ICCJ. Decizia nr. 121/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 121/2015
Dosar nr. 8336/2/2011
Şedinţa publică din 18 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 septembrie 2011, reclamanta SC C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M., în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011, întocmit de pârâtă şi în consecinţă, desfiinţarea şi a deciziei din 16 martie 2011, emisă de pârâtă, a titlului de creanţă stabilit prin actul atacat, în sumă de 5.719.853,41 RON şi exonerarea societăţii de la plata acestei sume.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că, urmare a încheierii contractului de finanţare din 26 mai 2005, s-a dat curs proiectului „Abator de ovine în conformitate cu cerinţele UE, sat V., jud. Buzău”, având ca perioadă de implementare 2005-2006. Lucrarea a fost supravegheată şi controlată de agenţiile S.A.P.A.R.D. din Buzău, Constanţa şi Bucureşti, care au aplicat şi derulat contractul, plăţile au fost verificate, lucrarea a fost recepţionată iar abatorul funcţionează de 4 ani.
Din concluziile procesului-verbal de constatare rezultă doar o preluare, fără verificare, a susţinerilor O.L.A.F., fără audierea beneficiarului şi fără nicio altă probă care să susţină constatările.
Precizează reclamanta că nu i-au fost comunicate actele care au stat la baza deciziei din 16 martie 2011 şi s-a apreciat că nu este necesară audierea beneficiarului în cursul procedurii, verificarea fiind efectuată pe baza unor documente pe care nu le cunoaşte, astfel încât, i-a fost afectat dreptul la apărare.
Procesul-verbal nu a anexat nicio probă în susţinerea afirmaţiilor şi constatărilor şi nici defalcarea valorilor selecţiilor prezentate, din totalul valorii creanţei imputate.
Susţine reclamanta că şi decizia din 16 martie 2011 este, de asemenea, nelegală, în procedura administrativă demarată la indicaţia finală a actului de constatare, autoritatea pârâtă, în loc să răspundă susţinerilor sale din contestaţia administrativă, a suspendat procedura, fără niciun temei legal, neexistând niciun indiciu infracţional şi nefiind emis niciun document din care să rezulte punerea în mişcare a unei acţiuni penale în ce priveşte reprezentanţii societăţii.
Arată că în cursul procedurii, s-au respectat cerinţele legii şi ale contractului, art. 14 alin. (1) pct. e), fiind selecţionate trei companii cu oferte de pe piaţa europeană. Eligibilitatea şi plata s-au efectuat după verificările S.A.P.A.R.D., fără a se stabili în sarcina societăţii vreun fapt care să constituie neregulă sau act fraudulos.
Astfel, în lipsa unor dovezi clare, măsurile punitive aplicate, contravin practicilor europene ale O.L.A.F., care nu a emis niciun raport de control conform cu Regulamentului CE nr. 1073/1999 privind investigaţiile efectuate.
O.L.A.F. a concluzionat asupra apariţiei unor nereguli şi suspiciuni de fraudă în baza unor verificări întocmite de terţe instituţii din ţările furnizorilor de utilaje (Guardia di Finanza Italia), referitoare la activităţi ale reprezentanţilor acelor societăţi, fără nicio legătură cu societatea reclamantă. Astfel, s-au făcut afirmaţii despre documente falsificate, fără a exista o hotărâre de condamnare pentru fals şi uz de fals, fără a se indica autorul falsului, fără ca documentul falsificat să fie anulat.
Lipsa unor probe sustenabile reprezintă un motiv de nelegalitate, fiind imperios necesară demonstrarea vinovăţiei beneficiarului şi participarea acestuia la activităţile terţilor furnizori de produse. Emiterea procesului-verbal de constatare este rezultatul derulării unei proceduri nelegale şi a unor operaţiuni administrative lovite de nulitate.
Mai susţine reclamanta că nu există nicio neregulă şi nicio fraudă din partea sa, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 din O.G. nr. 79/2003.
