ICCJ. Decizia nr. 2637/2015. Pretenții contract de finanțare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2637/2015
Dosar nr. 4425/2/2013
Ședința publică de la 24 iunie 2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iunie 2013, reclamantul M.D.R.A.P. (succesor al fostului M.D.R.T.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC M.N.S. SRL: 1) obligarea pârâtei, în baza art. 18 alin. (5) coroborat cu art. 7 alin. (2) și art. 12 alin. (8) și alin. (10) din contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010, la plata sumei de 242.455,2 RON (debit aferent F.E.D.R.), reprezentând finanțare încasată necuvenit în baza contractului de finanțare susmenționat; 2) obligarea pârâtei, în baza art. 12 alin. (16) din contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010, la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 21 aprilie 2013 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform notificării M.D.R.A.P. din 4 aprilie 2013, primită la 5 aprilie 2013 conform confirmării de primire a mail-ului), în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 204 din 23 ianuarie 2014, instanța a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la lata sumei de 242.455,2 RON, reprezentând finanțare încasată necuvenit, a admis în parte cererea formulată de reclamantul M.D.R.A.P., a obligat pârâta la plata către reclamant a unei majorări de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 21 aprilie 2013, aferentă următoarelor sume: - până la 19 septembrie 2013 pentru suma de 73.538,20 RON; - până la 22 septembrie 2013 pentru suma de 36.300 RON; - până la 24 septembrie 2013 pentru suma de 3.617 RON; - până la 30 septembrie 2013 pentru suma de 19.000 RON; - până la 1 octombrie 2013 pentru suma de 4.000 RON; - până la 3 octombrie 2013 pentru suma de 56.000 RON; - până la 3 octombrie 2013 pentru suma de 9.000 RON; - până la 6 octombrie 2013 pentru suma de 15.000 RON; - până la 9 octombrie 2013 pentru suma de 20.800 RON; - până la 9 octombrie 2013 pentru suma de 5.200 RON, și a respins, ca nefondată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta SC M.N.S. SRL solicitând casarea sentinței și, rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii formulate de M.D.R.A.P.
2.1. Motivele de casare
În susținerea recursului recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
2.2. Principalele argumente invocate
Susține recurentul-reclamant că, în niciunul dintre punctele de la art. 12 din contract, nu este prevăzută perceperea vreunei penalități în situația în care beneficiarul solicită el însuși, printr-o notificare scrisă, rezilierea contractului de finanțare, ci numai în situația în care s-ar constata că au fost încălcat alin. (2), alin. (8), alin. (9), alin. (13) și alin. (14) din art. 12, texte care nu se subscriu situației de fapt.
Mai arată că în mod greșit a admis instanța solicitarea intimatului-reclamant de obligare a sa la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere începând cu 21 aprilie 2013 și până la plata plății efective, raportat la art. 12 alin. (16) din contractul de finanțare, de vreme ce intimatul-reclamant nu a făcut dovada comunicării deciziei din 2 aprilie 2013, a notificării din 4 aprilie 2013 și a întregii corespondențe purtate.
3. Apărările intimatului-reclamant
Prin întâmpinarea formulată intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în situația nerespectării termenului de 15 zile prevăzute de art. 12 alin. (16) din contractul de finanțare pentru restituirea sumelor, devin aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (16) din contract, care prevăd calcularea majorărilor de întârziere.
4. Procedura de soluționare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 18 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1 Analiza motivului de casare invocat
Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-pârâtă nu face altceva decât să reia susținerile expuse prin întâmpinarea și prin notele de ședință depuse la judecata pe fond a cauzei, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la aceste aspecte.
Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prima instanță expunând argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că acțiunea reclamantului M.D.R.A.P. este întemeiată, în parte, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC M.N.S. SRL la plata majorării de întârziere.
Între M.D.R.T. (actualmente M.D.R.A.P.), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 (A.M.P.O.R.), Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 (O.I.) și SC M.N.S. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către A.M.P.O.R. pentru implementarea proiectului intitulat „Modernizare pensiune turistică Steaua Nordului”.
Prin adresa înregistrată la Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru din 11 februarie 2013, pârâta SC M.N.S. SRL a înștiințat O.I. că solicită rezilierea contractului de finanțare, ca urmare a expirării scrisorii de garanție bancară în luna decembrie 2012 și imposibilității reînnoirii acesteia, imposibilității menținerii numărului de salariați după implementarea proiectului din cauza scăderii numărului de turiști la nivel de unitate și imposibilității susținerii financiare a proiectului din cauza scăderii numărului de turiști și a unor probleme personale.
