ICCJ. Decizia nr. 154/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 154/2015
Dosar nr. 1789/54/2013
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 17 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de reclamanta SC R.T. SRL şi a suspendat Decizia de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 emisă de A.J.F.P. Dolj până la pronunţarea instanţei de fond învestite cu cererea de anulare şi a respins cererea de suspendare a R.I.F. nr. F/DJ/100 din 24 octombrie 2013 şi a procesului-verbal din 24 octombrie 2013 emise de aceeaşi autoritate, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs - motivele de casare şi principalele argumente invocate
Împotriva soluţiei instanţei de fond, pârâtele D.G.R.F.P. Craiova şi A.J.F.P. Dolj au formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii şi a prevederilor legale incidente, motiv care se circumscrie celui prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.
Susţin recurentele că instanţa de fond nu a reţinut în soluţionarea cauzei motive care să conducă la concluzia îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, reţinerea instanţei, referitoare la o presupusă contradicţie cu privire la constatările organelor de inspecţie fiscală privind regimul fiscal aplicabil aceloraşi documente justificative, nu este de natură a crea o puternică îndoială asupra legalităţii actului contestat.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii pagubei iminente, susţin recurentele că prima instanţă a reţinut neîntemeiat că prin executarea actului administrativ ar rezulta un important prejudiciu, prin diminuarea patrimoniului societăţii reclamante, pentru că ar fi trebuit să se verifice situaţia concretă a reclamantei şi efectele pe care le putea produce actul administrativ contestat pe baza probelor de la dosar. Însă, la dosar nu au fost depuse documente care să permită analizarea situaţiei de fapt referitoare la prejudiciul invocat prin cererea de suspendare a executării.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată intimata SC R.T. SRLa solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că a dovedit atât existenţa unui caz bine justificat, cât şi iminenţa producerii unei pagube care s-ar produce în patrimoniul său prin menţinerea deciziei de impunere contestate.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a constatat faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că prezentul recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivului de casare invocat
Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013, ca neîntemeiată, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Instanţa de fond a considerat neîntemeiat că intimata - reclamantă a dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deşi probele administrate de aceasta nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de care se bucură actul administrativ - fiscal atacat şi nu fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, pentru activitatea şi patrimoniul societăţii.
Condiţia existenţei unui caz bine justificat, în sensul definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu a fost îndeplinită în cauză, întrucât argumentele de fapt şi de drept invocate în susţinerea cererii de suspendare nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013.
Îndeplinirea acestei condiţii a fost greşit constatată de prima instanţă doar în baza afirmaţiilor intimatei - reclamante, neînsoţite de dovezi în susţinerea acestora şi administrarea unor probe relevante se impunea cu atât mai mult cu cât din actul administrativ - fiscal pentru care s-a solicitat suspendarea executării rezultă că a fost întocmit ca urmare a suspiciunilor create în timpul controlului cu privire la legalitatea şi veridicitatea operaţiunilor economice efectuate de intimata - reclamantă în perioada supusă verificării 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2012.
Concluzia privind neîndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat se impune şi faţă de înscrisurile noi depuse în recurs şi anume, Decizia nr. 73 din 31 ianuarie 2014 prin care recurenta D.G.R.F.P. Craiova a suspendat soluţionarea contestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 până la pronunţarea asupra laturii penale, ca urmare a sesizării transmise către I.P.J. Dolj, S.I.F., precum şi sentinţa nr. 260 din 1 iulie 2014 prin care Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 360/54/2014, a respins cererea de anulare formulată de intimata - reclamantă, astfel că nu mai subzistă nici ipoteza juridică prevăzută de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora, s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauză, nu a fost dovedită nici îndeplinirea condiţiei privind iminenţa unei pagube, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 564/2004, nefiind administrate dovezi concludente care să confirme susţinerile din cerere că, prin executarea silită a obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite în actele administrativ - fiscale contestate s-ar produce societăţii intimate un prejudiciu dificil de reparat şi chiar imposibilitatea continuării activităţii.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, prin hotărârea primei instanţe au fost greşit aplicate prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţă de neîndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de lege pentru măsura provizorie de suspendare a executării actelor administrative.
Fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea recurată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 emisă de A.J.F.P. Dolj formulată de reclamanta SC R.T. SRL Craiova, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va casa hotărârea recurată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC R.T. SRL Craiova pentru suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 emisă de A.J.F.P. Dolj, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.J.F.P. Dolj şi D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinţei nr. 9 din 17 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 emise de A.J.F.P. Dolj formulată de reclamanta SC R.T. SRL Craiova, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 159/2015. Contencios. Conflict de... → |
|---|
