ICCJ. Decizia nr. 1081/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 1081/2015
Dosar nr. 20189/63/2012
Şedinţa publică de la 10 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 20189/63/2012 pe rolul Tribunalului Dolj la data de 9 noiembrie 2012, reclamantul N.C.G., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.R.T., anularea Hotărârii C.A. al S.R.T.V. nr. 61 din mai 2012; anularea Hotărârii C.A. al S.R.T.V. nr. 53 din mai 2012; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
A susţinut reclamantul că abuzul săvârşit de pârâtă reiese din ordinea în care C.A. al S.R.T.V. adoptă aceste hotărâri, respectiv mai întâi dezaproba încheierea Contractului de muncă cu acesta (Hotărârea nr. 53) şi apoi invalidează concursul desfăşurat la Craiova (Hotărârea nr. 61).
Mai arată reclamantul că, prin Notificarea nr. C/261 din 14 mai 2012 a fost anunţat despre desfacerea contractului individual de muncă sub motivaţia că nu au fost respectate procedurile de desfăşurare a examenului pentru ocuparea respectivului post.
A apreciat reclamantul că actele administrative atacate sunt abuzive şi au la bază culpa exclusivă a C.A. al S.R.T.V., având în vedere că organizatorul concursului a încunoştinţat în timp util, până la data ţinerii concursului, C.A. despre componenţa comisiei de selecţie în vederea validării ei.
S-a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale şi nu respectă procedura de emitere, respectiv, motive privind capacitatea profesională a membrilor Comisiei de selecţie, motive de natură să conducă la respingerea comisiei.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Dolj şi pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că hotărârile C.A. al S.R.T.V. nu sunt acte administrative în sensul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţinând Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti conform dispoziţiilor art. 1 coroborat cu art. 5 C. proc. civ.
S-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului N.C.G. faţă de conţinutul celor două acte civile a căror nulitate relativă se cere.
Totodată, pârâta, a solicitat instanţei ca în măsura în care ar considera că hotărârile nr. 51 şi 63 din 31 ianuarie 2012 ale C.A. al S.R.T.V. ar fi acte administrative, să constatate competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La termenul din data de 21 martie 2013, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. instituie competenţa curţilor de apel de a soluţiona acele litigii în care sunt părţi autorităţi publice centrale, iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte această competenţă în sarcina secţiilor de contencios administrativ şi fiscal.
La Curtea de Ape Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 20189/63/2012 la data de 24 aprilie 2013, cu prim termen de judecată acordat aleatoriu la 26 iunie 2013.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3.435 din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul N.C.G. în contradictoriu cu pârâta S.R.T.; s-a anulat Hotărârea C.A. al S.R.T.V. nr. 61/2012; s-a anulat parţial Hotărârea C.A. al S.R.T.V. nr. 53/2012, în ceea ce priveşte respingerea propunerii de aprobare a încheierii unui contract individual de muncă cu durată determinată cu reclamantul N.C.G. pentru postul de Director al Studioului TVR Craiova; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 8,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea din 26 iunie 2013, Curtea a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale active.
A reţinut Curtea de Apel că prin Hotărârea nr. 61/2012, C.A. al S.R.T.V. a decis invalidarea concursului pentru postul de Director al Studioului Teritorial TVR Craiova pe motiv de nerespectare a procedurilor de recrutare şi selecţie, iar prin Hotărârea nr. 53/2012 s-a respins propunerea de aprobare a încheierii unui contract individual de muncă cu durată determinată cu reclamantul N.C.G. pentru postul de Director al Studioului TVR Craiova.
A reţinut prima instanţă că în cuprinsul hotărârilor nr. 61/2012 şi 53/2012 nu s-a menţionat în concret care a fost motivul pentru care a fost invalidat concursul câştigat de reclamant, precizându-se doar că nu au fost respectate procedurilor de recrutare şi selecţie.
Judecătorul fondului a apreciat că formularea generală din cuprinsul actelor contestate potrivit căreia nu au fost respectate procedurilor de recrutare şi selecţie, nu respectă cerinţa motivării actelor administrative, având în vedere că nu s-a prevăzut expres care aspecte ale procedurii de recrutare şi selecţie nu au fost respectate, astfel că atât reclamantul, cât şi instanţa de judecată, nu pot cunoaşte care au fost motivele invalidării concursului câştigat de reclamant şi nu pot cenzura aceste motive.
Astfel s-a constatat că se impune anularea hotărârilor de către instanţa de contencios administrativ.