Niciuna dintre faptele prezentate în procesul-verbal nu este probată, reprezentând relatarea unor susţineri consemnate de o autoritate fără competenţă jurisdicțională pe teritoriul României, fără nicio referire la activitatea reprezentanţilor beneficiarului şi fără demonstrarea unei înţelegeri între terţii furnizori şi reclamantă.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4193 din 30 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia din 16 martie 2011 şi procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011 şi a exonerat reclamanta de la plata sumei de 5.719.853,41 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă şi reclamantă, în calitate de beneficiar, la data de 26 mai 2005, s-a încheiat contractul din 26 mai 2005, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 6.143.307,42 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Abator de ovine în conformitate cu cerinţele UE, sat V., jud. Buzău”, cu o durată de valabilitate a contractului de 5 ani calculaţi de la data ultimei plăţi, conform art. 2 alin. (2) paragraful final din contractul cadru de finanţare.
Contractul de finanţare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei în perioada de preaderare.
Dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a Programului S.A.P.A.R.D., Legea nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003, inclusiv normele metodologice de aplicare a ordonanţei, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului, care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanţare).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice şi financiare) din Anexa I-Prevederi Generale la contractul de finanţare, beneficiarul trebuie să consimtă la inspecţii pe bază de documente sau la faţa locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană şi Curtea de Conturi a Comunităţii Europene asupra modului de utilizare a finanţării nerambursabilă, în conformitate cu Acordul Multianual de Finanţare dintre România şi UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului.
Nerespectarea clauzelor contractului de finanţare din 26 mai 2005 de către reclamantă a fost semnalată de către O.L.A.F., organism cu atribuţii în asigurarea protejării intereselor financiare şi economice ale Comunităţii Europene, precum şi luptei împotriva fraudei şi a oricăror activităţi ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene), instituţie care a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.
Prin nota de informare din 15 octombrie 2010, înregistrată la A.P.D.R.P. în data de 22 octombrie 2010, respectiv, adresa înregistrată la pârâtă în data de 8 iulie 2010, emise de O.L.A.F., sunt aduse la cunoştinţă o serie de nereguli cu privire la implementarea proiectului finanţat din Programul S.A.P.A.R.D.
Astfel, aspectele constatate de O.L.A.F. sunt detaliate în procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011.
Curtea de apel a reţinut că raportul O.L.A.F. constituie un mijloc de probă în cauză, de vreme ce, în conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, respectiv art. 3, art. 9, şi art. 10 alin. (1), raportul investigaţiei şi măsurile întreprinse în urma investigaţiilor „constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali”.
Astfel, din economia normativă, rezultă că, potrivit art. 9, raportul final se întocmeşte la finalizarea investigaţiilor şi conţine faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există şi concluziile investigaţiei, acesta constituind probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului.
Însă, din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 10 din Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, potrivit cărora O.L.A.F. poate înainta în orice moment autorităţilor competente din statele membre informaţiile obţinute în cursul investigaţiilor, se desprinde ideea că raportul final al investigaţiilor nu este singurul document care poate conduce la stabilirea unei nereguli.
Prima instanţă a constatat că a fost încălcat dreptul de apărare al reclamantei cu ocazia procedurilor de verificare a neregulilor. Art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, stabilesc că, doar pentru motive justificate, nu se vor comunica acțiunile de verificare, însă, în speţă, pârâta nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa unor motive justificate, reclamantei trebuind să i se comunice acţiunile de verificare, dându-i-se, astfel, posibilitatea să exprime puncte de vedere şi apărări în legătură cu acestea.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prima selecţie vizată de acţiunile de verificare s-a desfăşurat cu respectarea legii. Astfel, reclamanta a formulat cereri de ofertă către mai multe societăţi, având ca obiect de activitate livrare şi instalare echipament linie de abatorizare/prelucrare carne precum şi echipamente accesorii.
Pentru achiziţia principală, cele trei oferte participante, respectiv SC L. SRL, SC S.S. SRL şi SC B.E. SRL, au fost încunoştinţate de procedură prin cererile de ofertă din 12 mai 2005.
Ofertele primite între 1 iunie 2005-3 iunie 2005 au avut valori de preţ diferite, cea mai avantajoasă şi completă din punct de vedere al cerinţelor fiind cea aparţinând SC B.E. SRL, la valoarea iniţială de 520.000 euro, ofertă care a fost selectată drept câştigătoare.
