ICCJ. Decizia nr. 817/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 817/2014
Dosar nr. 7111/1748/2012
Şedinţa de la 19 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Judecătoriei Cornetu, petentul B.S. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. C1. încheiat la data de 10 aprilie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. SA.
2. Hotărârea Judecătoriei Cornetu
Prin sentinţa civilă nr. 4382 din 05 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cauza dedusă judecăţii sunt incidente dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, apreciind că aceste dispoziţii sunt aplicabile în materia dedusă judecăţii, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la domiciliul petentului.
3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa
Prin sentinţa civilă nr. 11941 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei Constanţa a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, întrucât aceasta era dispoziţia legală în vigoare la data introducerii acţiunii introductive.
S-a reţinut faptul că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în materie contravenţională, ci materiei contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, nr. C1. încheiat la data de 10 aprilie 2012 de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, petentul B.S. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 RON, întrucât la data de 07 noiembrie 2011 s-a constatat că vehiculul cu numărul de înmatriculare Q1 aparţinând reclamantului a circulat pe A2 Km 12 +450m, pe raza localităţii G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 14 mai 2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curţi, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.
În cauza dedusă judecăţii, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dispoziţii conform cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului, este localitatea G., judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B.S. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 816/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 818/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
