ICCJ. Decizia nr. 818/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 818/2014
Dosar nr. 1213/3/2013
Şedinţa de la 19 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. unic 1213/3/2013, la data de 14 ianuarie 2013, reclamantul B.G.G., a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - C.N.S.A.D. şi cu Primul Ministru P.V., obligarea primului pârât să evalueze proprietatea din cetatea Alba - Ucraina, casa de 800 m.p. şi curte, situate în bd. M., părăsite de către familia mătuşii sale - C.G. şi soţul acesteia P.N.S., refugiaţi din România. A apreciat reclamantul că valoarea bunurilor pierdute este de 1.800.000 euro.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a depune în instanţă dosarul administrativ cuprinzând dispoziţia nr. D1. emisă de Primăria Mizil.
De asemenea a solicitat să fie obligate:
- Primăria Mizil, jud. Prahova, să emită decizia de despăgubiri pentru 6,04 ha de vie nobilă distrusă.
- Primăria Bucureşti să emită decizia de despăgubiri pentru casa demolată în Intr. L.G., Bucureşti, cerută în Dosarul nr. 23400/3/2010 şi restituirea în natură a terenului.
- Primăria Bucureşti să emită dispoziţie de despăgubire pentru localul de farmacie demolat la adresa Calea G. şi terenul de sub spaţiul comercial de 200 mp, revendicat în Dosarul nr. 4025.01/3/2008 şi altele.
- Primăria Bucureşti să emită dispoziţie de despăgubire pentru terenul şi laboratoarele de producţie farmaceutica din S.U., naţionalizate prin Decret nr. 134/1949.
- P.M.B. să emită dispoziţie de despăgubiri pentru casele demolate în 1966 la adresa str. V.D., fosta L.
- P.M.B. să emită dispoziţie de despăgubiri pentru casele demolate la adresa Bărăţiei 47-49.
- P.M.B. sa emită dispoziţie de despăgubire pentru spaţiul de 16 mp din C.V., parte a apart X1., necuprins în Dispoziţia de retrocedare din 27 decembrie 2005.
La data de 03 februarie 2013, reclamantul a depus o cerere modificatoare şi precizatoare, „în calitate de moştenitor al imobilului situat în centrul oraşului Mizil”, între str. M.K. şi U., arătând că pentru acest imobil şi pentru proprietatea din T. nu s-a dispus restituirea în natură, dar nici nu s-au emis dispoziţii cu propuneri de despăgubiri, motiv pentru care a solicitat despăgubiri de 1.600.000 euro pentru imobilul din centrul oraşului Mizil, de 380.000 euro pentru via de 6,04 ha de la marginea oraşului Mizil, 77.000 euro daune morale, şi restituirea în natură a viei de 9,4 ha din vârful dealului T., comuna G.V.
2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa nr. 439 din 6 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că deşi reclamantul a intitulat cererea introductivă „ordonanţă preşedinţială”, s-a constatat, şi din cuprinsul numeroaselor precizări, că reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său prin inacţiunea primului pârât - Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - C.N.S.A.D., respectiv prin neemiterea de către acesta a titlurilor de despăgubire în baza unei/unor dispoziţii emise în temeiul Legii nr. 10/2001, iar de către al doilea pârât - primul ministru - prin neemiterea de către acesta a unor acte de natură administrativă, pe care reclamantul le apreciază că ar fi în competenţa sa.
A reţinut instanţa că acţiunea introductivă priveşte două autorităţi ale administraţiei publice centrale, iar litigiul s-a născut fie din nesoluţionarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes pe care acesta îl apreciază ca fiind legitim.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3110 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. Instanţa a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din conţinutul cererii iniţiale şi al cererii modificatoare ulterioare formulate de reclamant, rezultă că acesta solicită despăgubiri de 1.600.000 euro pentru imobilul din centrul oraşului Mizil, de 380.000 euro pentru via de 6,04 ha de la marginea oraşului Mizil, 77.000 euro daune morale şi restituirea în natură a viei de 9,4 ha din vârful dealului T., comuna G.V., pentru care până în prezent nu s-au emis dispoziţii cu propuneri de despăgubiri sau de restituire în natură.
Instanţa a constatat că în cazul acţiunilor prin care se atacă refuzul nejustificat al persoanei juridice notificate de a emite dispoziţia sau decizia motivată de soluţionare a notificării, competenţa de soluţionare revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii notificate, pornindu-se de la natura juridică a dispoziţiei sau deciziei motivate asupra notificării, de act administrativ exclus cenzurii instanţelor de contencios administrative, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă neemiterea titlurilor de despăgubire în baza unei/unor dispoziţii din Legea nr. 10/2001, obligarea autorităţilor pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 1.600.000 euro pentru imobilul din centrul oraşului Mizil, de 380.000 euro pentru via de 6,04 ha de la marginea oraşului Mizil, 77.000 euro daune morale şi restituirea în natură a viei de 9,4 ha din vârful dealului T., comuna G.V.
Văzând dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, în conformitate cu care decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscrispţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de la comunicare. Hotărârea tribunalului este suspusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se atacă refuzul nejustificat al persoanei juridice notificate de a emite dispoziţia sau decizia motivată de soluţionare a notificării, revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii notificate, pornindu-se de la natura juridică a dispoziţiei sau deciziei motivate asupra notificării, prin aplicarea principiului simetriei actelor juridice.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.G.G. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor- C.N.S.A.D., Prim-Ministrul P.V., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 817/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 819/2014. Contencios → |
|---|
