ICCJ. Decizia nr. 681/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 681/2014
Dosar nr. 1576/59/2011
Şedinţa publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Arad a solicitat, în contradictoriu cu autorităţile publice pârâte Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor, Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „L.C.A.”, Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „L.T.”, Asociaţia „L.H.” şi Asociaţia Vânătorilor „L.T.”, următoarele:
- anularea parţială a procesului-verbal din 16 februarie 2011, întocmit de comisia de analiză a contestaţiilor, comunicat pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor la data de 17 februarie 2011, prin care s-au respins contestaţiile formulate cu privire la acţiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice din judeţul Arad, anume cele referitoare la fondurile cinegetice M., T., C. şi F.;
- anularea referatului de aprobare ce are ca obiect rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, emis de Direcţia Generală Păduri din 24 februarie 2011 şi din 25 februarie 2011, în partea referitoare la fondurile cinegetice menţionate, atribuite direct către pârâtele Asociaţia „L.H.” şi Asociaţia Vânătorilor „L.T.”;
- suspendarea contractelor de atribuire directă a gestionării fondurilor cinegetice menţionate, anularea acestor contracte de atribuire directă şi obligarea pârâtului să încheie contractele privind gestionarea fondurilor cinegetice menţionate în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 407/2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este gestionar consacrat al fondurilor de vânătoare, în sensul Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, că prin actele administrative contestate au fost atribuite direct în beneficiul pârâtelor Asociaţia „L.H.” şi Asociaţia Vânătorilor „L.T.” fondurile cinegetice menţionate în acţiune, fără a fi îndeplinite condiţiile legale.
Totodată, a susţinut că este direct prejudiciată întrucât a gestionat acele fonduri mai bine de 20 de ani, efectuând în acest scop cheltuieli însemnate, iar atribuirea directă către pârâte a acestor fonduri este de natură să excludă posibilitatea de a practica vânătoarea pentru membrii săi vânători, care de-a lungul timpului au suportat prin contribuţii cheltuielile de întreţinere şi gestionare a fondurilor cinegetice.
1.2. Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâţii Asociaţia „L.H.”, Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „L.C.A.”, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Asociaţia Vânătorilor „L.T.” au solicitat respingerea acţiunii. Au arătat că reclamanta a promovat o acţiune cu obiect, părţi şi cauză identice la care ulterior a renunţat la judecată, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei interesului acesteia în promovarea acţiunii şi excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării contractelor de atribuire directă.
1.3. Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 388 din 20 iunie 2012, a respins cererea formulată de reclamantă, ca tardivă.
1.4. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice se face într-o procedură reglementată printr-un act normativ cu caracter special, respectiv prin Ordinul nr. 1221/2010, emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor, care presupune analizarea cererilor de atribuire directă de către o comisie special constituită în cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor, în calitatea sa de administrator, contestarea hotărârilor acestei comisii, soluţionarea acestor contestaţii de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, precum şi afişarea rezultatelor procedurii de atribuire directă.
În considerarea faptului că hotărârile comisiei de atribuire sunt acte administrative prin care se aprobă sau se resping cererile de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, prima instanţă a reţinut că acelaşi ordin nr. 1221/2010, reglementează o procedură specială de revocare la cerere a acestor acte administrative şi anume procedura de contestare a hotărârilor comisiei de atribuire, (art. 9 din ordin).
Această procedură are ca scop tocmai revocarea actelor administrative astfel contestate, înainte ca acestea să intre în circuitul civil prin încheierea contractelor de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, echivalând cu o procedură prealabilă în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caz în care, în cauză, nu mai era necesară efectuarea unei noi proceduri.
Aşadar, în speţă, procedura prealabilă a fost parcursă prin formularea contestaţiei împotriva hotărârii comisiei de atribuire, soluţionată prin procesul-verbal întocmit de comisia de analiză a contestaţiilor, din 16 februarie 2011, iar termenul de promovare a acţiunii în contencios administrativ îndreptate împotriva actelor de atribuire directă a dreptului de gestionare a început să curgă de la comunicarea răspunsului la această procedură prealabilă, respectiv a procesului verbal menţionat.
