ICCJ. Decizia nr. 717/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 717/2014
Dosar nr. 8476/2/2012
Şedinţa publică de la 14 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 7016 din 10 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a disjuns soluţionarea cererii de întregire a cererii de chemare în judecată şi a respins, ca neîntemeiată, cererea iniţială de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC D.R. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocată de intimata-pârâtă, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va admite recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge acţiunea ca lipsită de interes.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte apreciază că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deşi, C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
În cauza de faţă chiar intimata-pârâtă a învederat instanţei că împotriva recurentei-reclamante nu s-a constatat încălcarea regulilor de concurenţă, astfel că reclamanta nu mai are interes în cauză.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei, ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.R. SA împotriva sentinţei nr. 7016 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 725/2014. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