A apreciat instanţa de fond că nu s-a dovedit că reclamanta ar fi avut cunoştinţă de existenţa unei oferte făcută la cerere de SC S.S. SRL, întrucât nu au fost schimbate între părţi decât comunicările oficiale prin poştă sau fax legate de desfăşurarea procedurii.
Astfel, nu sunt indicii cu privire la comunicări directe între SC C.L. SRL şi vreuna dintre firmele participante, cu excepţia comunicărilor oficiale, negăsindu-se e-mailuri, documente sau alte înscrisuri în acest sens.
Pe de altă parte, copia ofertei, aparţinând SC S.S. SRL, datată 24 iulie 2005, a fost descoperită la sediul B., dar această informaţie este contradictorie cu procedura desfăşurată întrucât, la 6 iunie 2005, deja comunicase ofertantul câştigător
Contractul de vânzare-cumpărare din 4 iunie 2005, încheiat între ofertantul câştigător şi beneficiar, prezintă valoarea reală iniţială de 520.000 euro, fiind normală existenţa unei forme „draft” a acestuia, drept bază a negocierii clauzelor contractuale
Din acest motiv, nu s-a dovedit că reclamanta ar fi avut cunoştinţă de colaborarea dintre cele doua companii ofertante, dacă aceasta a existat.
A apreciat instanţa că instrucţiunile pentru măsura X au fost pe deplin respectate, la dosarul original al S.A.P.A.R.D. regăsindu-se cele trei oferte.
Contractul de vânzare-cumpărare din 4 iunie 2005 a fost regăsit în forma electronică la ofertantul câştigător. La momentul desfăşurării operaţiunilor de instalare şi punere în funcţiune, părţile, de comun acord, au întocmit nota de renunţare parţială la contractul mai sus menţionat pentru unele repere, în valoare totală de 17.145 euro. Suma rămasă, de 502.855 euro, a fost cuprinsă în cererea/decont de cheltuieli către A.P.D.R.P., întrucât echipamentele la care s-a renunțat nu erau compatibile şi adaptate necesităţilor proiectului. În acest sens, avându-se în vedere ca această sumă nu a fost supusă spre decontare din bugetul Uniunii sau de Stat, nu se poate constata că exista o intenție de fraudare a intereselor economice şi o schimbare de destinaţie a acesteia.
Curtea de apel a reţinut că reclamanta a respectat cerinţele legii şi ale contractului, art. 14 alin. (1) pct. e), deoarece au fost selecţionate trei companii cu oferte de pe piaţa europeană, iar eligibilitatea şi plata s-au făcut după verificările S.A.P.A.R.D. O parte din utilaje a fost acceptată, renunţându-se la cele care nu erau necesare liniei de producţie, ceea ce demonstrează diligenţă în cheltuirea banilor. În condiţiile art. 17 alin. (4) din contract, numai constatarea unei neregularităţi rezultate din culpa beneficiarului poate duce la restituirea valorii finanţate.
În ceea ce priveşte selecţia a treia privind incinta de sacrificare a ovinelor, în conformitate cu instrucţiunile pentru beneficiarii măsurilor S.A.P.A.R.D. X, la achiziţiile sub 10.000 euro nu era necesară decât prezentarea unei singure oferte. Reclamanta a transmis mai multe cereri de ofertă, consolidând astfel regula cuprinsă în instrucţiuni, şi a achiziţionat echipamentele complementare la preţul cel mai redus. Nu s-a dovedit în cauză că indiciile descoperite de organul de control fiscal italian au ajuns la cunoştinţa reclamantei. Cererea de ofertă către SC T.G. SRL s-a făcut ca urmare a informării beneficiarului despre acest potenţial ofertant de pe internet şi din târgurile de profil desfăşurate în ţară şi în străinătate, dar în toate cazurile, unica ofertă solicitată şi acceptată de la SC B.E. SRL respecta cerinţa proiectului, pe lângă argumentul financiar, preferându-se produse complementare de la acelaşi fabricant în vederea unei integrări facile şi productive.
