o durată de 6 luni, încheiat între Ministerul Apărării Naţionale prin U.M. X şi recurentul-reclamant SC C.A. SRL.
Imobilul ce a făcut obiectul acestui contract a fost ulterior clasat în lista monumentelor istorice categoria Ansamblu, grupa valorică B, prin O.M.C.P.N. nr. 2095/2012, publicat în M. Of. nr. 243/2012.
Aşa fiind, prima instanţă, în mod corect a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din Legea nr. 50/1991, în raport de care primarii oraşelor şi comunelor emit autorizaţii de construire pentru lucrările la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii.
Cum în cauza de faţă autorizaţia de construcţie solicitată vizează astfel de lucrări (terasă clădire anexă alimentaţie publică), este evident că nu intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale este cel care poate emite astfel de autorizaţii.
Susţinerea recurentului-pârât în sensul că în situaţia sa sunt incidente dispoziţiile art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991, dispoziţii care reglementează cu caracter de excepţie eliberarea autorizaţiilor de construcţie de către Ministerul Apărării Naţionale în cazul lucrărilor cu caracter militar, este nefondată şi lipsită de suport probator, având în vedere că în cauză nu este vorba de executarea unor lucrări de construcţii cu caracter militar.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 7039 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 758/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
