ICCJ. Decizia nr. 220/2015. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 220/2015
Dosar nr. 1663/2/2012
Şedinţa publică de la 23 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acțiunii şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1663/2/2012, reclamanta Z.E.C. (fostă B.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R.:
- anularea Deciziei nr. 83 din 03 decembrie 2011 emisă de pârâtă, ce i-a fost comunicată la data de 28 ianuarie 2012;
- obligarea pârâtei să constate prin act administrativ că îndeplinește condițiile legale de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi în Tabloul avocaților și, în consecință, să procedeze la admiterea contestației înregistrate din 04 mai 2011 la pârâta U.N.B.R.;
- anularea Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și obligarea acestuia la înscrierea sa pe Tabloul avocaților definitivi.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2142 din 26 iunie 2013, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea nr. 805 din 3 noiembrie 2010, înregistrată la Baroul Bacău, reclamanta a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data respectivă, având o vechime de peste 10 ani în profesie juridică.
Prin Decizia nr. 74 din 2 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Bacău, reclamantei i s-a admis cererea de primire în profesie cu scutire de examen, cu precizarea că, la art. 2 al acestei decizii, i s-a adus la cunoştinţa obligativitatea dovedirii încetării stării de incompatibilitate prin prezentarea actului care atesta "încetarea raporturilor de munca salarizată în alte profesii ".
La data de 16 februarie 2011, reclamanta a depus la Baroul Bacău copia dispoziţiei preşedintelui Consiliului Judeţean Bacău nr. 29 din 15 februarie 2011 prin care se constată suspendarea raporturilor sale de serviciu, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi ale art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Consiliul Baroului Bacău a adoptat Decizia nr. 31 din 24 februarie 2011, prin care reclamantei i s-a respins cererea de înscriere pe Tabelul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei de avocat, cu motivarea că aceasta nu a dovedit încetarea stării de incompatibilitate.
Reclamanta a formulat contestaţie la pârâta U.N.B.R., solicitând anularea Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011, obligarea Consiliului Baroului Bacău să procedeze la primirea sa în profesia de avocat şi, pe cale de consecinţă, la înscrierea sa pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Prin Decizia nr. 83/2011, pârâta U.N.B.R., a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă.
Potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare în perioada de referinţă (în prezent art. 16): „Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;”
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din acelaşi act normativ: „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.”
În baza art. 27 din Statutul profesiei de avocat: „Pentru primirea in profesie și pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege”.
În raport de textele legale mai sus citate, precum şi de conţinutul Deciziei Consiliului Baroului Bacău nr. 74 din data de 2 decembrie 2010, prima instanță a reținut că primirea reclamantei în profesia de avocat a fost condiţionată de încetarea stării de incompatibilitate, în termen de 2 luni, în condițiile în care aceasta ocupa o funcţie publică.
Judecătorul fondului a apreciat că nu poate primi susținerea reclamantei, în sensul că, prin suspendarea raportului de serviciu, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate, întrucât incompatibilitatea intervine în cazul exercitării efective a profesiei de avocat şi nu în cazul simplei deţineri a calităţii de avocat.
În opinia instanței, pe de o parte, acest raţionament nu poate fi acceptat, dat fiind că exercitarea activităţii de avocat se face numai după dobândirea calităţii de avocat. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere şi faptul că, prin suspendarea raportului de serviciu al reclamantei, nu a încetat starea de incompatibilitate în care aceasta se afla, întrucât, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 96 din Legea nr. 188/1999, republicată, prin suspendare calitatea de funcţionar public nu încetează, în acest sens stipulându-se expres că instituţia publică are obligaţia de a rezerva postul aferent funcţiei publice şi că perioada suspendării constituie vechime în funcţie publică. Pe cale de consecință, încetarea stării de incompatibilitate se poate realiza doar prin încetarea definitivă a exercitării funcției care generează activitatea și nu prin întreruperea temporară a acestei activități.
În altă ordine de idei, prima instanță a arătat că cererea reclamantei de a fi primită în profesie prin înscrierea direct în tabloul avocaților incompatibili este nelegală, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi art. 27 din Statutul profesiei de avocat, din interpretarea cărora rezultă, fără echivoc, faptul că însăşi dobândirea calităţii de avocat este condiţionată de încetarea stării de incompatibilitate, ceea ce exclude ipoteza primirii în această profesie direct, ca avocat incompatibil, întrucât dacă ar exista această posibilitate legală, cerinţa referitoare la încetarea, în prealabil, a stării de incompatibilitate, nu ar mai avea sens.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data respectivă (actual art. 25), potrivit cărora: „Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.”
