ICCJ. Decizia nr. 81/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 81/2014
Dosar nr. 10304/2/2010
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul N.I., a solicitat constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat instanţei că, potrivit notei de constatare din 19 iulie 2010 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981), respectiv maior (1983, 1984, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean Bacău, Serviciul 1, prin activităţile desfăşurate în considerarea acestei calităţi, descrise în detaliu de reclamant, a îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată şi anume dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea de asociere şi întrunire paşnică, prevăzut de art. 27 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 21 şi 22 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prin întâmpinare, pârâtul N.I. a invocat excepţiile lipsei calităţii sale procesuale pasive, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului CNSAS şi a persoanelor menţionate de CNSAS, excepţia de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNSAS, excepţiile prematurităţii acţiunii şi inadmisibilităţii acţiunii, precum şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin aceeaşi întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1, 2, 3, 4, 7, 8 şi 11 din O.U.G. nr. 24/2008, excepţie analizată sub aspectul admisibilităţii prin încheierea din data de 7 septembrie 2011.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat instanţei respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5264 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul CNSAS, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, a lipsei calităţii procesuale active, a prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, a necompetenţei materiale a instanţei, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul N.I. şi, în consecinţă a constatat calitatea de lucrător al securităţii în privinţa pârâtului N.I.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul CNSAS, instanţa de fond a reţinut că de aspectul de pretinsă nelegalitate invocat de pârât, privind punerea hotărârii la dispoziţiei mijloacelor de comunicare în masă, nu depinde soluţionarea prezentei cauze pe fond.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului CNSAS, curtea a reţinut că aceasta este conferită reclamantului CNSAS expres prin lege - dispoziţiile art. 8 şi urm. din O.U.G. nr. 24/2008, iar în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a numiţilor R.V. şi S.I., titularii cererilor de verificare, a constatat că cele două persoane menţionate nu au calitatea de reclamanţi în cauză, astfel că excepţia invocată este total lipsită de obiect.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, prima instanţă a constatat că ceea ce îi conferă pârâtului calitate procesuală pasivă este calitatea sa de "ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989", aspect necontestat de către pârât.
Referitor la excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, care se fundamentează pe faptul că nota de constatare a reclamantului nu a fost comunicată pârâtului nici înainte şi nici după promovarea acţiunii, cu toate că ar fi o condiţie legală de promovare a acţiunii în instanţă, s-a reţinut că din cuprinsul reglementării nu reiese instituirea unei atare condiţii de exercitare a dreptului la acţiune al CNSAS, iar nota de constatare a fost comunicată de instanţă pârâtului, acesta având posibilitatea de a-şi formula apărările în cunoştinţă de cauză.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, aceasta este stabilită expres în art. 11 alin. (1) al O.U.G. nr. 24/2008.
Pe fondul cererii, instanţa de fond a reţinut că, potrivit notei de constatare din 19 iulie 2010, întocmită de Direcţia Investigaţii a CNSAS, pârâtul N.I. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981) şi, respectiv, maior (1983, 1984, 1986, 1988, 1989) în cadrul I.J.S. Bacău, Serviciul 1 şi, în această calitate, pârâtul a întreprins o serie de activităţi, relevante pentru soluţionarea pricinii, concretizate în: dosarul de urmărire informativă I 2907, avându-l ca titular pe numitul R.I., subinginer la S.I.S.C. Bacău, supravegheat prin dosar de urmărire informativă ca membru al sectei "Creştini după Evanghelie" şi pentru "transport şi difuzare de materiale religioase introduse clandestin în ţară"; dosarul de urmărire informativă I 2471, având-o ca titulară pe numita V.E.M., medic la Spitalul Judeţean Bacău, supravegheată prin dosar de urmărire informativă în urma semnalării că "în mai multe împrejurări a făcut afirmaţii referitor la faptul că Transilvania ar fi a ungurilor din toate timpurile"; Dosarul de reţea 282067, avându-l ca titular pe numitul B.I., pastor adventist şi secretar al Conferinţei A. Z. S. (Adventişti de Ziua a 7-a - n. D.I.) din Bacău; dosarul de urmărire informativă I 1188, avându-l ca titular pe numitul M.V., preot greco-catolic în Baia Mare, supravegheat prin dosar de urmărire informativă, deoarece era semnalat cu activitate pe linia clandestinităţii greco-catolice, cu legături suspecte în ţară şi străinătate, iar ulterior bănuit ca fiind autor al <Apelului greco-catolic>", în anul 1952, fiind condamnat de Tribunalul militar Bucureşti, secţia a II-a, în baza Sentinţei nr. 180 din 12 martie 1952, la 5 ani închisoare corecţională pentru agitaţie publică" şi în dosarul D 69 - "Problema culte secte", conţinând documente privind supravegherea informativă a persoanelor aparţinând cultelor romano-catolice şi greco-catolic, deschis în perioada: 1973 - 1989.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul N.I., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii introductive, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că sentinţa recurată a fost data de o instanţa necompetenta material şi teritorial.
