ICCJ. Decizia nr. 90/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 90/2014
Dosar nr. 39369/245/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 28 decembrie 2012 sub nr. 39369/245/2012, petenta SC P. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Iaşi, a solicitat anularea procesului verbal încheiat la data de 10 decembrie 2012 la I.T.M. Iaşi şi, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzilor la minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârşite.
În motivarea acţiunii, petenta a arătat că prin procesul-verbal din 10 decembrie 2012, I.T.M. Iaşi a sancţionat contravenţional societatea pentru săvârşirea a trei fapte contravenţionale, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu amendă în cuantum de 10 000 lei, încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu avertisment şi încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu amendă în cuantum de 8 000 lei, aplicând maximul prevăzut de lege.
Cu privire la prima faptă reţinută, petenta a arătat că societatea avea întocmit Planul de prevenire şi protecţie încă din luna februarie 2012, iar fostul angajat avea instructajul făcut la zi. De altfel, chiar I.T.M. Iaşi a arătat că societatea avea întocmit acest plan în luna februarie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului rutier din 5 noiembrie 2012 cap. M pct. 7.
Totodată, s-a arătat că achiziţionarea autoutilitarei nu constituie o schimbare a condiţiilor de muncă specifice unităţii (aşa cum prevede legiuitorul în mod corect la art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 şi nu condiţiilor de muncă specifice aşa cum este consemnat de către agentul constatator în procesul verbal contestat).
Cu privire la cea de-a doua faptă reţinută în procesul verbal contestat, petenta a susţinut că angajatul avea făcut instructajul în luna iulie 2012 şi că textul de lege nu prevede un anumit termen pe care trebuie să îl respecte angajatorul.
Cu privire la cea de-a treia faptă reţinută în procesul verbal contestat, petenta a arătat că documentele referitoare la modul cum s-a asigurat echipamentul individual de protecţie pentru victima accidentului au fost predate de către reprezentanţii societăţii Practicom la data de 19 septembrie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire documente semnat de către părţi. Având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 319/2006, societatea petentă a considerat necesar şi suficient ca echipamentul individual de protecţie să coincidă cu echipamentul obligatoriu aflat în dotarea autoutilitarei condusă de către angajatul C.M., respectiv trusa auto pentru acordarea primului ajutor, stingătoare de incendiu, triunghiuri şi veste reflectorizante.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5754 din 10 aprilie 2013, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe pentru contravenţiile de la pct. 1 şi 2 din procesul verbal de contravenţie contestat şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale cu privire la aceste fapte, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Iaşi a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Totodată, instanţa a constatat caracterul de ordine publică al acestei norme referitoare la competenţa teritorială în materia plângerilor contravenţionale.
În speţă, pentru contravenţiile de la pct. 1 şi 2 din procesul-verbal de contravenţie competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul petenta, respectiv Judecătoria Sector 5 Bucureşti. Nu este posibilă judecarea tuturor capetelor de cerere de către Judecătoria Iaşi nici în aplicarea art. 164 C. proc. civ. referitor la conexitate, pentru că potrivit art. 164 alin. (4) C. proc. civ. conexitatea nu operează cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică.
2.2. Prin sentinţa nr. 8083 din data de 02 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC P. SRL şi intimatul I.T.M. Iaşi, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că, faţă de caracterul strâns legat al faptelor cuprinse într-un proces-verbal de contravenţie (art. 10 alin (2), art. 17 şi art. 34 alin (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt grăitoare în acest sens), disjungerea procesului-verbal de contravenţie nu este permisă de lege, contravenind interesului soluţionării cauzei în mod unitar.
A reţinut, de asemenea, că pentru a fi posibilă disjungerea actului administrativ, legiuitorul ar fi trebuit să stipuleze special în acest sens, în cuprinsul O.G. nr. 2/2001 neexistând o atare prevedere.
Totodată, a constatat că prin alegerea de către petentă a Judecătoriei Iaşi, această instanţă a devenit în mod exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În cauză este necontestat că instanţa mai întâi investită, Judecătoria Iaşi, a fost sesizată prin cererea introductivă cu un singur capăt de cerere care vizează anularea procesului - verbal de contravenţie, celălalt capăt de cerere care vizează diminuarea cuantumului amenzilor la minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârşite fiind subsidiar.
Procesul - verbal de contravenţie din 10 decembrie 2012, a cărui anulare a fost solicitată, a fost încheiat de I.T.M. Iaşi ca urmare a evenimentului în urma căruia a decedat numitul C.M. - angajat al societăţii petente, eveniment definit accident de muncă mortal, de circulaţie, fiind reţinute în sarcina petentei săvârşirea a trei contravenţii:
2. Omisiunea de revizuire şi aplicare a Planului de prevenire şi protecţie la condiţiile de muncă specifice ( art. 146 din H.G. nr. 1425/2006), contravenţie săvârşită la sediul societăţii petente;
3. Omisiunea de instruire a victimei accidentului de muncă în domeniul securităţii, fiind depăşit termenul de instruire (art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 319/2006), contravenţie săvârşită la sediul societăţii petente;
4. Omisiunea de prezentare a documentelor solicitate de I.T.M.Iaşi ( art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006), contravenţie săvârşită la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Iaşi.
Se constată că inspectorul de muncă a indicat în procesul - verbal, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Iaşi, care este locul săvârşirii de către contravenientă a fiecărei fapte.
Astfel, s-a menţionat că locul săvârşirii primelor două contravenţii este la sediul SC P. SRL, respectiv, sector 5, Bucureşti, iar pentru contravenţia prevăzută de art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006, constând în omisiunea de prezentare a documentelor solicitate de I.T.M. Iaşi, s-a menţionat că locul săvârşirii acesteia este la sediul I.T.M. Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În raport de aceste dispoziţii legale, observând că faptele au fost săvârşite în raze teritoriale diferite de competenţă, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Or, având în vedere că, în speţă, cererea privind anularea procesului - verbal de contravenţie formulată de petenta SC P. SRL a fost înregistrată la Judecătoria Iaşi, instanţa sediului intimatului, aceasta a devenit competentă să judece litigiul cu care a fost învestită.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC P. SRL şi I.T.M. Iaşi în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 210/2014. Contencios → |
|---|
