ICCJ. Decizia nr. 793/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 793/2014
Dosar nr. 4074/2/2013
Şedinţa publică de la 19 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
l. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantei SC A.P. SRL şi s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. PV1. din 16 aprilie 2013 pe durata prevăzută de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului formulat recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente în prezenta cauză, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R.
2.2. Principalele argumente invocate
Recurenta a susţinut că atât în doctină, cât şi în practica judecătorească s-a stabilit că pentru a se pronunţa o hotărâre de suspendare a actelor administrative, instanţa trebuie să „pipăie" fondul cauzei.
Recurenta a arătat că a fost definit cazul bine justificat de Legea nr. 554/2004, iar intimata-reclamantă nu a indicat în cuprinsul cererii de suspendare nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat.
A fost prezentată pe larg situaţia de fapt a cauzei, arătându-se că în baza notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 0.1 nr. 6951 din 11 martie 2013 aprobată de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a aspectelor menţionate în Raportul final al cazului OF/2011/1141 transmis de Oficiul European de Luptă Antifraudă prin adresa A1. din 27 decembrie 2012 şi înaintat prin adresa nr. A2. cu privire la un număr de 19 proiecte finanţate de F.E.A.D.R., care au făcut obiectul inclusiv a unui control ex-post la nivelul Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 1 NE Iaşi, în baza misiunii de control aprobată de Directorul General A.P.D.R.P.
Echipa de control a verificat modul de obţinere, gestionare şi utilizare a fondurilor aferente proiectului P1. din 6 aprilie 2011 -Achiziţie utilaje pentru activităţi auxiliare producţiei vegetale la SC A.P. SRL Neamţ, finanţat prin F.E.A.D.R. şi, în urma controlului au fost constatate nereguli în implementarea proiectului, fiind explicitate pe larg în cuprinsul cererii de recurs.
Critica recurentei vizează faptul că în mod greşit a apreciat instanţa de fond faptul că procesul-verbal de constatare nu se bucură de prezumţia de legalitate pe considerentul că echipa de control nu a motivat în concret, în fapt şi în drept, cu referire atât la documentaţia supusă controlului, cât şi a dispoziţiilor legale care au stat la baza efectuării actelor de control, arătându-se că înstări încălcat normele de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 şi Regulamentele CE nr. 1083/2006 şi nr. 2988/1995.
Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a analizat fondul cauzei, fiind încălcate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât aspectele de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei. S-a precizat că intimata-reclamantă nu a prezentat argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului, administrativ contestat.
A doua critică adusă sentinţei atacate are în vedere faptul că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că recurenta nu a contestat dovada confirmării ofertelor date de firmele participante la licitaţie, întrucât în accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziţii şi a eligibilităţii cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, recurenta poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva ghidului solicitantului şi a fişei măsurii şi poate dispune neavizarea dosarelor de achiziţii sau refuzul plăţii.
A treia critică pe care recurenta o formulează are în vedere aprecierile instanţei de fond cu privire la paguba iminentă, arătând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în cauză îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, fiindcă din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului atacat.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC A.P. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a prezentat situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că în jurisprudenţa constantă a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost reţinute ca fiind împrejurări vădite de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, următoarele: emiterea unui act de un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul a fost emis în temeiul unor dispoziţii care au fost declarate neconstituţionale, nemotivarea actului şi modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
În cazul de faţă, intimata a arătat că s-au adus în mod concret argumente ce pun în discuţie legalitatea actului şi acestea se referă la neprezentarea documentelor justificative care au stat la baza constatării neregulii privind achiziţiile de utilaje, invocarea nerespectării unor temeiuri de drept sau convenţionale cu caracter general, fără o referire specială concretă la ipoteza normei căreia situaţia de fapt se circumscrie, respingerea susţinerilor făcute de reclamantă fără minime referiri cu privire la motivul pretins de eligibilitate încălcat ori la dispoziţiile de drept efectiv nerespectate şi revenirea în parte asupra concluziilor reţinute prin procesul-verbal, stabilind caracterul eligibil al unor cheltuieli iniţial considerate neeligibile şi astfel schimbarea importantă a actului administrativ.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 noiembrie 2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentei A.P.D.R.P. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ. fiind fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral pană la pronunţarea instanţei de fond.
Dispoziţiile mai sus citate prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele două condiţii se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că acestea îndeplinesc exigenţele impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură a indica îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, a abuzului autorităţii, a atitudinii acesteia, fiind arătate şi diligentele depuse de reclamantă şi efectele posibile şi previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reţine că toate aceste situaţii sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.
Faptul că instanţa de fond a analizat aparenţa de legalitate a actelor contestate prin prisma fiecărui motiv de nelegalitate invocat prin cererea de suspendare, ceea ce a determinat uneori şi o uşoară atingere a fondului nu echivalează cu o cercetare a fondului, astfel încât critica formulată de recurentă în legătură cu acest aspect nu poate fi primită de instanţa de control judiciar.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că sunt indicate aspecte ale cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.
Văzând cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului, în raport de soluţia dată cererii de recurs, instanţa de control judiciar constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 452 şi art. 453 alin. (1) din Noul C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi admisă, iar recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimată prin înscrisurile depuse la dosarul de recurs.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON către intimata SC A.P. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 792/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 934/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