Judecătorul fondului a evidențiat faptul că utilizarea de către legiuitor a sintagmelor „trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili” şi „reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei” conduc la concluzia că această posibilitate există numai în ipoteza în care incompatibilitatea a survenit ulterior dobândirii calităţii de avocat, termenul „trecerea” şi „reînscrierea” semnificând împrejurarea că, anterior ivirii situaţiei de incompatibilitate, avocatul respectiv a fost înscris pe tabelul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
În condițiile în care reclamanta nu a dobândit calitatea de avocat şi, prin urmare, nu a figurat pe tabelul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, aceasta nu poate solicita înscrierea pe tabelul avocaţilor incompatibili, neaflându-se într-o situaţie de incompatibilitate survenită ulterior primirii în profesie.
Față de considerentele anterior prezentate, prima instanță a concluzionat în sensul că decizia nr. 83/2011 a fost adoptată de pârâta U.N.B.R. cu respectarea prevederilor legale, soluţia de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 adoptată de Consiliul Baroului Bacău fiind legală şi temeinică
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., dar și de faptul că reclamanta a căzut în pretenţii, Curtea a apreciat că este fondată cererea pârâtei U.N.B.R. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei din 29 aprilie 2013 (fila 74 dosar) şi facturii din 29 aprilie 2013 (fila 75 dosar).
3. Recursul declarat de reclamanta Z.E.C. (fostă B.)
În recursul său, reclamanta a solicitat desființarea sentinţei, în sensul anulării Deciziei nr. 83/2011 emisă de pârâta U.N.B.R., obligării pârâtei să constate prin act administrativ că îndeplinește condițiile legale de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi și pe Tabloul avocaților incompatibili, anulării Deciziei nr. 31/2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și obligării acestuia să emită decizia de înscriere a sa pe tabloul avocaților incompatibili.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Prima instanță a procedat la o interpretare strict gramaticală a textelor de lege incidente în speță, fără a avea în vedere modificările aduse art. 24 din Legea nr. 51/1995, precum și scopul instituției incompatibilității. În reglementarea anterioară se stabilea că, în situația în care cel primit în profesie nu renunță în 2 luni la situația ce constituie motiv de incompatibilitate, decizia de primire în profesie va fi anulată de Consiliul Baroului. În reglementarea actuală, se prevede doar că decizia de primire în profesia de avocat va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.
Recurenta precizează că exercițiul profesiei nu se confundă cu profesia în sine, că art. 12 din Legea nr. 51/1995 nu enumeră incompatibilitatea ca o condiție pentru dobândirea calității de avocat și că, prin excluderea din legea aflată în discuție a sancțiunii anulării deciziei de primire în profesie pentru nerezolvarea stării de incompatibilitate, orice altă sancțiune prevăzută de Statutul profesiei de avocat este contrară legii.
Totodată, partea susține că nu a optat pentru exercitarea efectivă a profesiei de avocat, ci pentru înscrierea în Tabloul avocaților incompatibili, situație în care nu se poate vorbi despre un concurs de exercitare de funcții.
În opinia recurentei, dacă nu ar fi primită interpretarea pe care o realizează cu privire la cadrul normativ aplicabil, atunci ar fi discriminată în raport cu magistrații aflați în exercițiul funcției care, după ce au fost admiși în avocatură, au fost trecuți direct pe tabloul avocaților incompatibili.
De altfel, la momentul emiterii deciziei de primire în profesie nu se afla în stare de incompatibilitate, deoarece era suspendată din funcția de secretar de județ.
În fine, partea precizează și faptul că modificările succesive aduse Legii nr. 188/1999 au creat o situație de favoare în cazul funcționarului public suspendat din funcție, în sensul că acesta, pe perioada suspendării, avea posibilitatea să desfășoare orice fel de activitate.
4. Apărările formulate de intimata U.N.B.R.
Intimata a formulat întâmpinare în care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința nr. 48 din 28 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 760/32/2012 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5645 din 07 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
În susținerea acestei excepții, intimata a menționat faptul că sunt întrunite condițiile impuse de art. 163 C. proc. civ., în condițiile în care, în ambele cauze, recurenta-reclamantă a urmărit anularea Deciziei nr. 31/2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și constatarea faptului că îndeplinește condițiile pentru înscrierea sa pe Tabloul avocaților incompatibili.
Răspunzând punctual la motivele de recurs, intimata a arătat următoarele:
Prima instanță a interpretat în mod detaliat și pertinent dispozițiile art. 24 din Legea nr. 51/1995 și pe cele ale art. 27 din Statutul profesiei de avocat.