S-a reţinut că în cuprinsul întâmpinării pârâta a invocat ca motiv al emiterii celor două hotărâri contestate de reclamant, faptul că pe parcursul concursului, o contestaţie formulată de un alt candidat ce a participat la concurs nu a fost analizată de către C.A. aşa cum este prevăzut în procedura PP 605-0 PCT. 5.3.1, ci a fost soluţionată (respinsă) de către Preşedintele - Director General în baza unui proces-verbal întocmit de aceeaşi comisie care a făcut evaluarea candidaţilor la concurs.
Curtea de Apel a apreciat că motivarea unui act administrativ nu se poate face ulterior emiterii actului administrativ contestat şi după ce acesta a produs efecte juridice, astfel că prezentarea motivelor actului în întâmpinarea depusă în cadrul procesului prin care se solicită anularea actului administrativ, nu substituie cerinţa motivării actelor administrative.
Cu toate acestea, în subsidiar, Curtea a analizat şi temeinicia motivului invocat de pârâtă în întâmpinarea depusă reţinând că rezultatele concursului stabilite de Comisia de concurs prin Procesul-verbal nr. 2 din 19 martie 2012 au fost contestate de către candidata care s-a clasat pe locul 2 la concurs, doamna C.S., contestaţia fiind înregistrată la Studioul TVR Craiova sub nr. 514 din 21 martie 2012.
S-a reţinut că la data de 6 aprilie 2012, Comisia de evaluare a întocmit un proces-verbal prin care şi-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii acestei contestaţii, punct de vedere însuşit de către Preşedintele - Director General al Societăţii Române de Televiziune şi comunicat prin Adresa nr. C/215 din 9 aprilie 2012.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că, potrivit art. 5.3.1 din Procedura de recrutare şi selecţie, analiza şi decizia privitor la eventualele contestaţii se face de către Preşedintele Director General sau de C.A., după caz, şi că din cuprinsul procedurii nu rezultă, însă, când contestaţiile sunt soluţionate de către Preşedintele Director General şi când de către C.A.
S-a constatat că doar pentru cererea de recrutare este necesară aprobarea C.A., nu şi pentru celelalte etape ale procedurii de recrutare pentru care competenţa revine unor alte structuri ale S.R.T.V., astfel că instanţa a reţinut că dispoziţiile procedurii de recrutare sunt neclare în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiilor, astfel că, în condiţiile în care procedura prevede competenţa Preşedintelui Director General sau C.A., nu se poate susţine că soluţionarea în cauza de faţă a contestaţiei doamnei C.S. de către Preşedintele Director General, ar fi contrară procedurii de recrutare şi selecţie.
Mai mult, s-a constatat că anularea întregii procedurii de concurs apare ca excesivă, C.A. având posibilitatea să anuleze doar răspunsul dat contestaţiei de Preşedintele Director General şi să soluţioneze el pe fond contestaţia, ceea ce nu a făcut în cazul de faţă.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta S.R.T.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă recurenta-pârâtă S.R.T.V. a arătat următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor asupra competenţei de soluţionare a cereri de anulare a celor două acte atacate de reclamantul N.C.G., respectiv hotărârile C.A. al S.R.T.V. nr. 61 şi 53 din 3 mai 2012, recurenta a arătat instanţei de judecată că respectivele hotărâri nu fac parte din categoria actelor administrative supuse dispoziţiilor speciale din Legea nr. 554/2004 privind actele administrative.
Hotărârea atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Cele două hotărâri ale C.A. al S.R.T.V. nu sunt acte administrative în înţelesul Legii 554/2004.
Cele două acte atacate, nu îndeplinesc condiţia de a fi emise în regim de putere publică. Acestea au fost acte emise pentru simpla organizare a activităţii interne a S.R.T.V., hotărârile făcând trimitere expresă la nerespectarea procedurilor de recrutare şi selecţie PP 605-0 şi a procedurilor de lucru PL 605-1 privind recrutarea şi PP 605-2 privind selecţia personalului pentru posturi de execuţie şi posturi de conducere.
Astfel, nu se poate reţine că cele două hotărâri ale C.A. ar fi fost emise "în regim de putere publică" ele nefiind nici măcar destinate publicului.
- Recurenta arătă faptul că S.R.T.V. funcţionează în baza unei legi speciale (Legea nr. 41/1994) care nu îi conferă şi calitatea de persoană juridică de drept public sau de autoritate publică.
Se arată că este greşită argumentaţia instanţei de fond cu privire la soluţionarea litigiului în sensul că actele administrative ar fi fost formulate generic astfel că nu se pot cunoaşte motivele invalidării concursului câştigat de reclamant.
