ICCJ. Decizia nr. 221/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 221/2015
Dosar nr. 3715/1/2014
Şedinţa publică de la 23 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 15 mai 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul N.F.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., prin care s-a solicitat anularea raportului de evaluare din 14 februarie 2013, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul N.F.L. a declarat recurs, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3382 din 23 septembrie 2014 l-a respins, ca nefondat.
Ulterior, recurentul-reclamant N.F.L. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 3382 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1-11 şi alin. (2) din Noul C. proc. civ.
În motivarea cererii iniţiale precum şi în cererea completatoare se arată că instanţa nu a luat în calcul că în raportul A.N.I. nu s-a reţinut că prin Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare, a condus la disfuncţionalităţi în activitatea de autorizare, prevederile sale fiind interpretate în mod diferit de autorităţile publice locale.
Se mai susţine că instanţa nu a luat în calcul că, potrivit Legii 393/2004 privind Statutul Aleşilor Locali referitor la incompatibilităţile pentru aleşii locali, în speţă primarii, nu se precizează că primarul este incompatibil cu calitatea de întreprindere individuală şi nu se face nicio referire despre asimilarea calităţii de comerciant persoană fizică cu calitatea de întreprindere individuală - acesta fiind unul din motive.
Revizuentul mai arată că instanţa nu a reţinut că în raportul A.N.I. nu se menţionează nimic despre Declaraţia de Interese completată în care nu există rubrică în care să se menţioneze întreprinderea individuală s-au asimilarea acesteia cu calitatea de comerciant persoană fizică - Formularul de declaraţie de interese raportându-se tot la prevederile Legii 393/2004 privind incompatibilităţi şi nu la o precizare expresă privind asimilarea.
Un alt motiv invocat este acela că există înscrisuri noi care nu au fost supuse judecăţii cauzei, acestea fiind:
- declaraţia notarială din care rezultă că nu a desfăşurat activitate la întreprinderea individuală, activitatea a fost desfăşurată de soţia sa N.S.R., deoarece nu putea desfăşura activitatea întrucât programul său de lucru în cadrul Primăriei Căteasca începe de la ora 8,00 până seara fiind solicitat în permanenţă de problemele primăriei şi ale cetăţenilor, fiind implicat pentru buna organizare şi desfăşurare a activităţilor instituţiei;
- copia Registrului Agricol din care rezultă componenţa familiei sale.
- cerere prin care solicită la secretarul instituţiei să verifice legalitatea Declaraţiilor de avere şi de interese şi totodată să se comunice dacă au fost respectate prevederile Legii nr. 215/2001, modificată şi completată privind administraţia publică locală, republicată şi prevederile Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali;
- declaraţiile de avere şi interese se comunică într-un exemplar de secretarul Unităţii Administrativ Teritoriale, acesta având obligaţia de a le verifica modul de întocmire şi legalitatea lor totodată acesta având obligaţia de a le înainta secretarului general al judeţului Argeş nefiind înştiinţat de vreo ilegalitate fapt pentru care nici în prezent nu i s-a comunicat.
- declaraţia soţiei precum că ea a desfăşurat activitatea;
- certificat de radiere din data de 11 ianuarie 2013;
- copia documentelor depuse la Judecătoria care l-a validat în funcţia de primar al com. Căteasca, dosar care a fost verificat de către judecătorie fără să se sesizeze incompatibilitatea.
Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din Noul C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul N.F.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra fondului sau dacă evocă fondul.
Deci, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţă şi doctrină, noţiunea de evocare a fondului la care se referă art. 509 din Noul C. proc. civ., priveşte numai deciziile pronunţate de instanţa de recurs de admitere, pentru motivele legate de fondul cauzei.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire de faţă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În cauza de faţă, revizuentul îşi întemeiază cererea şi pe dispoziţiile art. 322 din vechiul C. proc. civ., însă aceste prevederi nu sunt incidente pricinii, litigiul aflându-se sub imperiul Noului C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu se încadrează în situaţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de N.F.L. împotriva Deciziei nr. 3382 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2015. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 223/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