Constatând necesitatea unor echipamente suplimentare, respectiv a unei unităţi de spălare şi unităţi mobile de sterilizat, reclamanta a transmis un nou set de cereri de oferte la producătorii recunoscuţi. În cadrul celei de-a patra selecţii s-au depus trei oferte de la SC M.S.I. SRL, SC C. SRL şi SC B.E. SRL, oferta cea mai avantajoasă, prezentată de SC C. SRL, fiind acceptată cu preţul de 17.800 euro.
A apreciat instanţa că nu s-a dovedit că relaţia SC C. SRL, SC B. SRL, SC B.E. SRL, era cunoscută de reclamantă, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu a preferat acelaşi producător anterior, B., ci pe cel cu produsul cel mai competitiv din punct de vedere tehnic economic.
Lipsa dovedirii falsului despre care se face vorbire, buna credinţă a beneficiarului care nu contractat cu SC B. SRL şi prezenţa celor 3 oferte în original la sediul A.P.D.R.P. confirmă faptul că reclamanta era în necunoştinţă de o înţelegere între ofertanţi, dacă aceasta a existat.
Prima instanţă a omologat expertiza tehnică efectuată în cauză, ce a vizat analiza documentaţiei tehnice şi contabile referitoare la existenţa echipamentelor, starea lor tehnică şi confruntarea cu realităţile din teren, conform concluziilor acesteia, putându-se confirma existenţa în fapt a utilajelor, starea tehnică bună a acestora, dovedită în urma probelor tehnologice de funcţionare în gol şi în sarcină, ce dovedeşte funcţionalitatea acestora şi în prezent. Expertul judiciar a menţionat că, prin nota de renunţare din 20 mai 2006, valoarea contractului de achiziţie din 29 iulie 2005 s-a modificat cu suma 17.145 euro, de la 520.000 euro la 502.855 euro, realizându-se astfel economii la fondurile alocate.
A concluzionat instanţa de fond că din probele administrate în cauză, nu rezultă nicio neregulă, atât în privinţa documentaţiei, cât şi a respectării procedurilor, a existenţei în fapt a investiţiei şi a utilajelor, precum şi a preţurilor de cumpărare, sub valoarea preţurilor practicate la acea dată, reclamanta realizând o economie pe proiect în valoare de 49.042,02 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4193 din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiate.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a formulat, în esenţă, următoarele critici ale hotărârii atacate:
1. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit şi contrar reglementărilor legale, că actele administrative contestate sunt lovite de nulitate absolută, dat fiind faptul că A.P.D.R.P. a încălcat dreptul la apărare al reclamantei.
Prima instanţă a ignorat dispoziţiile legale în temeiul cărora au fost emise actele administrative, respectiv, O.G. nr. 79/2003 şi H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, care nu instituie obligativitatea audierii, legiuitorul lăsând la latitudinea echipei de control să decidă dacă audierea este necesară sau nu.
Echipa de control care a întocmit procesul-verbal de constatare a considerat ca fiind suficient pentru stabilirea faptelor, controlul documentar asupra actelor ce au stat la baza declanşării procedurii de recuperare a debitului, în baza O.G. nr. 79/2003, întrucât misiunea a fost declanşată ca urmare a unor sesizări transmise de instituţii cu competenţe specifice verificării fondurilor comunitare.
Pe de altă parte, intimatei-reclamante i-a fost respectat dreptul la apărare, în condiţiile în care aceasta a avut posibilitatea de a formula contestaţie la procesul-verbal de constatare, în cadrul căreia să îşi exprime punctul de vedere şi să aducă orice probe în dovedirea netemeiniciei situaţiei de fapt reţinute prin actul administrativ.
2. Raportat la situaţia de fapt, sentinţa atacată conţine date inexacte, fără corespondent în realitate, context în care, motivarea instanţei de fond este neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce priveşte selecţia liniei de abatorizare şi selecţia pentru furnizarea unei incinte de sacrificare pentru ovine în conformitate cu ritualurile islamice, instanţa de fond a ignorat relatările cuprinse în nota O.L.A.F. şi reiterate în raportul final de caz, care în mod evident, demonstrează că achiziţiile efectuate au fost afectate, fiind înfrânt principiul liberei concurenţei şi al transparenţei.