Apărările intimatului
Intimatul-reclamant N.C.G. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată în ceea ce priveşte motivul de recurs privind necompetenţa materială a instanţei de fond, excepţie pe care o va analiza cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ.:
În fapt
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. c) din Legea nr. 41/1994, C.A. al S.R.T.V. a aprobat prin Hotărârea nr. 6 din 31 ianuarie 2012 condiţiile de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de Director al Studioului Teritorial TVR Craiova, condiţii cuprinse în anunţul privind organizarea concursului, respectiv: responsabilităţile postului, cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii, indicarea probelor de concurs, actele necesare înscrierii, perioada în care va avea loc concursul etc.
În aplicarea acestei hotărâri a C.A., în conformitate cu prevederile Procedurii de Recrutare şi Selecţie PP 605-0 şi a procedurilor de lucru PL 605-1 privind recrutarea şi PL 605-2 privind selecţia personalului pentru posturi de execuţie şi posturi de conducere, s-a desfăşurat concursul de ocupare a postului de Director Studio Teritorial Craiova, concurs finalizat la data de 19 martie 2012, comisia de evaluare desemnându-l câştigător ce dl. N.C.G.
Prin Hotărârea nr. 61 din 3 mai 2012, C.A. a invalidat acest concurs pe motivul nerespectării procedurii de recrutare şi selecţie şi, în consecinţă, nu a aprobat încheierea C.I.M.-ului pe durată determinată.
Prin Hotărârea C.A. nr. 53 din 3 mai 2012 a fost respinsă cererea privind încheierea contractului individual de muncă (C.I.M.) pe durată determinată.
În drept
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Naţionale de Radiodifuziune şi Societatea Române de Televiziune, cele două entităţi sunt înfiinţate ca servicii publice autonome de interes naţional.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, conducerea serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune este asigurată de consiliul de administraţie, directorul general, comitetul director.
Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea pe baza propriului regulament de organizare şi funcţionare (alin. (2)).
Conform art. 35 alin. (1) conducerea studiourilor teritoriale şi ale celorlalte unităţi funcţionale autonome este asigurată de unităţi directoare proprii numite de consiliul de administraţie al societăţii respective, în limitele competenţelor care le-au fost delegate.
În fine, art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că salariile de bază şi celelalte drepturi de personal pentru salariaţii Societăţii Române de Radiodifuziune şi ai Societăţii Române de Televiziune se negociază prin contracte colective şi individuale de muncă, încheiate în condiţiile legii.
În speţă, reclamantul-intimat susţine că a fost vătămat prin emiterea celor 2 hotărâri ale C.A. care au stat la baza încetării contractului individual de muncă pe funcţia de Director al Studioului TVR Craiova în conformitate cu art. 31 alin. (3) C. muncii.
Concret, reclamantul-intimat a fost notificat în sensul că, contractul de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr. 11113 din 18 aprilie 2012 a devenit inoperant având în vedere hotărârile nr. 61 din 3 mai 2012 şi nr. 53 din 3 mai 2012.
Reclamantul a arătat că a atacat deja "decizia de concediere" la Tribunalul Dolj, secţia litigii de muncă, şi dosarul a fost suspendat până la soluţionarea prezentului dosar.
Se reţine că cele două hotărâri ale C.A. nu sunt emise în regim de putere publică, nu reprezintă acte administrative, ele stau la baza deciziei de concediere şi vor fi analizate ca atare conform dispoziţiilor C. muncii.
Pentru a fi în prezenţa unui act administrativ între reclamantă şi autoritatea recurentă trebuie să existe un raport juridic de drept administrativ şi cererea sa să se refere la drepturi şi obligaţii care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic ori dreptul pretins de reclamantul-intimat de a fi validat concursul şi continuat contractul de muncă încheiat, nu intră în conţinutul unui raport de drept public administrativ ci este vorba despre un raport de dreptul muncii.
Înalta Curte constată că nu se pot separa actele care au stat la baza emiterii "deciziei de concediere" de încetare a "contractului de muncă" de acesta din urmă.
În speţă, instanţa competentă privind judecarea litigiilor de dreptul muncii - face o analiză goală de conţinut în situaţia în care aşteaptă soluţia privind legalitatea actelor care au stat la baza încetării contractului de muncă.
Prin urmare, văzând că instanţa de fond a fost necompetentă material, îl va reţine ca motiv de ordine publică în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.R.T. împotriva Sentinţei nr. 3.435 din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1075/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1088/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
