ICCJ. Decizia nr. 670/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 670/2014
Dosar nr. 3035/2/2012
Şedinţa publică de la 12 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.T. a solicitat obligarea autorităţii pârâte Banca Naţională a României să îi elibereze copii lizibile ale extraselor de cont marcate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că deşi prin cererile din 3 august 2011 şi din 28 noiembrie 2011 a solicitat pârâtei copii lizibile ale extraselor de cont sus menţionate, depuse de către Banca Naţională a României la dosarul de faliment al Băncii I.R., fiind evident că extrasele de cont ilizibile pe care le-a ataşat cererilor sale adresate Băncii Naţionale a României proveneau de la aceasta, pe ele fiind inscripţionat antetul: „Banca Naţională a României” Direcţia decontării operaţiunilor bancare Banca I.R. şi ştampila triunghiulară cu inscripţia: „Banca Naţională a României”, autoritatea pârâtă i-a respins ambele cereri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei la care ulterior a renunţat, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantului; excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei de interes şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Reclamantul a precizat acţiunea şi a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor invocate, iar pe fond admiterea acţiunii.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 19 octombrie 2012, prima instanţă a respins excepţiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, pentru motivele arătate în această încheiere.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6836 din 3 decembrie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În speţă, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al pârâtei privind soluţionarea cererii reclamantului de eliberare a unor copii de pe extrasele de cont din luna iulie 2000 ale Banca I.R., în calitate de acţionar al Băncii I.R., pentru a dovedi că banca nu se află în încetare de plăţi.
Prin răspunsurile emise de pârâtă aflate la dosar se constată că aceasta a răspuns de fiecare dată cererilor formulate de către reclamant şi a adus la cunoştinţă că problemele invocate de acesta exced atribuţiilor stabilite de lege în sarcina Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, iar pentru clarificarea unor probleme legate de procedura falimentului a Băncii I.R. l-a îndrumat că poate să se adreseze judecătorului sindic sau instanţei competente.
Totodată, i s-a menţionat reclamantului că i s-a răspuns de mai multe ori la solicitări identice, făcând trimitere la respectivele răspunsuri.
De asemenea, prin răspunsul transmis cu adresa din 20 ianuarie 2012 pârâta i-a comunicat reclamantului că în dosarul privind falimentul Băncii I.R. nu a fost identificat niciun extras de cont al Băncii Naţionale a României deoarece în acest dosar nu puteau fi depuse extrase ale Băncii Naţionale a României, citând şi dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
În concluzie, judecătorul fondului a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, autoritatea pârâtă i-a răspuns reclamantului la cererile formulate.
3 . Recursul formulat de reclamantul B.T. împotriva sentinţei B.T. împotriva sentinţei nr. 6836 din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică sentinţa primei instanţe din perspectiva nedezlegării fondului pricinii, prin neindicarea temeiului juridic de respingere a acţiunii şi a motivelor pentru care cererea a fost considerată nefondată.
Se arată că extrasele de cont ale căror copii lizibile au fost solicitate sunt înscrisuri publice care au fost publicate în lucrarea-document „Război total împotriva corupţiei în România. Falimentul Băncii I.R., crimă organizată şi corupţie instituţionalizată” elaborată de Parlamentul României.
Refuzul intimatei este nejustificat, iar prima instanţă nu a analizat în niciun mod care sunt motivele reale ale acestui refuz.
Chestiunea calităţii procesuale a Consiliului de Administraţie al Băncii I.R. a fost stabilită prin decizia Înaltei Curţi nr. 155 din 22 martie 2006, iar recurentul este reprezentant al Consiliului.
În mod greşit, judecătorul fondului a reţinut că s-au solicitat extrase de cont „depuse de Banca Naţională a României la dosarul de faliment al Băncii I.R.”. În realitate, au fost solicitate extrasele de cont deoarece aceste înscrisuri se află numai în arhiva instituţiei.