A.M.P.O.R. a emis decizia din 2 aprilie 2013, prin care s-a reziliat contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010, privind implementarea proiectului „Modernizare pensiune turistică Steaua Nordului”, stabilindu-se în sarcina beneficiarului, potrivit art. 18 din contract, obligația de restituire în termen de 15 zile de la data primirii notificării a sumelor de 32.921,79 RON debit aferent F.E.D.R., cererea de rambursare nr. X, și 209.533,41 RON reprezentând debit aferent F.E.D.R., cererea de rambursare nr. Y.
Reclamantul M.D.R.A.P. a emis notificarea din 4 aprilie 2013, prin care a solicitat pârâtei SC M.N.S. SRL restituirea sumelor de 32.921,79 RON și 209.533,41 RON debit aferent F.E.D.R.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei-pârâte în sensul că nu s-a făcut dovada comunicării deciziei din 2 aprilie 2013 și a notificării din 4 aprilie 2013, pentru că, aspect constatat în mod corect de prima instanță, prin adresa din 8 aprilie 2013, înregistrată la M.D.R.A.P. din 9 aprilie 2013, recurenta-pârâtă a recunoscut, în urma adresei M.D.R.A.P. din 4 aprilie 2013 în ce privește decizia de reziliere din 2 aprilie 2013, pe care a înregistrat-o în evidențele sale din 5 aprilie 2013, că este de acord cu restituirea sumelor, solicitând, însă, acordarea unei eșalonări a sumelor menționate cu posibilitatea achitării acestora în termen de 6 luni, în rate egale.
Intimatul-reclamant a precizat faptul că cererea recurentei-pârâte, privind acordarea unei eșalonări la plată, nu a fost aprobată, pentru că era necesar a se respecta principiul bunei gestiuni financiare, care implică recuperarea cu celeritate a debitelor stabilite în sarcina beneficiarilor.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de dobânzi de întârziere, potrivit art. 18 alin. (4) din contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010 „în cazul nerespectării de către beneficiar a prevederilor prezentului Contract, A.M.P.O.R. poate dispune rezilierea contractului. În această situație, beneficiarul are obligația restituirii în întregime a sumelor deja primite în cadrul contractului din finanțare nerambursabilă, în condițiile prevăzute la art. 12 din prezentul contract”.
Potrivit art. 7 alin. (2) și, respectiv, art. 12 alin. (10) din contract, „beneficiarul se obligă să implementeze proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile prezentului contract și ale legislației comunitare și naționale în vigoare. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața A.M.P.O.R. și O.I. pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, pentru implementarea proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanțare la prezentul contract.”, respectiv „orice plată excedentară efectuată de A.M.P.O.R. constituie plată nedatorată, iar beneficiarul are obligația de a restitui sumele respective”.
Conform art. 12 alin. (8) din contract „în cazul luării deciziei de reziliere a contractului, A.M.P.O.R. notifică beneficiarul cu privire la decizia luată, la sumele care trebuie restituite de beneficiar și la condițiile de restituire a acestora. În acest caz A.M.P.O.R. va solicita beneficiarului, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a notificării de către beneficiar, returnarea sumelor care fac obiectul notificării de reziliere, precum și, dacă este cazul, a comisioanelor de transfer bancar, plătite de A.M.P.O.R., aferente sumelor respective”.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei referitoare la faptul că art. 12 din contract nu prevede perceperea de penalității, prima instanță reținând în mod legal incidența dispozițiilor art. 12 alin. (16) din contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010, potrivit cărora „începând cu ziua următoare expirării termenelor prevăzute la alin. (5), alin. (8), alin. (9), alin. (13) și alin. (14) și la art. 6 alin. (8), se vor calcula majorări de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată până la data plății efective.”, recurentei-pârâte, în calitate de beneficiar, revenindu-i obligația de restituire a sumei de 242.455,2 RON până cel mai târziu la data de 20 aprilie 2013 (în raport cu data de 5 aprilie 2013, când a confirmat primirea notificării).
Astfel, nerespectarea de către recurenta-pârâtă a termenului convenit prin contract, atrage curgerea de majorări de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată până la data plății efective, potrivit art. 12 alin. (16) din contract, anterior citat.
De asemenea, potrivit art. 969 C. civ. (1864), în vigoare la data încheierii contractului menționat, ca drept comun în materie de obligații contractuale, „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, incumbând recurentei-pârâte culpa pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare din 12 noiembrie 2010, aceasta solicitând rezilierea contractului ca efect al neîndeplinirii propriilor obligații reieșite din contract.
4.2.2 Soluția instanței de recurs
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.N.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 204 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015.
| ← ICCJ. Obligare înregistrare ca PFA pentru activități... | ICCJ. Decizia nr. 1003/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
