ICCJ. Decizia nr. 228/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 228/2015
Dosar nr. 689/102/2013
Şedinţa de la 26 ianuarie 2015
Deliberând asupra prezentului recurs;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin Acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 ianuarie 2013, sub nr. 689/102/2013, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâta D.M.M.A.I. Bucureşti - C.C.E.M.M. a M.A.I., solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013 emisă de pârâtă până la soluţionarea prezentei acţiuni şi anularea deciziei indicate ca fiind netemeinică şi nelegală, cu obligarea pârâtei la eliberarea unei noi decizii medicale din care să rezulte că este apt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie (fără niciun fel de limite), precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La acest dosar a fost reunit, la data de 21 februarie 2013, Dosarul nr. 698/102/2013 al aceleiaşi instanţe, ca urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 978 din 14 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul S.M. în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin Sentinţa civilă nr. 78 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a, civilă de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea în contencios administrativ, a fost anulată Decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2013 emisă de pârâta D.M.M.A.I. Bucureşti - C.C.E.M.M. a M.A.I., fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie medicală din care să rezulte că reclamantul este apt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie (fără niciun fel de limite) şi să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 656,3 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a prezentat la începutul anului 2012 dureri cu caracter mecanic la nivelul genunchiului drept, pentru care a beneficiat de consult de specialitate ortopedic, iar în luna iunie 2012 a fost operat. Ulterior a efectuat tratament recuperator prin fizioterapie, pentru recuperarea unei atrofii musculare instalate la nivelul membrului inferior drept şi a fost evaluat în mod repetat în cadrul C.C.E.M.M.
Prin Decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2013, în baza Deciziei Medicale nr. 195 din 21 noiembrie 2012 emisă de C.C.E.M.M. a M.A.I. şi a Scrisorii medicale din 20 decembrie 2012 a Spitalului de Urgenţă, s-a stabilit reclamantului diagnosticul clinic şi funcţional de "Condropatie Outbridge std. II condil femural intern şi extern şi std. III trohleopatelară genunchi drept. Corp liber intraarticular genunchi drept. Sinovită cronică hipertrofică genunchi drept. Bride aderenţiale operate".
La pct. 3 din decizie, Aptitudini pentru îndeplinirea serviciului, reclamantului i s-au acordat un număr de 20 de zile concediu medical în perioada 22 decembrie 2012 - 10 ianuarie 2013, urmând ca la expirarea acestuia să-şi reia activitatea ca "apt limitat pentru îndeplinirea serviciul în poliţie, conform Criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare din H.G. nr. 56/2012".
S-a menţionat, de asemenea, IA (incapacitate adaptativă) 25%, conform aceloraşi criterii, stabilindu-se un termen de revizuire de 3 luni, şi s-a recomandat scutirea de probe sportive, continuarea balneofizioterapiei.
Ulterior emiterii Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013, prezentându-se la revizuire, pârâta a emis Decizia Medicală din data de 10 aprilie 2013, avându-se în vedere Scrisoarea Medicală emisă de Spitalul de Urgenţă. Rezultă din cuprinsul acesteia acelaşi diagnostic al reclamantului, Condropatie Outerbridge stadiul II condil femural intern şi extern şi stadiul III trohleopatelară genunchi drept operată. Sinovită hipertrofică genunchi drept. Bride sinoviale aderenţiale genunchi drept. Corp liber intraarticular genunchi drept - fără tulburări funcţionale în prezent. S-a concluzionat: "apt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie. Deficienţă funcţională uşoară - IA-10%".
Instanţa de fond a constatat că, din actele medicale care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013 nu rezultă că reclamantul ar fi prezentat tulburări funcţionale ale genunchiului drept care să necesite recomandarea de a fi scutit de probe sportive. În acest sens şi în raportul de expertiză se arată că, într-adevăr, refacerea genunchiului drept nu era completă la data emiterii deciziei, însă din punct de vedere funcţional, aceasta permitea desfăşurarea unei activităţi fizice normale deşi era oportună continuarea tratamentului recuperator prin gimnastică medicală. Având în vedere absenţa tulburărilor funcţionale la nivelul genunchiului drept, absenţa semnelor de gonartroză, ca şi complicaţie posibilă în evoluţia patologiei prezentate de sus-numit, Comisia de expertiză medico-legală a concluzionat că acest tratament ar fi avut în primul rând un rol profilactic şi mai puţin unul curativ, întrucât mişcările în articulaţia genunchiului drept puteau fi efectuate în limite normale.