Beneficiarul este singurul răspunzător pentru modul de desfăşurare a procedurii de achiziţii, putând, în postura de autoritate contractantă, să solicite orice fel de informaţii de la ofertanţi pentru a se asigura că licitaţia se desfăşoară cu respectarea prevederilor Anexei IV la contractul de finanţare, şi în conformitate cu legislaţia aplicabilă atât în materia achiziţiilor, cât şi a acordării finanţării nerambursabile prin programul S.A.P.A.R.D.
Referitor le achiziţia pentru furnizarea unei unităţi de spălat şi a unei unităţi mobile de sterilizat, în raport de detaliile investigaţiei O.L.A.F., este evident că instanţa de fond nu a luat în considerare probatoriul anexat apărărilor, din care reiese că oferta SC C. SRL era falsă.
Prezentarea de către beneficiar, drept documente justificative, a unor documente false sau desfăşurarea unor proceduri de licitaţie netransparente şi cu încălcarea dispoziţiilor contractuale, reprezintă o neregulă, iar gravitatea acesteia duce la retragerea întregului ajutor nerambursabil, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare.
Prin urmare, folosirea unei oferte false în procesul de achiziţii reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurenţe, al transparenţei şi al eficientei utilizări a fondurilor, prevăzute de pct. 1 parag. 5 din Capitolul I-Prevederi Generale din Anexa IV-Instrucţiuni de achiziţii din contractul de finanţare.
În ceea ce priveşte concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, în mod netemeinic prima instanţă a procedat la omologarea acestora, în condiţiile în care, la elaborarea acestuia, expertul desemnat nu a luat considerare concluziile raportului final întocmit de O.L.A.F., contractul de finanţare intervenit între A.P.D.R.P. şi reclamantă, şi nici legislaţia privind achiziţiile şi Regulamentele Consiliului Uniunii Europene.
3. Actul administrativ emis de A.P.D.R.P. şi reprezentat de procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011, a avut ca temei legal O.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la data emiterii actului contestat.
Prin urmare, contrar celor susţinute în motivarea sentinţei recurate, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
Mai mult, potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, „neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.
Prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E.
Potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, produce automat un prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).
Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.
În cauză, prin nicio probă administrată în dosar, nu se dovedeşte că respectivele oferte au fost autentice şi valabile sau că procedura de achiziţii s-a desfăşurat cu respectarea strictă a clauzelor contractuale ori cu respectarea principiului transparenţei şi al eficienţei utilizării fondurilor europene.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică, reiterând susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
Intimata-reclamantă a învederat legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond, care a avut în vedere, în esenţă, următoarele aspecte: respectarea regulilor procedurilor de achiziţie privind achiziţii sub şi peste 10.000 euro; lipsa unei neregularităţi şi a unei dovezi în acest sens, ce ar stabili o intenţie de fraudare de către beneficiarul SC C.L.I. SRL; respectarea dispoziţiilor din contractul încheiat cu A.P.D.R.P., privind executarea cu diligenţă şi profesionalism a contractului şi a regulilor conflictului de interese; eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiar, verificate de A.P.D.R.P., şi finalizarea în bune condiţii a proiectului; lipsa unei probe admisibile ce ar conduce la ideea unei neregularităţi şi simpla informare a unei cercetări în desfăşurare legată de SC B.E. SRL, este fără relevanţă în procedură, faţă de beneficiar; autenticitatea ofertei SC C. SRL, privind livrarea de echipamente aferente proiectului; asigurarea respectării principiului eficienţei utilizării fondurilor comunitare şi naţionale şi buna credinţă a beneficiarului; inaplicabilitatea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind recuperarea în totalitate a avantajelor oferite beneficiarului.
Intimata-reclamantă a solicitat respingerea motivului de recurs privitor la încălcarea dreptului la apărare al societăţii, având în vedere că nu s-a făcut dovada solicitării de explicaţii şi nu s-au efectuat verificări ale documentaţiei sau verificări în teren, altele decât cele din perioada de derulare contractuală şi monitorizare ulterioară.
