ICCJ. Decizia nr. 565/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 565/2015
Dosar nr. 11488/2/2010
Şedinţa publică de la 12 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC O.C.P.C.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., prin D.G.J., Guvernul României prin Cancelaria Primului ministru, A.N.P.A. în calitate de concedent, spre a-i fi opozabilă hotărârea care se va pronunţa, să se constate nelegalitatea dispoziţiilor H.G. nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al Jud. Ilfov, precum şi al orașelor și comunelor din Judeţul Ilfov, respectiv anexa nr. 5 la aceasta hotărâre, poziția 71, în ceea ce privește amenajarea piscicola Petrești IV, concesionată de societatea reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit Contractului de concesiune directă din 2006, este concesionara suprafeţei de teren pe care este amplasată amenajarea piscicolă Petreşti IV, în suprafaţă de 2,81 ha, iar conform Anexei nr. 5, poziţia 71, din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public local, Consiliul Local al comunei Baloteşti a inclus în domeniul public al comunei amenajarea piscicolă Petreşti IV, identificată și concesionată de societate.
Reclamanta a arătat că, în opinia sa, H.G. nr. 930/2002 este dată cu încălcarea competenţelor organului emitent Guvernul României şi cu încălcarea art. 13.lit. b) din Legea nr. 24/2000.
Totodată, a susţinut că terenul în suprafaţă de 2,81 ha, ocupat de luciul de apă, aferent acestei amenajări piscicole, este proprietatea statului, fiind deţinut în mod exclusiv în numele statului de către A.N.P.A., fiind pe nedrept inclus în inventarul domeniului public al com. Baloteşti, judeţul Ilfov, prin Hotărârea Consiliului Local Baloteşti, fără a se verifica cine este deţinătorul de drept al acestor bunuri şi cu ce titlu sunt deţinute.
Reclamanta a precizat cererea, solicitând, în temeiul art. 57-58 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenientă, a pârâtei A.N.P.A.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.A. a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat citarea Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului şi nu prin Cancelaria Primului ministru, cum solicitase iniţial.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţia tardivităţii formulării acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2011, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 6028/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza fiind repusă pe rol prin Încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2013, iar prin Încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2013 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, com. Baloteşti - prin primar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3075 din 15 octombrie 2013, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.D.R.A.P. şi, în consecinţă, a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Totodată, a respins excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile, tardivităţii formulării cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate.
Prin aceeaşi sentinţă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta şi a anulat H.G. nr. 930/2002 în ceea ce priveşte poziţia 71 din Anexa nr. 5.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului M.D.R.A.P., prima instanţă a reţinut că întrucât actul administrativ contestat este emis de pârâtul Guvernul României această din urmă instituţie are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, prima instanţă a avut în vedere că, în cauză, reclamanta a respectat prevederile art. 7 Legea nr. 554/2005, formulând contestaţie administrativă, prin care a solicitat modificarea în parte a H.G. nr. 930 din 29 august 2002, Anexa 5, poziţia 71, înregistrată sub nr. 51081 din 15 octombrie 2010.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării cererii, invocată de pârâtul Guvernul României, prima instanţă a reţinut că, faţă de data la care reclamanta a luat cunoştinţă de actul atacat (30 noiembrie 2010), dată la care O.C.P.I. Ilfov i-a comunicat documentaţia cadastrală din care rezultă intabularea dreptului de proprietate cu privire la bazinul piscicol Petreşti IV de către com. Baloteşti, cererea de chemare în judecată a fost formulată cu respectarea termenelor prevăzute de art. 11 Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul Guvernul României, s-a avut în vedere că reclamanta, în calitate de concesionar al bunului în cauză, justifică în mod evident calitatea procesuală activă în prezenta cauză, cât timp actul contestat aduce modificări regimului juridic al bunului, fiind afectat dreptul său de concesiune.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în cauză, inventarul bunurilor ce aparţin comunei Baloteşti a fost însuşit de către Consiliul Local, prin Hotărârea din 26 august 1999, atestarea domeniului public al com. Baloteşti făcându-se pe baza acestei hotărâri.
Prin Decizia civilă nr. 869 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 3180 din 30 septembrie 2011 şi a anulat în parte Hotărârea din 26 august 1999 a Consiliului Local Baloteşti în ceea ce priveşte poziţia nr. 72, respectiv bazinul piscicol Petreşti IV, reţinând că bunul în cauză avea la momentul emiterii Hotărârii din 26 august 1999 natura unui bun de interes public naţional, neputând fi inclus în categoria bunurilor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, respectiv în domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor.
Din analiza prevederilor art. 21 Legea nr. 213/1998, rezultă că emiterea de către Guvern a hotărârii de atestare apartenenţei bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local se face pe baza inventarelor însuşite şi centralizate de către Consiliul local.
