ICCJ. Decizia nr. 80/2014. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 80/2014
Dosar nr. 143/44/2012
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Galaţi - Consiliul Judeţean Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare anularea Deciziei nr. 29 din 22 noiembrie 2011 emisă de pârât şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi stabilirea a corecţiilor financiare nr. CA-7432 din 6 octombrie 2011 emisă de MDRT, cu consecinţa exonerării sale de la plata corecţiilor financiare aplicate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, Judeţul Galaţi - Consiliul Judeţean Galaţi, în calitate de autoritate contractantă a organizat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 procedura de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de lucrări având ca obiect "Reabilitare şi modernizare DJ între municipiile Galaţi şi Tecuci, sector KM 24+000 - Km 53+350", sens în care a fost publicat anunţul de participare din 9 septembrie 2009 la care a fost ataşată documentaţia de atribuire.
Ulterior derulării acestei proceduri a fost încheiat cu ofertantul desemnat câştigător contractul de lucrări din 21 decembrie 2009.
La data de 13 octombrie 2011, Consiliul Judeţean Galaţi a primit Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 6 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitar, potrivit căreia i-a fost aplicată Consiliului Judeţean Galaţi o corecţie financiară de 25%, reprezentând 13.005.226,57 lei din valoarea contractului de lucrări din 21 decembrie 2009, argumentată prin abaterea de la aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale.
Reclamantul a susţinut că nelegalitatea Notei de constatare derivă din faptul că în mod greşit situaţia de fapt descrisă în nota de constatare atacată a fost încadrată ca neregulă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.
Astfel, deşi "neregulile" constatate privesc procedura de atribuire a contractului de lucrări indicat mai sus, organizată în septembrie 2009, prin Nota de constatare au fost constatate nereguli şi s-au aplicat corecţii în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, act în vigoare din 30 iunie 2011.
Or, O.U.G. nr. 66/2011 nu era în vigoare când a fost organizată procedura de atribuire a contractului, dispoziţiile constituţionale cât şi cele ale noului C. civ. instituind principiul neretroactivităţii.
De asemenea, reclamantul a susţinut că nici constatarea autorităţii de control cu privire la încălcare a art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la capacitatea tehnică/profesională a ofertanţilor.
A precizat că natura şi complexitatea lucrărilor de interes public şi de importanţă majoră pentru infrastructura Judeţului Galaţi, care fac obiectul contractului de achiziţie publică, a reclamat o selectare riguroasă a ofertanţilor.
Cerinţele tehnice minimale impuse de autoritatea contractantă nu pot fi calificate discriminatorii ori disproporţionate având în vedere natura şi complexitatea contractului ce urmează a fi încheiat şi având în vedere dispoziţiile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 care precizează ce se înţelege prin cerinţe disproporţionate.
Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 9125/2006, presupus a fi încălcat conform notei de constatare şi care a stat la baza stabilirii corecţiei financiare se referă la dovada experienţei similare, demonstrarea cifrei de afaceri, nivelul indicatorului financiar lichiditatea generală şi solvabilitatea şi nu are nicio legătură cu cerinţa din fişa de date a achiziţiei de la V.4. "Capacitatea tehnică - Declaraţie privind utilaje, instalaţii, echipamente tehnice", care face referire strict la dotarea tehnică.
Pârâtul MDRT a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 335 din 6 iulie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul Judeţul Galaţi - Consiliul Judeţean Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 29 din 22 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului; a anulat nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 6 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului -Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare şi a exonerat pe contestatoare de la plata corecţiilor financiare aplicate (10.753.273,66 lei reprezentând 25% din valoarea contractului de lucrări din 21 decembrie 2009).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în privinţa "neregulii" semnalate de pârâtă şi contestată de reclamantă, este de observat că, potrivit conotaţiei acordate "neregulii" prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, existenţa neregulii este condiţionată de constatarea unei abateri de la legalitate, dar şi de prejudicierea bugetului UE/a bugetelor donatorilor publici internaţionali etc.
În speţă, curtea a apreciat că nu s-a dovedit îndeplinirea niciuneia din cele două condiţii legale cumulative.
