ICCJ. Decizia nr. 409/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 409/2015
Dosar nr. 1544/111/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 1 februarie 2013, reclamantul C.E.F. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P. şi O.J.P.D.R.P. Bihor, să se dispună anularea notificării din 16 decembrie 2012, a notei de constatare din data de 16 noiembrie 2012 şi obligarea pârâţilor la încheierea contractului de finanţare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin actele administrative contestate s-a dispus în mod nelegal revocarea notificării beneficiarului cu privire la selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare din 24 iulie 2012, fiind încălcate prevederile legale în materia revocării actelor administrative care au produs efecte juridice şi au intrat în circuitul civil.
Reclamantul a învederat că o asemenea revocare era posibilă numai dacă autoritatea emitentă ar fi constatat că actul respectiv ar fi fost obţinut prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unei erori neconformă principiilor de drept administrativ, ceea ce nu a existat în cazul său.
2.Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 208/2013/CA/PI din 2 decembrie 2013, prin care a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat notificarea din 16 noiembrie 2012 şi nota de constatare din data de 16 noiembrie 2012, obligând pârâţii să încheie contractul de finanţare şi să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.004,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că sunt nelegale actele contestate, prin care a fost vătămat dreptul reclamantului la încheierea contractului de finanţare după selectarea proiectului său, în urma verificării şi evaluării cererii de finanţare şi aprobarea de către directorul general al D.G.D.R.A. - M.P.N.D.R. a Raportului de selecţie parţial din data de 13 iulie 2012.
În condiţiile în care proiectul reclamantului era deja selectat din data de 13 iulie 2012 şi cererea de finanţare depusă de acesta a fost declarată eligibilă şi selectată în vederea încheierii contractului de finanţare anterior termenului de 18 luni de la instalarea sa ca şef de exploataţie, instanţa de fond a considerat că neîncheierea contractului este culpa exclusivă a pârâţilor.
Astfel, s-a avut în vedere că, deşi contractul de finanţare trebuia încheiat până la data de 17 iulie 2012, pârâta A.P.D.R.P. l-a notificat cu întârziere pe reclamant despre încheierea contractului de finanţare după expirarea termenului legal de 18 luni, deşi verificarea cererii de finanţare fusese finalizată cu mult înainte.
Contrar susţinerilor pârâţilor, instanţa de fond a constatat că reclamantul nu este răspunzător de neîncheierea contractului, deoarece acesta a respectat prevederile legale şi a înregistrat în timp util cererea de finanţare, care permitea încheierea contractului, iar lipsa de diligenţă în speţă aparţine pârâţilor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., a cărei calitate procesuală a fost transmisă, ca urmare a reorganizării dispusă prin O.U.G. nr. 41/2014, A.F.I.R.
Recurenta a solicitat ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de C.E.F.
În dezvoltarea cererii de recurs, s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea greşită a normelor legale incidente şi a probatoriului administrat, din care rezultă că data instalării intimatului - reclamant pentru prima dată într-o exploataţie agricolă este 17 noiembrie 2011, astfel că, termenul de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contractului de finanţare expira în data de 17 august 2012, iar nu la data de 17 iulie 2012, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.
Prin urmare, actele administrative deduse judecăţii au fost întocmite de către experţii A.P.D.R.P. în conformitate cu Fişa Măsurii, cu Ghidul Solicitantului şi cu dispoziţiile art. 13 alin. (4) din Regulamentul C.E. nr. 1974/2006, care prevăd că decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maximum 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispoziţiile în vigoare în statele membre.
Recurenta a învederat că, prin depunerea cererii de finanţare, solicitantul a cunoscut ab intio toate condiţiile necesare şi termenele pentru încheierea contractului de finanţare, fiind în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării, F.E.A.D.R., prin P.N.D.R. 2007 - 2013 şi de solicitarea finanţării în concordanţă cu aceste condiţii.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, s-a precizat că beneficiarul trebuie să depună din proprie iniţiativă toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de toate informaţiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile şi obligaţiile din contractul de finanţare.