De asemenea, în mod legal instanţa de fond a omologat concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, cu privire la care recurenta nu a formulat obiecţiuni şi nici critici ale opiniilor de specialitate la care s-a raportat expertul tehnic.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea dedusă judecăţii, intimata-reclamantă, în calitate de beneficiară a unei finanţări nerambursabile în condiţiile Programului S.A.P.A.R.D., a contestat procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011, întocmit în conformitate cu art. 111 din O.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la data emiterii acestuia, şi art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007, precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative din 16 martie 2011, acte administrative prin care în urma unui control efectuat potrivit O.G. nr. 79/2003, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 5.719.853,41 RON.
Suma menţionată reprezintă ajutorul financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza contractului de finanţare din 26 mai 2005, pentru achiziţia de utilaje necesare în vederea realizării proiectului intitulat „Abator de ovine în conformitate cu cerinţele U.E., sat V., jud. Buzău”.
Neregulile care au generat obligaţia restituirii integrale a finanţării nerambursabile, prezentate în Capitolul 6 al procesului-verbal de constatare, au vizat nerespectarea procedurii de achiziţii pentru utilaje destinate investiţiei realizate de reclamantă din fonduri S.A.P.A.R.D.
Dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a Programului S.A.P.A.R.D., respectiv, Legea nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi clauzele contractului de finanţare din 26 mai 2005 (art. 3), prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului, care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.
Potrivit art. 4, Anexa I la contractul de finanţare, este impusă beneficiarului obligaţia de a adopta o conduită care să evite conflictul de interese.
De asemenea, conform pct. 1 teza finală din Capitolul I-Prevederi generale, din Anexa IV la contract, „atribuirea contractelor trebuie să fie în strictă concordanţă cu principiul liberei concurenţe, al transparenţei, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor achiziţiilor şi principiul eficientei utilizări a fondurilor”.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, cu ocazia procedurilor de verificare a neregulilor.
Astfel, conform art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, „Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, în cazuri justificate, pot decide că acţiunile de verificare declanşate ca urmare a unor sesizări să nu se comunice.”
Înalta Curte apreciază că circumstanţele cauzei justificau aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, iar eventuala neaplicare a acestor prevederi nu impune anularea actelor administrative atacate, întrucât reclamanta nu a arătat vătămarea produsă prin întocmirea procesului-verbal de constatare, în lipsa punctului său de vedere.
În plus, se reţine că potrivit art. 2 alin. (13) din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, în cazul existenţei unui raport O.L.A.F., A.P.D.R.P. nu este obligată să reia verificările, ci doar să individualizeze obligaţia de plată, astfel că, pentru aceleaşi raţiuni, şi în cazul existenţei unui raport O.L.A.F., recurenta-pârâta nu este obligată să reia verificările, ci doar să stabilească obligaţia de plată.
În ceea ce priveşte concluzia primei instanţe, care a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă nicio neregulă, atât în privinţa documentaţiei, cât şi a respectării procedurilor de achiziţii, Înalta Curte, reevaluând întregul material probator administrat în cauză, apreciază că această concluzie este greşită, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform situaţiei de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la selecţia de oferte pentru linia de abatorizare, au participat următoarele companii: SC SC L.A.M. SRL, SC S.S. SRL şi SC B.E. SRL.
Atât prin nota O.L.A.F., cât şi în raportul final O.L.A.F., a cărui valoare probantă nu a fost contestată, se reţine că reprezentanţii SC L.A.M. SRL au confirmat faptul că au fost contactaţi de către SC B.E. SRL şi li s-a solicitat să pregătească o ofertă pentru sprijinirea obţinerii finanţării, în vederea furnizării liniei de abatorizare către compania românească C. Reprezentantul companiei a afirmat că oferta deja pregătită a fost primită de la SC B.E. SRL, întrucât această companie a fost clientul său timp de mai mulţi ani. Compania SC L.A.M. SRL a acceptat solicitarea şi a semnat oferta ca fiind a sa.
La selecţia pentru furnizarea unei incinte de sacrificare pentru ovine în conformitate cu ritualurile islamice, au participat: SC T.G. SRL, C.M.B.& B. şi SC B.E. SRL.