Prin urmare, termenul de promovare a acţiunii de faţă a început să curgă la data de 17 februarie 2011, dată la care reclamanta recunoaşte că s-a comunicat pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor. Procesul-verbal din 16 februarie 2011 întocmit de comisia de analiză a contestaţiilor, în aplicarea art. 9 din Ordinul nr. 1221/2010 al aceluiaşi minister, întrucât prin acest proces-verbal a fost soluţionată plângerea prealabilă promovată de reclamantă împotriva hotărârii emise de comisia de atribuire, cu privire la cererile de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, formulate de pârâtele Asociaţia „L.H.” şi Asociaţia Vânătorilor „L.T.”, iar acest termen a expirat la 17 august 2011, anterior promovării prezentei acţiuni, la data de 27 octombrie 2011.
Prima instanţă a reţinut că excepţia de tardivitate operează cu privire la întreaga acţiune, întrucât procesul verbal atacat reprezintă prin el însuşi un răspuns la plângerea prealabilă sesizării instanţei, producând efecte juridice împreună cu hotărârea comisiei de atribuire ce constituie obiect al său, în timp ce celelalte acte au caracter subsecvent hotărârilor comisiei de atribuire, fiind emise în baza acesteia.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora nu a avut posibilitatea să atace contractele de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, decât prin plângerea prealabilă formulată la data de 18 martie 2011, nu au fost reţinute de instanţă, cu motivarea că acestea au fost emise subsecvent referatului de aprobare a rezultatelor finale ale procedurii de atribuire.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a fost legată de răspunsul la această din urmă plângere prealabilă.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, Arad care a invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ., 1865, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că termenul de formulare a acţiunii curge de la data afişării pe site-ul ministerului a procesului-verbal din 16 februarie 2011, din moment ce Ordinul nr. 1221/2010, invocat de instanţă, nu prevede acest lucru;
- instanţa de fond se raportează corect la Legea nr. 554/2004, dar reţine în mod greşit că, în cazul atacării procesului-verbal, procedura plângerii prealabile este exclusă;
- din moment ce dispoziţiile art. 1-art. 10 din Ordinul nr. 1221/2010, care reglementează procedura de atribuire directă, nu se referă, nu exclude procedura plângerii prealabile, rezultă că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile;
- termenul de introducere a acţiunii prevăzut la art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuia calculat de la data de 17 mai 2011, când i-a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă formulată la 18 martie 2011.
În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
2.2. Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, introdus în cauză ca succesor al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, potrivit H.G. nr. 428/2013, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios faptul că, în cauză, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea comisiei de atribuire, adoptată potrivit art. 8 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, iar contestaţia formulată în temeiul art. 9 din acelaşi regulament reprezintă un recurs administrativ, o procedură care premerge sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Cu alte cuvinte, termenele prevăzute la art. 11 din Legea nr. 554/2004 referitoare la sesizarea instanţei de contencios administrativ vor trebui calculate într-adevăr de la data când procesul-verbal din 16 februarie 2011 a fost comunicat, adus la cunoştinţa celor interesaţi, iar în cauză, recurenta-reclamantă a precizat că a luat cunoştinţă de acest proces-verbal prin afişarea lui pe site-ul ministerului, adică la data de 16 februarie 2011.
Analizând conţinutul procesului-verbal din 16 februarie 2011, instanţa de recurs constată că acest act administrativ nu indică, nu conţine calea de atac, nici instanţa şi nici termenul, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului motivării actelor administrative, în ceea ce priveşte posibilitatea de sesizare a instanţei competente, în termenul legal.
Astfel fiind, instanţa de recurs identifică existenţa unui motiv temeinic de natura celor avute în vedere la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care actul administrativ individual poate fi contestat în cel mult un an de la data luării la cunoştinţă.
Or, astfel, acţiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2011 a fost adresată în termenul de un an, în raport cu data afişării procesului-verbal: 16 ianuarie 2011.
În concluzie, recursul este întemeiat, urmând ca soluţia instanţei de fond să fie casată, iar dosarul să fie trimis aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Arad împotriva sentinţei nr. 388 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 702/2014. Contencios → |
|---|