A reţinut că, contrar celor alegate de pârâtă în sensul nemotivării criteriului referitor la amplasarea staţiei, reclamanta nu numai că a emis două note justificative la care pârâta nu s-a referit, ci a revenit, la cererea unora dintre ofertanţi şi a modificat cerinţele iniţiale, permiţând ofertanţilor să prezinte dovada deţinerii mai multor staţii de asfalt cu o capacitate cumulată de 200 t/h, respectiv a mai multor staţii de betoane cu o capacitate cumulată de minim 60 mc/h, împrejurare care, de asemenea, nu a fost avută în vedere de către pârâtă care a omis să se pronunţe şi în privinţa faptului că nu s-a dovedit în cauză producerea vreunui prejudiciu, condiţie sine qua non a constatării neregulii definite de O.U.G. nr. 66/2011.
Relevant este pentru inexistenţa pagubei şi precizarea unui aspect important din expunerea de motive din preambulul O.U.G. nr. 66/2011 în care se specifică, printre altele că oportunitatea acestui act normativ derivă din necesitatea "finalizării cât mai urgente a procedurilor de constatare şi recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecţii financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achiziţiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiţii, inclusiv a celor majore, finanţate prin instrumente structurale".
Aşadar, constatarea şi sancţionarea abaterilor de la lege vizează evitarea blocării implementării proiectelor de investiţii.
În speţă, nu numai că nu s-a blocat o astfel de procedură, ci s-a încercat găsirea unei formule procedurale optime pentru implementarea sigură a proiectului, aşa încât, sancţiunea aplicată de pârâtă este una nelegală, abuzivă, superficială şi superfluă şi din perspectiva interpretării teleologice a O.U.G. nr. 66/2011.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii introductive, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea judecătorească este nelegală şi netemeinică şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, a arătat că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că fapta săvârşită de autoritatea contractantă în atribuirea contractului de achiziţie publică nu întruneşte elementele constitutive ale unei abateri.
În speţă, abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate constă în încălcarea de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul impunerii în documentaţia de atribuire a contractului de lucrări din 21 decembrie 2009, de criterii de calificare şi selecţie restrictive referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională, respectiv deţinerea unei staţii de asfalt cu o capacitate de 200 t/h amplasată la o distanţă de maxim 80 km de punctul median al lucrării şi o staţie de betoane cu o capacitate de 60 mc/h amplasată la maxim 50 km de punctul median al lucrării".
Introducerea acestei limitări cu privire la dreptul operatorului economic care participă la procedură organizată pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică este discriminatorie, conducând la restrângerea nejustificată a sferei operatorilor economici care pot participa la procedura de atribuire şi încalcă astfel prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
Recurentul-pârât a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond, deşi a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, autorităţii contractante i se interzice formularea unor criterii minime de participare la licitaţie care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire, totuşi, în mod neîntemeiat, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează aceste interdicţii, prin aprecierea asupra faptului că autoritatea contractantă ar fi liberă a fixa criteriile minime de selecţie, funcţie de interesele sale de importanţă.
Nici afirmaţiile instanţei de fond referitoare la faptul că, în speţă, nu s-a dovedit producerea vreunui prejudiciu nu sunt întemeiate, întrucât din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, teza finală, rezultă că prejudiciul constă printr-o sumă plătită necuvenit.
Procedura derulată în faţa instanţei de recurs
Atât prin concluziile scrise formulate, cât şi verbal în faţa instanţei de control judiciar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca fiind lipsit de interes.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Galaţi - Consiliul Judeţean Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare anularea Deciziei nr. 29 din 22 noiembrie 2011 şi Notei de constatare a neregulilor şi stabilirea a corecţiilor financiare din 6 octombrie 2011 emise de pârât, cu consecinţa exonerării sale de la plata corecţiilor financiare aplicate.
Instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea acestei cereri, admiţând acţiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 29 din 22 noiembrie 2011 şi a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 6 octombrie 2011 emise de pârât şi a exonerat reclamantul de la plata corecţiilor financiare aplicate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Public, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ulterior, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2014, intimatul-reclamant Judeţul Galaţi - Consiliul Judeţean Galaţi a depus la dosar adresa nr. 77599/2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene din care reiese stingerea debitului, urmare a admiterii cererii intimatului-reclamant formulată în temeiul prevederilor O.G. nr. 14/2013.
Faţă de aspectele învederate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, în raport de faptul că sumele stabilite prin actele contestate în prezenta cauză au fost achitate de la bugetul de stat potrivit O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului) împotriva Sentinţei nr. 335 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 81/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
