ICCJ. Decizia nr. 783/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 783/2014
Dosar nr. 2615/1748/2013*
Şedinţa de la 18 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petentul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 10 septembrie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 4345 din 4 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013.
Prin Sentinţa nr. 1612 din 3 septembrie 2013, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cărora competenţa de judecată aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu dispoziţiile legale în vigoare la data formulării plângerii contravenţionale, competenţa teritorială revine Judecătoriei Cornetu.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie anularea procesului-verbal de contravenţie din 10 septembrie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care reclamantul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, conform cărora "Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă".
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de judecată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
De asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 din C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
Or, din conţinutul procesului-verbal de contravenţie contestat reiese că fapta pentru care reclamantul a fost sancţionat a fost săvârşită în localitatea Buda, judeţul Ilfov, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale revenind, deci, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, Judecătoriei Cornetu, în a cărei circumscripţie se află locul săvârşirii contravenţiei.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 şi art. 101 din O.G. nr. 15/2002.
Se reţine, astfel, că normele de procedură pentru stabilirea competenţei de judecată nu pot fi aplicate retroactiv, decât în mod excepţional, atunci când prin legea nouă se prevede în mod expres aceasta.
Or, dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, "Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul", nu erau în vigoare la data de 22 octombrie 2012, când a fost formulată plângerea contravenţională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu conţine dispoziţii care să prevadă că această normă de procedură retroactivează.
Legea nr. 2/2013 prevede, într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că "Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi".
Aşa cum rezultă, însă, în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor contravenţionale.
Aşadar, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-şi aplicabilitatea pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională, întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, înregistrate la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B.I., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 787/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