Faţă de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa de fond a constatat că, atât din cuprinsul Deciziei atacate, cât şi al Scrisorii medicale din 20 decembrie 2012 a Spitalului de Urgenţă, precum şi al celorlalte actelor medicale care au stat la baza emiterii ei (fişa de spitalizare), nu rezultă existenţa vreunui raport de cauzalitate între diagnosticul reclamantului şi evaluările examenului local al genunchiului drept, pe de o parte, şi deficienţa funcţională reţinută, pe de altă parte, care a făcut ca aceasta să fie corelată cu o incapacitatea adaptativă de 25% (deficienţă uşoară, incapacitate adaptativă 20 - 49% - afectează nesemnificativ activităţile cotidiene şi profesionale; pot apărea contraindicaţii privind activitatea profesională/recomandări privind schimbarea locului de muncă; capacitatea de muncă este păstrată).
Mai mult, pârâta nu a motivat cele reţinute la pct. 3 din decizie, Aptitudini pentru îndeplinirea serviciului, făcând doar o trimitere cu caracter general la Criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare H.G. nr. 56/2012. De asemenea, nu s-a arătat în concret motivul pentru care reclamantului i s-a recomandat scutirea de la probe sportive, deşi nici anterior emiterii deciziei şi nici ulterior, o asemenea recomandare nu s-a făcut.
Prin urmare, instanţa a considerat că nu au fost prezentate de către pârâtă suficiente elemente obiective concrete care să înlăture orice urmă de îndoială cu privire la legalitatea Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.M.M.A.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii în anulare ca neîntemeiată.
Recurenta a arătat, în motivarea cererii de recurs, că Decizia medicală nr. 3 din 9 ianuarie 2013 emisă de C.C.E.M.M. a M.A.I. a întrunit toate condiţiile de legalitate, în temeiul prevederilor H.G. nr. 56/2012, pe baza documentelor medicale vizând starea de sănătate a reclamantului.
A reiterat recurenta parcursul medical al reclamantului şi a precizat că, în data de 9 ianuarie 2013, C.C.E.M.M. a emis Decizia Medicală, prin care reclamantul a fost clasat medical "Apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie", cu revizuire peste 3 luni, respectiv aprilie 2013, recomandări de scutire de probe sportive şi continuarea balneofizioterapiei, după expirarea Concediului medical prelungit de 185 zile ITM/365 zile.
A subliniat recurenta că încadrarea perfect legală ca apt limitat (incapacitate adaptativă IA-25%) respectă întocmai definiţia deficienţei funcţionale uşoare prevăzută la cap. II al H.G. nr. 56/2012 şi nu presupune invaliditate, aşadar, capacitatea de muncă este păstrată, dar cu anumite recomandări.
Aşa cum a arătat şi prin Adresa din 14 mai 2014, Raportul de expertiză din 27 februarie 2014 eliberat de I.M.L. Târgu Mureş a fost efectuat cu examinarea persoanei, la mai mult de 1 an şi jumătate de la intervenţia chirurgicală la care a fost supus reclamantul, iar prin concluziile de final, acesta întăreşte poziţia exprimată de recurenta pârâtă.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
II. Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul reclamant S.M. a formulat întâmpinare la data de 13 ianuarie 2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza procesuală a recursului părţile nu au solicitat administrarea unor probe noi.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit, prima instanţă nu a reţinut că Decizia din 9 ianuarie 2013 a fost emisă de către C.C.E.M.M. cu respectarea prevederilor H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 din acest act normativ, expertiza medico-militară constituie o evaluare a posibilităţilor anatomo-funcţionale ale organismului persoanei faţă de cerinţele impuse de atribuţiile de serviciu specifice.
H.G. nr. 56/2012 defineşte, de asemenea, capacitatea de muncă drept aptitudinea persoanei faţă de îndeplinirea serviciului în armată, poliţie etc., reprezentând "raportul între posibilităţile anatomo-funcţionale individuale şi solicitarea profesională specifică", iar incapacitatea adaptativă ca exprimând limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural şi social, fiind generată de tulburări morfologice şi funcţionale diverse şi exprimată procentual în cadrul unui sistem cuantificat din capacitatea adaptativă normală.
Conform pct. II din aceeaşi hotărâre, rezultă că sintagma "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie" corespunde unui diagnostic funcţional de deficienţă uşoară cu incapacitate adaptativă (IA) situată între 20 - 49%.
Din considerentele hotărârii instanţei de fond rezultă că decizia medicală contestată a fost analizată tocmai prin prisma dispoziţiilor legale menţionate şi prin raportare la situaţia de fapt ce a rezultat din probele administrate.
Astfel, s-a reţinut că Decizia din 9 ianuarie 2013 a stabilit că intimatul-reclamant este considerat "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie", cu recomandări de scutire de probe sportive şi continuarea balneofizioterapiei, în condiţiile în care la baza acesteia au stat Decizia medicală din 16 octombrie 2012 a Spitalului Militar de Urgenţă Cluj-Napoca, prin care intimatul-reclamant fusese declarat "apt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie" (fără nici un fel de restricţii) şi Decizia medicală nr. 195 din 21 noiembrie 2012, emisă în baza acesteia, prin care nu s-au reţinut deficienţă funcţională sau incapacitate adaptativă (cu atât mai puţin IA "situată între 20 - 49%" cum se prevede la pct. II din H.G. nr. 56/2012, pentru a fi considerat apt limitat).
