ICCJ. Decizia nr. 791/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 791/2014
Dosar nr. 3657/98/2011
Şedinţa publică de la 19 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 27 septembrie 2011, reclamantul N.M. a solicitat anularea raportului de evaluare a incompatibilităţilor din 7 septembrie 2011 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi să se constate că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 25 mai - 14 octombrie 2009, când a ocupat funcţia de director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa, precum şi în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a ocupat funcţia de director coordonator în cadrul aceluiaşi inspectorat, concomitent pentru ambele perioade şi cu funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, Judeţul Ialomiţa.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă s-a constatat în mod greşit starea sa de incompatibilitate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
Reclamantul a susţinut că pârâta a evaluat în mod neîntemeiat incompatibilitatea în care s-ar fi aflat prin exercitarea funcţiilor de conducere, deşi acestea au fost deţinute în baza unor contracte de management, fără a avea calitatea de funcţionar public.
În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 şi nr. 105/2009, potrivit cărora, a fost numit în funcţiile de conducere ocupate în cele două perioade analizate prin acte administrative, desfăşurându-şi activitatea în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 ani şi acest contract este asimilat contractului individual de muncă.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2427 din 4 aprilie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul N.M.
Instanţa de fond a constatat legalitatea raportului de evaluare întocmit de agenţia pârâtă, reţinând că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioadele în care a deţinut funcţiile de director coordonator adjunct şi de director coordonator, deoarece pentru perioada executării acestora, în baza unui contract de management, sunt aplicabile dispoziţiile art. 70, 71, 79, art. 94 - 96 şi art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 şi art. IV alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2009.
Faţă de reglementarea expresă cuprinsă în actele normative sus-menţionate, instanţa de fond a considerat că este lipsită de relevanţă apărarea reclamantului privind ocuparea celor două funcţii publice de conducere în baza unui contract de management.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul N.M., solicitând ca hotărârea atacată să fie casată ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a criticat soluţia de respingere a acţiunii sale în anulare, arătând că, în perioada 25 mai 2009 - 14 octombrie 2009, când a ocupat funcţia de director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa, precum şi în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a ocupat funcţia de director coordonator în cadrul aceluiaşi inspectorat, concomitent pentru ambele perioade cu funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, nu a avut calitatea de funcţionar public şi deci în mod nelegal i-au fost impuse interdicţiile prevăzute de art. 70, 71, 79, 94 - 96 şi art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003.
Ca argument în acest sens au fost invocate modificările aduse art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 prin O.U.G. nr. 37/2009 şi nr. 105/2009, potrivit cărora au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Conform celor două acte normative, s-a arătat că persoanei care ocupă funcţia de coordonator al unui serviciu public i se încredinţează o funcţie publică, dar fără respectarea imperativului de fidelitate stabilit de art. 54 alin. (1) din Constituţie, exprimat prin depunerea jurământului, iar răspunderea acestei persoane va fi una contractuală.
Cum funcţiile deţinute în baza unui act administrativ şi exercitate în baza unui contract de management nu fac parte din categoria celor ocupate de funcţionarii publici, în sensul Legii nr. 188/1999, recurentul a învederat că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 50, 51, 54 şi 55 din această lege privind statutul funcţionarilor publici.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea raportului de evaluare din 7 septembrie 2011 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul N.M. în perioada 25 mai 2009 - 14 octombrie 2009, când a deţinut funcţia de director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa şi funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, precum şi în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a deţinut funcţia de director coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa şi funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni.
Concluzia instanţei de fond privind existenţa stării de incompatibilitate a recurentului-reclamant în cele două perioade analizate s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Conform acestei reglementări, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică, iar funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.
Instanţa de fond a respins în mod corect motivul de nelegalitate invocat prin acţiune şi reiterat în recurs cu privire la exercitarea funcţiilor de director coordonator adjunct şi de director coordonator în baza unui contract de management încheiat conform art. III din O.U.G. nr. 37/2009 şi art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, constatând că ambele acte normative cuprind aceeaşi reglementare atât cu privire la asimilarea contractului de management cu un contract individual de muncă, inclusiv sub aspectul conferirii vechimii în muncă şi în specialitate pentru titular, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 70, 71, 79, 94 - 98 şi art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003, pentru persoanele care ocupă funcţiile respective, pe durata executării contractului de management.
Regimul de incompatibilităţi impus funcţiilor de director coordonator adjunct şi de director coordonator prin O.U.G. nr. 37/2009 şi nr. 105/2009 este într-adevăr diferit de ansamblul de incompatibilităţi prevăzut pentru funcţia de consilier local prin dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 161/2003, dar aceasta nu justifică din punct de vedere legal posibilitatea exercitării ambelor funcţii în mod simultan, întrucât starea de incompatibilitate se analizează în raport cu întregul cadru legislativ care reglementează incompatibilităţile şi prin interpretarea logică, sistematică şi teleologică a acestuia, astfel ca evaluarea în concret a unei stări de incompatibilitate să determine realizarea scopului legii respective, prin măsuri de asigurare a transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Aplicarea acestor metode de interpretare a normei juridice şi deci evaluarea stării de incompatibilitate prin raportare la întregul regim juridic de incompatibilitate prevăzute pentru demnităţile şi funcţiile publice rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestei prevederi legale, incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 161/2003.
Interpretând corect elementele de fapt şi de drept din prezenta cauză, judecătorul fondului a constatat în mod judicios că, exercitarea simultană atât a calităţii de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, cât şi a funcţiilor de director coordonator adjunct ş de director coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa în perioadele 25 mai - 14 octombrie 2009 şi 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, a generat starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant şi pentru care Agenţia Naţională de Integritate a întocmit raportul de evaluare din 7 septembrie 2011.
Pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate, recurentul-reclamant avea obligaţia legală ca, la dobândirea funcţiei de director coordonator adjunct sau de director coordonator, să se supună regimului juridic al incompatibilităţilor impuse funcţiei publice de conducere prin dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 şi să renunţe la una din funcţiile deţinute, întrucât incompatibilitatea a fost stabilită de lege în considerarea fiecăreia din funcţiile publice exercitate, ca ansamblu de atribuţii, ceea ce dovedeşte pe deplin ca fiind irelevant faptul că una din funcţii s-a exercitat în baza unui contract de management.
Faţă de argumentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de N.M. împotriva Sentinţei nr. 2427 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 792/2014. Contencios → |
|---|