În acest sens, s-a arătat că, obţinerea punctajului corespunzător şi selectarea proiectului în vederea finanţării nu determină în mod direct obligaţia încheierii contractului de finanţare, deoarece după primirea notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanţării nerambursabile, trebuie îndeplinite în anumite termene o serie de condiţii, care cad strict în sarcina beneficiarului.
Din acest motiv, recurenta a susţinut că depăşirea datei de 17 august 2012, cât şi implicit, a termenului de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contractului de finanţare se datorează numai culpei beneficiarului, ceea ce dovedeşte că este greşită concluzia instanţei de fond care a şi determinat admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative corect întocmite în raport cu situaţia de fapt şi prevederile legale incidente în cauză.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea notificării nr. 21048/16 noiembrie 2012 şi a notei de constatare din 16 noiembrie 2012 prin care recurenta a declarat cu statut de contract de finanţare neîncheiat proiectul depus de intimatul - reclamant faţă de depăşirea termenului de 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri, prevăzut în Ghidul Solicitantului - Măsura 112.
În Ghidul Solicitantului - Măsura 112, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Regulamentul C.E. nr. 1974/2006, data semnării contractului de finanţare de către ambele părţi nu poate depăşi 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri şi după această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanţare.
Proiectul depus de intimatul - reclamant la O.J.P.D.R.P. Bihor cu titlul „Instalarea tânărului C.E.F. ca şef de exploataţie agricolă în localitatea Marghita, Judeţul Bihor” a fost selectat şi aprobat prin Raportul de selecţie parţial din data de 13 iulie 2012, ca urmare a parcurgerii etapelor prevăzute de H.G. nr. 224/2008 şi de Ghidul Solicitantului - Măsura 112, care implică:
- verificarea conformităţii cererii de finanţare;
- verificarea eligibilităţii cererii de finanţare;
- verificarea în teren a cererii de finanţare;
- selecţia proiectelor.
În condiţiile în care depunerea cererii de finanţare şi verificarea acesteia, finalizată prin selectarea proiectului s-au realizat anterior expirării termenului de 18 luni de la instalarea intimatului - reclamant ca şef de exploataţie, instanţa de fond a constatat în mod judicios că neîncheierea contractului de finanţare este o consecinţă a lipsei de diligenţă a autorităţii recurente.
Această concluzie se impune în mod evident în raport cu elementele concrete ale litigiului, din care rezultă că intimatul - reclamant a efectuat toate demersurile prevăzute de lege în sarcina sa pentru selectarea proiectului, fără a se dovedi culpa acestuia pentru depăşirea termenului de 18 luni pentru încheierea contractului de finanţare.
Deşi a invocat existenţa culpei exclusive a intimatului - reclamant, autoritatea recurentă nu a argumentat susţinerea sa şi nu a administrat probe concludente, indicând numai în mod generic obligaţia beneficiarului de a depune toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de informaţiile oferite şi de a îndeplini o serie de condiţii după primirea notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanţării nerambursabile, fără să precizeze care sunt obligaţiile care nu ar fi fost îndeplinite în cauză de către beneficiar după data de 13 iulie 2012, la care proiectul său a fost selectat.
În consecinţă, instanţa de fond a interpretat corect prevederile legale incidente în cauză şi probele care au fost administrate, constatând în mod judicios vătămarea adusă dreptului intimatului – reclamant la încheierea contractului de finanţare prin actele nelegale întocmite de către autoritatea recurentă, dispunând anularea acestora.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de fond şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Conform prevederilor art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, se va dispune obligarea recurentei la plata către intimatul C.E.F. a cheltuielile de judecată în sumă de 998 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P., devenită în prezent A.F.I.R., împotriva sentinţei nr. 208/CA/PI din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 988 lei către intimatul C.E.F., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 410/2015. Contencios → |
|---|