Deşi intimata l-a îndrumat pe recurent să se adreseze judecătorului sindic, cererea a rămas nesoluţionată, în urma răspunsului din 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat că în dosarul de insolvenţă nu a fost identificat nici un extras de cont al Băncii Naţionale a României cu privire la plăţile efectuate de debitor.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Banca Naţională a României
Prin întâmpinare, s-a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa din cuprinsul cererii de recurs a denumirii şi sediului părţilor în contradictoriu cu care urmează să se facă judecata, conform art. 3021 lit. a) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurentul nu face dovada vătămării într-un drept sau interes legitim prin refuzul eliberării de copii de pe extrasele de cont ale Băncii I.R.
Extrasele de cont nu sunt informaţii de interes public, deoarece nu privesc şi nu rezultă din activitatea Băncii Naţionale a României, astfel încât pentru a se obţine informaţii privind banca în faliment, recurentul a fost îndrumat corect să se adreseze judecătorului sindic.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
Cu privire la excepţia nulităţii recursului
Excepţia urmează a fi respinsă, întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2005, publicată în M. Of. nr. 356/27.04.2005, s-a reţinut că textul art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reședința părţilor, ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor (…)”.
Sancţiunea este nulitatea relativă, însă intimata-pârâtă nu a fost vătămată prin această omisiune, fiind citată în proces şi depunând la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat
Obiectul acţiunii formulate de recurentul-reclamant B.T. îl reprezintă obligarea intimatei-pârâte Banca Naţională a României să elibereze copii lizibile ale extraselor de cont depuse în anexă.
Temeiul juridic al acţiunii, precizat de reclamant şi reţinut de judecătorul fondului, este art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată: „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată: „se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri (…)”.
Recurentul-reclamant, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii I.R., a dovedit calitatea procesuală activă şi interesul legitim în formularea cererii, arătând că împreună cu alţi acţionari, intenţionează să lămurească situaţia conturilor Băncii I.R., înainte ca aceasta să fi fost declarată falimentară.
Prima instanţă a reţinut că prin adresele pârâtei aflate la dosar, aceasta a răspuns cererilor reclamantului.
Prin răspunsurile aflate la dosar, pârâta a comunicat, într-o primă adresă din 30 august 2011, că problemele invocate exced atribuţiilor stabilite de lege în sarcina Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară în cadrul procedurii şi partea urmează să se adreseze judecătorului sindic sau instanţelor de control judiciar competente.
Recurentul-reclamant s-a adresat Tribunalului Bucureşti, care a răspuns în sensul că nu a identificat în dosare niciun extras de cont al Băncii Naţionale a României cu privire la plăţile efectuate de către debitor.
Recurentul-reclamant a formulat o a doua cerere, arătând că Tribunalul Bucureşti nu a identificat înscrisurile solicitate.
Printr-o adresă din 20 ianuarie 2012, pârâtul a comunicat că în mod corect nu a putut fi găsit la dosarul de faliment niciun extras de cont al Băncii Naţionale a României, deoarece în dosar nu puteau fi decât extrase de cont ale Băncii I.R., iar pe viitor vor fi aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Din cuprinsul adreselor de răspuns rezultă că autoritatea intimată nu a acţionat în spiritul obligaţiei impuse de dispoziţiile legii contenciosului administrativ.
Intimata-pârâtă a încercat să ofere răspunsuri ce nu au condus în realitate la rezolvarea cererii reclamantului.
Intimata nu a putut să demonstreze motivul refuzului de a pune la dispoziţia solicitantului înscrisuri în copie lizibilă, care emană de la aceasta.
Mai mult, în calea de atac a recursului, intimata-pârâta a abandonat apărarea făcută cu ocazia desfăşurării procesului pe fond şi a invocat nedovedirea dreptului sau interesului legitim al reclamantului, precum şi dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind informaţiile publice ce nu au aplicabilitate în cauză.
3. Constatate ca fiind îndeplinite prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 să se admită recursul şi să se caseze sentinţa recurată.
Se va admite acţiunea reclamantului în sensul că autoritatea pârâtă va fi obligată să elibereze reclamantului copii lizibile de pe documentele solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de B.T. împotriva sentinţei nr. 6836 din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite acţiunea şi obligă autoritatea publică pârâtă să elibereze reclamantului copii lizibile ale documentelor solicitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 676/2014. Contencios → |
|---|