Recurenta a arătat că, în baza art. 8 alin. (1) lit. c) şi art. 9 lit. c) din Anexa la Ordinul comun M 81/191/11030 din 30 iulie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară, Decizia medicală teritorială din 16 octombrie 2012 nu a fost avizată de C.C.E.M.M. a M.A.I., deoarece diagnosticul reclamantului "impunea o reevaluare a stării de sănătate în vederea reexpertizării" (atribut esenţial al C.C.E.M.M. a M.A.I.).
Înalta Curte constată, din actele dosarului, că în data de 19 decembrie 2012, intimatul-reclamant s-a prezentat la C.C.E.M.M. a M.A.I. pentru reevaluare, hotărându-se cu această ocazie reinternarea sa în Spitalul de Urgenţă Bucureşti, pentru evaluarea statusului funcţional la momentul respectiv, la data de 20 decembrie 2012 fiind emisă Scrisoarea medicală din 20 decembrie 2012 în care se menţionează: stare la externare "vindecat", în epicriză reţinându-se că este vorba de "bolnav operat în luna iunie 2012 cu evoluţie postoperatorie favorabilă".
De asemenea, constată că diagnosticul la externare a fost identic cu cel anterior, avut în vedere la emiterea deciziilor din 16 octombrie 2012 şi din 21 noiembrie 2012.
Şi concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză pe baza înscrisurilor aflate la dosarul medical al intimatului-reclamant, precum şi a celorlalte explorări şi investigaţii imagistice efectuate anterior emiterii deciziei atacate, au fost în sensul că documentele medicale nu relevau tulburări funcţionale ale genunchiului drept care să necesite limitări ale desfăşurării serviciului în poliţie.
Or, în condiţiile în care există contradicţii între înscrisurile medicale care au stat la baza deciziei medicale contestate în cauză şi concluziile acesteia din urmă, iar din decizie lipseşte tocmai motivarea corespunzătoare a pct. 3) "Aptitudini pentru îndeplinirea serviciului", făcându-se doar o trimitere cu caracter general la criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă din H.G. nr. 56/2012, în mod temeinic şi legal prima instanţă a reţinut ca principal motiv de nelegalitate nemotivarea actului administrativ, procedând la anularea acestuia, cu obligarea autorităţii publice la emiterea unei noi decizii medicale, în acord cu înscrisurile din dosarul medical al intimatului-reclamant.
Este evident că motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
În acest sens, nemotivarea deciziei tocmai sub aspectul esenţial de natură să genereze consecinţe cu privire la situaţia profesională a reclamantului reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, întrucât obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivel comunitar, constituind o garanţie împotriva arbitrariului.
Astfel, sub aspectul motivării actului administrativ, şi Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.
În acelaşi sens, în Cauza C 509/1993 s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară chiar şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.
Este irelevantă în cauză susţinerea recurentei privind faptul că, la data de 21 decembrie 2012, reclamantul a fost informat despre rezultatul ultimei internări, despre recomandările medicului specialist ortoped de la Spitalul de Urgenţă şi despre faptul că se va emite o decizie medicală în sensul acelor recomandări, reclamantul semnând de luare la cunoştinţă şi "fiind de acord cu toate acestea".
O astfel de atitudine a reclamantului nu este de natură să înlăture nici dreptul acestuia de contestare în justiţie a actului administrativ, nici motivele de nelegalitate care afectează validitatea acestui act.
Nu este întemeiată nici afirmaţia recurentei în sensul că decizia medicală care l-a clasat pe reclamant ca fiind "apt limitat pentru serviciul în poliţie" nu a împiedicat cu nimic desfăşurarea activităţii profesionale, recomandările menţionate având doar scopul de a proteja persoana în cauză în vederea recuperării în totalitate a capacităţii de muncă.
Astfel, în cauză a fost dovedită vătămarea suferită de intimatul reclamant prin emiterea actului administrativ contestat, întrucât - la data emiterii Deciziei 3 din 9 ianuarie 2013 - reclamantul îndeplinea o funcţie de conducere (comisar-şef) în cadrul D.I.P.I. Târgu Mureş, iar ca urmare a emiterii deciziei contestate, în baza art. 86 şi art. 92 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 516/2003, în vigoare la acea dată, prin Dispoziţia secretarului de stat din 18 ianuarie 2013, acesta a fost eliberat din funcţia de conducere, fiind pus la dispoziţia unităţii (D.I.P.I.) pe o perioadă de 3 luni.
Faptul că, ulterior, prin Dispoziţia din 21 februarie 2013, reclamantul a fost repus în funcţie poate avea relevanţă sub aspectul întinderii prejudiciului suferit, nu şi sub aspectul existenţei vătămării generate de emiterea actului nelegal.
IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.M.M.A.I. împotriva Sentinţei civile nr. 78 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2267/2015. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 118/2015. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