Modificările aduse art. 24 din Legea nr. 51/1995, în afara faptului că au intervenit la o dată ulterioară celei la care recurenta a formulat cererea de primire în profesia de avocat, nu diferă ca esență față de conținutul anterior, urmărindu-se ca persoana primită în profesia de avocat să renunțe la starea de incompatibilitate în termen de 2 luni de la emiterea deciziei, în caz contrar aceasta neputând să producă efecte juridice.
Primirea în profesia de avocat a fost făcută sub condiția încetării stării de incompatibilitate, până la încetarea acestei stări, respectivul avocat neputând fi trecut pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.
Este corectă concluzia judecătorului fondului, în sensul că suspendarea raporturilor de serviciu ale intimatei cu instituția la care funcționa nu poate duce la încetarea stării de incompatibilitate în care se afla pentru a fi înscrisă în Tabloul avocaților definitivi, deoarece s-a întrerupt numai temporar activitatea aferentă funcției publice ocupate, cu posibilitatea reluării activității și cu păstrarea calității de funcționar public.
Împrejurarea că Legea nr. 188/1999 permite funcționarului public suspendat din funcție să desfășoare o altă activitate pe perioada suspendării nu prezintă nicio relevanță în cauza de față, în condițiile în care, în cazul profesiei de avocat, legiuitorul a prevăzut anumite interdicții în exercitarea concomitentă a profesiei de avocat și a anumitor profesii și meserii.
II. Hotărârea instanței de recurs
Înalta Curte apreciază că excepția autorității de lucru judecat este fondată, în raport de sentința nr. 48 din 28 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 760/32/2012 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5645 din 07 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Conform art. 163 alin. (1) C. proc. civ., ”nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.”
Această triplă identitate de elemente face să funcționeze excepția puterii de lucru judecat, care paralizează cea de-a doua acțiune introdusă în condiții identice cu una anterioară rezolvată irevocabil.
Excepția puterii de lucru judecat este o excepție de fond, fiind în legătură cu condițiile de exercițiu ale acțiunii, peremptorie (dirimantă) pentru că tinde la respingerea acțiunii și absolută, întrucât este reglementată prin norme imperative.
În principiu, identitatea de obiect (eadem res) presupune formularea aceleiași pretenții, nu numai cu referire la obiectul material, ci și la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
În cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 760/32/2012, recurenta-reclamantă a chemat în judecată pe pârâții U.N.B.R. și Baroul Bacău solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 - prin care Consiliul Baroului Bacău a respins cererea sa de înscriere pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei - și obligarea celor doi pârâți să constate prin act administrativ că îndeplinește condițiile legale de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi și, în consecință, să procedeze la înscrierea sa pe Tabloul avocaților incompatibili.
În speța de față, recurenta-reclamantă a chemat în judecată pe intimata-pârâtă U.N.B. din România solicitând instanței să dispună:
- anularea Deciziei nr. 83 din 03 decembrie 2011 - prin care intimata a respins contestația administrativă formulată împotriva Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău;
- obligarea pârâtei să constate prin act administrativ că îndeplinește condițiile legale de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi în Tabloul avocaților și, în consecință, să procedeze la admiterea contestației înregistrate din 04 mai 2011 la pârâta U.N.B. din România;
- anularea Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și obligarea acestuia la înscrierea sa pe Tabloul avocaților definitivi.
Din petitele celor două acțiuni deduse judecății rezultă cu evidență faptul că recurenta a formulat aceleași pretenții, în esență, fiind vorba despre admiterea cererii sale de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi al Baroului Bacău.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că este întrunită condiția identității de obiect.
Cauza reprezintă fundamentul (actul sau faptul juridic material) pe care se sprijină dreptul a cărei valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii. Ea nu se confundă cu dreptul subiectiv civil sau de altă natură a cărei valorificare se urmărește prin demersul judiciar, fiind reprezentată de titlul, de izvorul dreptului respectiv.
În cele două acțiuni analizate, recurenta a avut în vedere Decizia nr. 74 din 02 decembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Bacău prin care a fost admisă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, fapt care conduce la existența identității de cauză.
Identitatea de părți (eadem condicio personarum), ca element al puterii de lucru judecat, presupune existența acelorași părți în aceeași calitate juridică, pentru că ceea ce este judecat între două persoane nu poate profita și nici nu poate dăuna terților (res inter alios iudicata aliis neque nocere, neque prodesse potest).
În ambele spețe, recurenta a chemat în judecată U.N.B.R.
În raport de soluția pronunțată cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor formulate în cadrul memoriului de recurs.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, pentru considerentele expuse la punctul anterior al deciziei, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Z.E.C. (fostă B.) împotriva sentinţei civile nr. 2142 din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 22/2015. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 221/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
