ICCJ. Decizia nr. 1461/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1461 /2015
Dosar nr. 31568/3/2014
Şedinţa publică de la 30 martie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 5 februarie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 710/2/2014, reclamantul M.D.C. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea concursului pentru ocuparea funcţiilor vacante din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea tuturor actelor de numire pe funcţiile publice în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală emise în baza acestui concurs;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea cauzei, potrivit art. 451 şi urm. C. proc. civ. din 2010.
Prin cererea modificatoare depusă la data de 19 mai 2014, reclamantul a înţeles să-şi modifice acţiunea, solicitând:
- anularea deciziei de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea procedurii ca atare de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea deciziei de validare a rezultatelor concursului pentru posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea deciziilor de numire în funcţiile publice de inspector antifraudă din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală;
- obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcţiilor vacante de inspector antifraudă din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, cu respectarea tuturor drepturilor candidaţilor;
- obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1901 din 16 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 31568/3/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 1061 din 12 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea incidentului procedural.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamantul contestă actele administrative ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, precum şi procedura de organizare a acestui concurs.
Câtă vreme Regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală a fost aprobat prin H.G. nr. 677/2013, act ce emană de la o autoritate publică centrală, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Niciunul din înscrisurile aflate la dosar nu face vorbire despre calitatea de funcţionar public a reclamantului, acesta participând doar la un concurs în vederea dobândirii unei astfel de calităţi, or, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 14 raportat la art. 62 din aceeaşi lege, calitatea de funcţionar public se dobândeşte după numirea în funcţie şi depunerea jurământului prevăzut la art. 62 alin. (6) din aceeaşi lege, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că, în esenţă, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea actelor şi procedurii aferente concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, anularea deciziilor de numire în funcţiile publice respective şi obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea aceloraşi funcţii vacante, cu respectarea tuturor drepturilor candidaţilor.
În condiţiile date, atâta timp cât reclamantul solicită anularea concursului pentru ocuparea unor funcţii publice şi anularea deciziilor de numire a unor funcţionari publici, litigiul se circumscrie prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform cărora: „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
Atât timp cât reclamantul a dedus judecăţii legalitatea actelor şi procedurilor în baza cărora a luat naştere raportul de serviciu al unor funcţionari publici, instanţa competentă se determină în raport cu dispoziţiile speciale în materia funcţiei publice, iar nu în raport cu dreptul comun în materia contenciosului administrativ şi fiscal reprezentat de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.D.C. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1456/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1462/2015. Contencios → |
|---|