Astfel, a arătat că, încadrând disputa ca litigiu de contencios, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 şi art. 5 C. proc. civ., iar judecarea cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti încalcă aceste principii, competenţa fiind a Curţii de Apel Bacău.
A precizat că, contrar regulilor de procedura civilă, competenţa este stabilită arbitrar şi netemeinic tocmai pentru a face ineficient accesul la justiţie al pârâţilor, care pe fondul bolilor, a bătrâneţii, a imposibilităţii de mişcare şi deplasare, nu se pot prezenta pentru a se apăra, fiind îngrădit în mod conştient şi deliberat dreptul persoanei verificate privind accesul la justiţie, conform art. 6 alin. (1) din Convenţie Europeană a Drepturilor Omului.
A mai invocat faptul că aspectele supuse judecăţii sunt de natura penală şi ca atare competenţa materiala este a instanţei penale şi nu civile sau de contencios.
De asemenea, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a stabilit care sunt cazurile concrete şi reale prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Toate aspectele prezentate de reclamantă sunt înscrisuri scoase din context, trunchiate şi subiective, ce exprima punctul de vedere a unor prepuşi ai reclamantei ce se dovedesc a fi de rea-credinţă.
A precizat că intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie nepermis unei instanţe judecătoreşti, prin faptul ca prepuşii săi, individual sau colectiv, emit evaluări şi constatări (scoase din context şi subiective), care sunt de competenţa unor instanţe judecătoreşti şi care produc ipso facto efecte juridice, iar instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să oficializeze abuzurile prepuşilor reclamantei, fără a avea un rol activ în aflarea adevărului, conform art. 129 C. proc. civ.
De asemenea, a susţinut că, deşi a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 37 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, aceasta nu a fost soluţionată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se reţine că prin cererile din 2 aprilie 2009 (dosar fond) şi din 11 iunie 2009 (dosar fond), adresate CNSAS de către petenţii R.G.V. şi, respectiv, S.I. s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului x1 şi, respectiv, dosarului x2.
În cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă".
Alin. (8) al aceluiaşi articol prevede că (8) "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari".
Deci, din interpretarea sistematică şi teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii sau la cererea soţului supravieţuitor şi a rudelor acestuia.
Totodată, rezultă că cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea, iar nu şi cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispoziţiilor respective.
În speţă, numiţii R.V. şi S.I. au solicitat verificarea recurentului-pârât N.I.
Este obligatoriu, în aceste condiţii, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarelor informative ale numiţilor R.V. şi S.I. în scopul constatării calităţii de lucrător al Securităţii al recurentului.
Din actele depuse la dosarul de fond nu rezultă îndeplinirea condiţiilor deja expuse mai sus.
Din nota de constatare din 19 iulie 2010 emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului x1 numiţilor R.I., V.E.M., B.I., etc. şi a dosarului x2 - Problema culte secrete, nicidecum la instrumentarea dosarelor persoanelor care au cerut verificarea - R.V. şi S.I.
În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a mai pronunţat, în situaţii similare şi prin alte decizii (ex. Decizia nr. 1582/2011, 2562/2011, 5359/2011).
Această abordare se regăseşte constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curţi, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
Faţă de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează să admită recursul formulat, să se modifice sentinţa recurată şi, pe fond, să se dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.I. împotriva Sentinţei nr. 5264 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifica sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2014. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 82/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