Referitor la această selecţie, Guardia di Finanza a efectuat un control la una dintre companiile neselectate, C.M.B.&B., care a confirmat autenticitatea ofertei din data de 6 februarie 2006, în valoare de 8.000 euro, pentru furnizarea unei incinte de asomare şi a ofertei din data de 3 februarie 2006, în valoare de 14.500 euro, pentru furnizarea de scripeţi, oferte care au fost emise în numele companiei C.M.B.&B.
De asemenea, Guardia di Finanza a efectuat un control şi la compania neselectată, SC T.G. SRL, pe parcursul controlului fiind informată de către d-nul S.G. asupra faptului că numele „T.G.” este o marcă înregistrată şi nu există nicio companie cu numele „SC T.G. SRL”.
Cererea de ofertă emisă de intimata-reclamantă a fost adresată către SC T.G. SRL dar d-nul S.G. a afirmat că nu a participat niciodată într-o procedură de licitaţie pentru clienţi străini. Ulterior, a susţinut că într-un anumit stadiu, d-nul U. de la SC B.E. SRL, i-a solicitat să pregătească o ofertă pentru a-i da posibilitatea să vândă maşini necesare pentru procesarea cărnii, şi şi-a amintit că valoarea ofertei a fost cuprinsă între 5.000 de euro şi 7.000 de euro, având în vedere că oferta nu a fost selectată şi nu s-a păstrat nicio copie a acesteia. Prin urmare, nu a putut prezenta o copie a ofertei în timpul controlului, aceasta fiind, probabil, transmisă prin poştă la birourile SC B.E. SRL din V.L.
Apărările intimatei-reclamante în sensul că documentele electronice şi cele grafice descoperite la sediul societăţilor din Italia, nu îi aparţin şi nu fac dovada vreunei culpe a societăţii, în calitate de beneficiar, nu pot fi reţinute.
Intimata-reclamantă şi-a însuşit prevederile art. 1 alin. (2) din Anexa I-„Prevederi Generale” la contractul de finanţare, conform cărora, „Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract”.
De asemenea, la Capitolul I, parag. 1 din Anexa IV-Instrucţiuni de achiziţii pentru Beneficiarii privaţi ai programului S.A.P.A.R.D., se prevede: „Costurile eligibile ale căror servicii, bunuri şi lucrări, mai mari de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privaţi au obţinut oferte conforme de la cel puţin 3 furnizori”.
În conformitate cu prevederile menţionate, beneficiarul este singurul răspunzător pentru implementarea proiectului, inclusiv, pentru modul de desfăşurare a procedurilor de selecţii şi achiziţii, având obligaţia să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora şi de faptul că societăţile ofertante acţionau într-o manieră independentă şi erau eligibile să participe, în calitate de furnizori, în cadrul unui proiect S.A.P.A.R.D.
În acest sens, intimata-reclamantă avea posibilitatea de a solicita ofertanţilor orice fel de informaţii pentru a se asigura că ofertele depuse sunt în concordanţă cu rigorile Programului S.A.P.A.R.D., inclusiv o declaraţie privind existenţa/inexistenţa unor legături între firmele angrenate în procedura de achiziţie.
În ceea ce priveşte achiziţia pentru furnizarea unei unităţi de spălat şi a unei unităţi mobile de sterilizat, în raportul final O.L.A.F. s-a reţinut că au participat companiile SC M.S.I. SRL, SC C. SRL şi SC B.E. SRL.
Guardia di Finanza a efectuat un control asupra companiei SC C. SRL, cu sediul în Via Borgo Padova, Camposampiero (PD), ocazie cu care, reprezentanţii companiei au informat organele de control că semnătura ataşată ştampilei companiei, aplicată pe oferta folosită în sprijinul cererii de finanţare din fonduri S.A.P.A.R.D. a societăţii reclamante, nu era autentică.
Astfel, în urma investigaţiilor efectuate s-a constatat că cererea de finanţare a reclamantei conţinea o ofertă neautentică de furnizare echipament în cadrul proiectului, depunerea acestui document fiind considerată o tentativă de fraudare a bugetului european şi a celui naţional ale finanţării S.A.P.A.R.D.
