ICCJ. Decizia nr. 2168/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2168/2015
Dosar nr. 4238/1/2014
Şedinţa publică de la 26 mai 2015
Asupra cererii de suspendare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată, petenta O.C.D. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014, emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, petenta arată că are calitatea de magistrat-asistent în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind numită în această funcţie la data de 1 aprilie 2010, în baza Hotărârii nr. 289 din 17 martie 2010 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; anterior, în perioada 1999 - 2010, a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, respectiv, în perioada 1986 - 1999, a desfăşurat activitate în alte domenii, astfel încât la data angajării în funcţia de magistrat-asistent avea o vechime în muncă de 24 de ani.
Prin Ordin emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că, începând cu data de 1 aprilie 2010, urmare numirii în funcţia de magistrat-asistent, petenta se încadrează în gradul III profesional şi va primi o indemnizaţie de încadrare brută lunară în sumă de 7.475 RON (4.672 RON indemnizaţie de încadrare, plus 1.635 RON adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, plus adaos de 10% pentru confidenţialitate, plus 1.168 RON spor de 25% pentru vechime în muncă), la care se adaugă 1.121 RON spor pentru condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare ori periculoase, plus un cuantum în sumă de 982 RON, reprezentând spor de confidenţialitate, risc şi suprasolicitare neuropsihică, totalizând un venit brut lunar în sumă de 9.578 RON.
Ca urmare a aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 19/2012, în baza Ordinului nr. 149 din 29 mai 2012 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că începând cu data de 1 iunie 2012 cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară a petentei este de 6.965 RON, cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă este de 1.044 RON, cuantumul sporurilor conform art. 4 alin. (3) lit. b) este de 916 RON, totalizând un venit brut lunar în sumă de 8.925 RON.
Prin Ordinul nr. 284 din 3 decembrie 2012 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, începând cu data de 1 decembrie 2012, cuantumul brut al indemnizaţiilor de încadrare/salariilor de bază de care beneficiază judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate, personalul conex, funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se majorează cu 7,4% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Totodată, s-a stabilit că, începând cu aceeaşi dată, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate, personalul conex, funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se majorează cu 7,4% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Drept urmare, s-a comunicat petentei că începând cu data de 1 decembrie 2012 cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară de care beneficiază este de 7.480 RON, cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă este de 1.121 RON, cuantumul sporurilor conform art. 4 alin. (3) lit. b) este de 984 RON, totalizând un venit brut lunar în sumă de 9.585 RON.
În anul 2013, când petenta a împlinit trei ani vechime în funcţia de magistrat-asistent, prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că începând cu data de 1 aprilie 2013, petenta, având calitatea de "magistrat-asistent gradul III, gradaţia 5, clasa 101 (coeficient de ierarhizare 11,98) în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, promovează în funcţia de magistrat-asistent gradul II, gradaţia 5, clasa 102 (coeficient de ierarhizare 12,32)".
De asemenea, s-a stabilit că, începând cu aceeaşi dată, petenta va primi o indemnizaţie de încadrare brută lunară în sumă de 8.484 RON, la care se adaugă un cuantum în sumă de 1.273 RON, reprezentând spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, plus un cuantum de 1.114 RON, reprezentând spor confidenţialitate, risc şi suprasolicitare neuropsihică, totalizând un venit brut lunar în sumă de 10.871 RON.
Arată petenta că, în pofida sporurilor/majorărilor legale, reglementate de actele normative avute în vedere la emiterea ordinului de încadrare anterior, prin Ordinul nr. 367 din 12 noiembrie 2014 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestat în cauză, a fost menţinută încadrarea în funcţia de magistrat-asistent gradul II, gradaţia 5, clasa 102 (coeficient de ierarhizare 12,32), însă au fost calculate retroactiv, începând cu data de 1 aprilie 2013, alte drepturi salariale, mult diminuate.
Astfel, susţine petenta, în noiembrie 2014, fără a se anula ordinul mai sus precizat, prin Ordinul nr. 367 din 12 noiembrie 2014 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărui executare se solicită a fi suspendată, s-a stabilit că, începând cu data de 1 aprilie 2013, petenta "magistrat asistent gradul II, gradaţia 5, clasa 102 (coeficient de ierarhizare 12,32) la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, va primi o indemnizaţie de încadrare brută lunară în sumă de 7.906 RON, la care se adaugă un cuantum de 1.157 RON, reprezentând spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, plus un cuantum de 1.014 RON, reprezentând spor confidenţialitate, risc şi suprasolicitare neuropsihică, totalizând un venit brut lunar în sumă de 10.077 RON", (cu 794 RON mai puţin decât venitul brut lunar stabilit prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Susţine petenta că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării ordinului contestat, până la pronunţarea instanţei de fond, respectiv existenţa unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente şi declanşarea procedurii administrative prealabile, conform dovezii anexate cererii de suspendare.
Petenta apreciază, în ceea ce priveşte condiţia privind existenţa cazului bine justificat, că aparenţa de nelegalitate a Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014 este mai mult decât evidentă, în condiţiile în care, în primul rând, stabileşte o situaţie nouă pentru trecut şi, în al doilea rând, stabileşte o altă situaţie decât cea stabilită prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013, deşi acest ultim ordin nu a fost nici revocat şi nici anulat.
