ICCJ. Decizia nr. 23/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Obligaţia de a face, pretentii. Fond
Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 23/2015
Dosar nr. 7776/3/2014
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5812/2/2013, reclamanta SC D.O.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R. - A.P.D.R.P., O.J.D.R.P., M.C.T., C.O. şi G.O.T., ca, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 25 februarie 2013 şi înregistrat din 04 martie 2013, comunicat la 12 martie 2013, precum şi a Notei de descoperire a unei nereguli întocmit de expert C.O. din cadrul O.J.P.D.R. Ilfov înregistrată din 21 ianuarie 2013, a deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate şi înregistrate la A.P.D.R.P. din 30 aprilie 2013, să se constate refuzul nejustificat de a soluţiona cererea înregistrată din 04 februarie 2013 la O.J.P.D.R.P., la care s-a revenit cu adresa înregistrată din 19 aprilie 2013 şi să fie obligată A.P.D.R.P. să dea eficienţă dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (3) din Contractul de finanţare, astfel cum a fost adiţionat la data de 08 aprilie 2011, prin prezentarea la locul implementării proiectului pentru efectuarea constatărilor privind operaţiunile de remediere a deficienţelor constatate iniţial, să fie obligate A.P.D.R.P. şi O.J.D.R.P. în solidar cu funcţionarii publici menţionaţi la plata sumei de 100.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat imaginii societăţii, în subsidiar, dacă cererea de anulare a actelor administrative este respinsă, obligarea funcţionarilor publici, vinovaţi de avizarea documentaţiei de accesare a fondurilor şi de avizare la plată, la suportarea în solidar a contravalorii sumei de 832.282,85 lei şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate, pentru culpa acestora în avizarea celor două documentaţii pretins a încălca dispoziţiilor comunitare; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 34 din 09 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe motiv că actul a cărei anulare se solicită, respectiv procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 25 februarie 2013 şi înregistrat la 04 martie 2013 a fost emis de o autoritate organizată la nivel judeţean - O.J.D.R.P. Ilfov.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 05 martie 2014 sub nr. 7776/3/2014.
2.2. Prin sentinţa nr. 3823 din 22 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind necompetenţa materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC D.O.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R. - A.P.D.R.P., O.J.D.R.P., M.C.T., C.O. şi G.O.T. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
La pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 25 februarie 2013 şi înregistrat din 04 martie 2013 este un act al autorităţii centrale - A.P.D.R.P., iar nu al autorităţii organizate la nivel judeţean - O.J.P.D.R.P. Ilfov.
Conform art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
În cauză, deşi creanţa bugetară stabilită prin procesul-verbal încheiat la data de 25 februarie 2013 şi înregistrat la 04 martie 2013 este mai mică de 1.000.000 de lei, actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală şi are ca obiect recuperarea unor sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea U.E.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 25 februarie 2013 şi înregistrat din 04 martie 2013, comunicat la 12 martie 2013, precum şi a Notei de descoperire a unei nereguli întocmit de expert C.O. din cadrul O.J.P.D.R. Ilfov înregistrată din 21 ianuarie 2013.
Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sunt de competenţa curţilor de apel cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare.
În speţă, actul contestat nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale, neavând relevanţă dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.
Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul A.P.D.R.P. şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.
Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport cu rangul autorităţii publice pârâte.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană (regională), competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC D.O.I. SRL prin lichidator judiciar B.A., M.A.D.R. - A.P.D.R.P., O.J.D.R.P. Ilfov, O.C.C. şi T.G.O. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 225/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 234/2015. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... → |
---|