Faţă de aspectele reţinute, susţinerile formulate de intimata-reclamantă referitoare la lipsa dovedirii falsului şi prezenţa celor trei oferte în original la sediul A.P.D.R.P., care în opinia societăţii reclamante, ar confirma faptul că nu a avut cunoştinţă de o înţelegere între ofertanţi, nu pot fi apreciate ca întemeiate.
După cum s-a reţinut anterior, intimatei-reclamante, în calitate de beneficiar, îi revenea răspunderea pentru cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării S.A.P.A.R.D. şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, fiind obligată să se asigure că toate ofertele depuse erau valabile şi că proveneau de la companii viabile şi exigibile.
În consecinţă, nici această ofertă nu poate fi considerată ca provenind de la un furnizor de echipamente supuse selecţiei de oferte lansată de reclamantă, în calitate de beneficiar, cum impuneau prevederile legale şi contractuale enunţate.
În condiţiile arătate, este justificată critica recurentei-pârâte în sensul că reclamanta nu a acţionat diligent, expunându-se riscului de a pierde întreaga sumă acordată cu titlu de finanţare nerambursabilă, cu titlu de sancţiune pentru încălcarea paragrafului 1 din Anexa IV a contractului de finanţare.
Împrejurarea că A.P.D.R.P. a avizat favorabil dosarele de achiziţii, nu poate reprezenta o cauză exoneratoare de răspundere, câtă vreme, în mod evident, prin aceasta nu s-a acordat gir de eligibilitate ofertanţilor, ci doar s-a confirmat depunerea documentelor impuse prin Instrucţiunile de achiziţii (Anexa IV a contractului de finanţare), la data respectivă nefiind cunoscute de către pârâtă constatările O.L.A.F.
În consecinţă, aceste fapte, dovedite de recurentă şi care au condus la emiterea actelor contestate, constituie „nereguli” şi „neregularităţi”, în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 şi art. 17 alin. (1) din contractul de finanţare Anexa I-Prevederi generale.
Potrivit acestor dispoziţii legale şi contractuale, „neregula” reprezintă „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport de dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
Prin „neregularitate” se înţelege „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune de către beneficiar care printr-o cheltuială neeligibilă are ca efect prejudicierea Comunităţii Europene şi a României”.
Aceste nereguli constatate au condus, în mod evident, potrivit art. 17 alin. (3) şi alin. (4) din Anexa I la contractul de finanţare asumat, la declanşarea procedurii de recuperare a debitului, fiind întocmite procesul-verbal de constatare şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, acte administrative fiscale contestate în cauză şi apreciate ca legale de instanţa de recurs.
În contextul prezentat, se reţine că existenţa prejudiciului nu poate fi negată, în condiţiile în care, s-a demonstrat că fondurile destinate realizării unor proiecte de modernizare au fost defectuos folosite, prin încălcarea de către intimata-reclamantă a obligaţiilor contractuale asumate.
În cauză, este aplicabilă ipoteza a doua din Secţiunea F din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţii Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv, a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra unui punct nejustificat de cheltuială.
Prejudiciul produs bugetului U.E. poate fi efectiv sau potenţial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenţii care respectă regulile fixate.
Această concluzie rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă a C.J.U.E. (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06).
În ceea ce priveşte argumentele aduse de către intimata-reclamantă în justificarea temeiniciei acţiunii formulate, întemeiate pe concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reţinute ca fondate.
Expertiza tehnică dispusă potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., are rolul de a oferi instanţei o opinie de specialitate asupra documentaţiei financiar-contabile supusă analizei, dar concluziile acesteia pot fi înlăturate, motivat, întrucât în aprecierea probelor intervine raţionamentul judecătorului, care o poate corela cu toate celelalte probe administrate şi o analizează prin prisma normelor juridice aplicabile în materie.
Astfel, raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce priveşte situaţia de fapt şi de drept, faţă de cele reţinute de instanţa de recurs, în raport de toate celelalte probe administrate.
Mai mult, aşa cum s-a statuat, atributul aplicării dispoziţiilor legale incidente în cauză, revine instanţei de judecată, nu expertului tehnic.
Pentru considerentele expuse, reţinând legalitatea şi temeinicia actelor administrative fiscale atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta A.F.I.R. şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.) împotriva sentinţei civile nr. 4193 din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1219/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