Se susţine că ordinul contestat contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii, precum şi principiului securităţii raporturilor juridice, reflectat de toate articolele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, atât timp cât certitudinea privind drepturile salariale ce i se cuveneau petentei pentru activitatea deja prestată o perioadă mai mare de un an a fost înlăturată printr-o măsură dispusă retroactiv în data de 12 noiembrie 2014.
Ordinul contestat, nr. 367 din 12 noiembrie 2014, stabileşte o altă situaţie decât cea stabilită prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013, act intrat în circuitul civil şi care a produs şi produce efecte juridice, nu a fost nici revocat şi nici anulat; de asemenea, este un act nemotivat, întrucât, deşi în preambul face trimitere la anumite acte normative, nu explică diminuarea salarială survenită, aceleaşi acte normative fiind de altfel menţionate şi în Ordinul nr 81 din 9 aprilie 2013.
În ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, petenta susţine că este îndeplinită, aceasta constând în diminuarea iminentă a unor drepturi salariale, în condiţiile în care ordinul contestat urmează să fie pus în executare, cu consecinţa evidentă a diminuării veniturilor lunare şi afectării situaţiei sale financiare; diminuarea veniturilor lunare este de natură a-i afecta petentei situaţia financiară personală, întrucât, pe lângă cheltuielile legate de utilităţi, are credite de nevoi personale ce au fost acordate în raport de veniturile realizate anterior emiterii ordinului contestat, existând riscul declarării de către instituţiile bancare a ajungerii la scadenţă a creditelor acordate, dacă se apreciază gradul de insolvabilitate în situaţia creată prin emiterea Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că în jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Argumentele privind nemotivarea actului administrativ şi aplicarea retroactivă a acestuia vizează aspecte de fond ale cauzei, care nu pot fi examinate cu ocazia analizării cererii de suspendare a executării actului administrativ, întrucât aceasta ar echivala cu o prejudecare a acţiunii în anulare.
Simpla existenţă a îndoielii petentei asupra legalităţii actului administrativ atacat nu este de natură a conduce la soluţia de suspendare a executării acestuia, întrucât pentru verificarea susţinerilor este necesară o analiză în profunzime a cauzei pe fond, care nu poate fi realizată în cadrul soluţionării unei cereri de suspendare.
De asemenea, se arată în întâmpinare, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată, (în acest sens secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se în mod constant în soluţionarea cauzelor având obiect similar cu cel al prezentei cauze).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând, în esenţă, înlăturarea argumentelor intimatei şi admiterea cererii de suspendare a executării actului contestat.
Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Verificându-şi competenţa materială şi constatând că, potrivit art. 7 alin. (2) din anexa VI a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, este competentă să soluţioneze cauza de faţă;
Examinând cauza, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de petenta, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii;
Înalta Curte constată că cererea de suspendare este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd pentru suspendarea executării actului administrativ condiţiile cazului bine justificat şi prevenirii producerii unei pagube iminente.
Referindu-se la noţiunile menţionate mai sus, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 defineşte "paguba iminentă" ca fiind - "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" (lit. ş) iar "cazuri bine justificate" - "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" (lit. t).
Cele două condiţii, prin modul restrictiv-imperativ în care sunt reglementate, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa "unui caz bine justificat" şi a "iminenţei producerii pagubei".
Condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a actului respectiv.
În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Principiul impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Aşadar, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta actul administrativ sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de legalitate şi oportunitate, această obligaţie revenind instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Condiţia existenţei cazului "bine justificat" presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea executării acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri numai prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ; instanţa are, deci, posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Înalta Curte apreciază că, în cauză, petenta nu a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea ordinului contestat.
Astfel, în susţinerea cazului bine justificat, petenta a invocat efectul retroactiv al ordinului, susţinând că cel anterior nu a fost revocat sau anulat, şi nemotivarea actului a cărui executare se solicită a fi suspendată.
În cadrul cererii de suspendare, însă, instanţa nu poate examina aceste critici ce reprezintă chiar temeiul contestaţiei administrative, pentru că ar însemna o prejudecare a cererii în anulare.
Nu există, aşadar, suficiente indicii aparente, care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, fără ca prin aceasta să se antameze sau să se anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.
De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că nici cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce petentei în cazul executării imediate a actului contestat nu este îndeplinită.
Astfel, după cum rezultă din definiţia dată de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.
Potrivit definiţiei legale, condiţia privind paguba iminentă este, aşadar, îndeplinită numai dacă prejudiciul creat ca urmare a emiterii actului administrativ contestat ar fi greu sau imposibil de recuperat.
În cauză, însă, această condiţie nu este îndeplinită, diminuarea salariară dispusă prin actul administrativ contestat putând fi recuperată, în cazul în care actul va fi anulat.
Pentru considerentele arătate, reţinând că nu sunt întemeiate motivele formulate de petentă, nefiind întrunite cumulativ cerinţele legale pentru suspendarea executării actelor administrative, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014, emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de O.C.D., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2015. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 2267/2015. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
