ICCJ. Decizia nr. 822/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 822/2014
Dosar nr. 460/229/2013
Şedinţa de la 19 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Feteşti la data de 6 februarie 2013, contestatorul S.V. a formulat contestaţie la executare în temeiul art. 2811 şi art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. în contradictoriu cu intimata A.F.P. Slobozia, solicitând lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu nr. E1. din 21 iunie 2012 emis în baza sentinţei civile nr. 2283/2011 a Tribunalului Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 2800/229/2011 definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 529 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul de a obliga intimata să pună în acord titlul executoriu emis de Tribunalul Constanţa şi anularea măsurii popririi înfiinţate de intimată.
2. Hotărârea Judecătoriei Feteşti
Prin sentinţa civilă nr. 1811 din 9 aprilie 2013 Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cazul de faţă titlul executoriu este reprezentat de sentinţa nr. 2283/2011 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin decizia nr. 529/2012 a Curţii de Apel Constanţa şi nu titlul executoriu nr. E1. din 21 iunie 2012, care a fost emis doar pentru a fi demarată procedura fiscală de executare silită.
Hotărârea Tribunalului Constanţa
Prin Încheierea din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Constanţa a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că deşi cererea introductivă a fost intitulată „contestaţie la titlu”, în motivarea acesteia contestatorul a solicitat instanţei lămurirea titlului executoriu nr. E1. emis la 21 iunie 2012 de intimata A.F.P. Slobozia, în sensul de a se obliga intimata să pună în acord titlul executoriu emis de pârâtă cu titlul de creanţă emis de Tribunalul Constanţa şi anularea măsurii popririi înfiinţată de intimată.
Instanţa a reţinut că a fost precizat obiectul acţiunii, în sensul că trebuie lămurit înţelesul titlului executoriu reprezentat de titlul emis de organele fiscale, acesta trebuind să fie pus de acord cu titlul de creanţă reprezentat de dispozitivul hotărârii, contestatorul neputând să solicite lămurirea dispozitivului hotărârii, întrucât nu are calitatea de parte în respectivul dosar.
Prin urmare, contestatorul nu a solicitat lămurirea titlului executoriu reprezentat de hotărârea instanţei judecătoreşti, ci a titlului emis de organul fiscal în procedura executării silite.
Instanţa a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din C. proc. civ. şi văzând dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului de faţă în sarcina Judecătoriei.
Constatând că executarea se face de A.F.P. Slobozia, aflată în circumscripţia Judecătoriei Feteşti, instanţa a stabilit competenţa acesteia şi văzând că există un conflict negativ de competenţă a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă lămurirea titlului executoriu nr. E1. emis la 21 iunie 2012 de intimata A.F.P. Slobozia, în sensul de a se obliga intimata să pună în acord titlul executoriu emis de pârâtă cu titlul de creanţă emis de Tribunalul Constanţa şi anularea măsurii popririi înfiinţată de intimată.
În materia dedusă judecăţii a fost pronunţată Decizia nr. XV/2007 pronunţată de, secţiile unite, ale Înaltei Curţi, în recursul în interesul legii care a statuat următoarele: „În aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din C. proc. civ. republicat, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc:
1. Competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei formulate împotriva executării silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie revine judecătoriei.
2. Competenţa de soluţionare a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicţional, revine, după caz, instanţei comerciale sau organului jurisdicţional care a pronunţat hotărârea ce se execută.”
Văzând dezlegarea problemei de drept şi interpretarea dată textului de lege de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii, Înalta Curte în raport cu obiectul acţiunii judiciare, astfel cum a fost precizat de contestator va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Judecătoriei Feteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S.V. şi intimata D.G.F.P. Ploieşti în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 87/2014. Contencios → |
|---|