Prima instanţă a reţinut astfel că, în cauză, actul care a stat la baza emiterii H.G. nr. 930/2002, respectiv Hotărârea Consiliului Baloteşti din 26 august 1999 a fost parţial anulată cu privire la includerea amenajării piscicole Petreşti IV în domeniul public al com. Baloteşti. Prin urmare, rezultă că şi H.G. nr. 930/2002 este nelegală în partea care priveşte atestarea acestui bun ca făcând parte din domeniul public al comunei Baloteşti.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 3075 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs Guvernul României, considerând-o netemeinică şi nelegală .
În motivarea căii de atac recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a fost respinsă excepţia neîndeplinirii prealabile întrucât reclamanta nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile către emitentul actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat, cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 60 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009;
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii întrucât, în raport de data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamantă, respectiv 16 septembrie 2002 şi data formulării acţiunii, respectiv 25 noiembrie 2010, sesizarea instanţei s-a făcut cu depăşirea termenelor stabilite imperativ în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 554/2004;
- pe fondul cauzei soluţia este greşită, H.G. nr. 930/2002 fiind temeinică şi legală, adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998. De asemenea, actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al vreunui alt subiect de drept deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 18 - 24 din Legea nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Guvernul României şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.
A susţinut, în esenţă, că a îndeplinit procedura prealabilă, dovadă în acest sens fiind înscrisul din 15 octombrie 2010 prin care s-a adresat atât Guvernului României cât şi M.A.P.
Excepţia tardivităţii acţiunii a fost corect soluţionată întrucât anexele H.G. nr. 930/2002 nu au fost publicate la 16 septembrie 2002, iar documentaţia în baza căreia s-a identificat şi intabulat activul piscicol de către Primăria Baloteşti i-au fost comunicate de O.C.P.I. Ilfov la 30 noiembrie 2010.
Pe fondul cauzei, a susţinut legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate.
La dosarul cauzei, a formulat întâmpinare M.D.R.A.P. prin care a solicitat respingerea recursului formulat în ceea ce-l priveşte, întrucât în cuprinsul căii de atac, recurentul nu a înţeles să critice aspectele referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, astfel că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive este temeinică şi legală.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov, respectiv Anexa 5, poziţia 71 din această hotărâre.
Instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Guvernul României, A.N.P.A. şi com. Baloteşti, prin primar şi a anulat H.G. nr. 930/2002 în ceea ce priveşte poziţia 71 din Anexa nr. 5, respingând acţiunea împotriva M.D.R.A.P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate.
Recurentul-pârât Guvernul României, în motivarea căii de atac a susţinut greşita soluţionare a excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile.
Conform art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004, „plângerea prealabilă este cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.
De asemenea, potrivit art. 60 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009 - Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente: „plângerea prealabilă se adresează Guvernului, se înregistrează la Secretariatul General al Guvernului şi se comunică de îndată iniţiatorului actului atacat”.
Rezultă din aceste dispoziţii legale că reclamanta avea obligaţia de a se adresa cu plângere prealabilă Guvernului, care este emitentul actului atacat, înregistrată la Secretariatul general, înainte de a formula acţiune la instanţa de contencios administrativ, această condiţie fiind una de admisibilitate a acţiunii privind anularea H.G. nr. 930/2002.
Excepţia lipsei procedurii prealabile este o excepţie de fond care se adaugă celorlalte condiţii de exerciţiu a acţiunii, iar din punct de vedere al efectelor pe care le produce, aceasta este o excepţie premptorie, dirimantă, pentru că tinde la respingerea acţiunii, astfel că se impune analiza cu prioritate a soluţiei care vizează această excepţie.
Necontestat de intimata-reclamantă este faptul că înscrisul din 15 octombrie 2010 este singurul înscris în raport de care aceasta a susţinut că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Analizând înscrisul menţionat se reţine că reclamanta s-a adresat ministrului administraţiei publice - M.A.P. cu o cerere prin care a solicitat modificarea în parte a H.G. nr. 930/2002, respectiv Anexa 5, poziţia 71, care a răspuns reclamantei, dovadă în acest sens fiind adresa D.G.J. din 12 noiembrie 2010 (filele 17-23 dos.fond).
Nu s-a făcut dovada în cauză că intimata-reclamantă a adresat o plângere prealabilă emitentului actului administrativ contestat, respectiv Guvernului României, înainte de a promova acţiunea în contencios administrativ.
Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei în sensul că prin cererea înregistrată din 15 octombrie 2010 s-a adresat atât Guvernului României cât şi M.A.P., întrucât din cuprinsul cererii rezultă fără putinţă de tăgadă că aceasta a fost adresată doar ministrului administraţiei publice - M.A.P., nu şi Guvernului României, ca emitent al H.G. nr. 930/2002.
Prin urmare, în acest context, se reţine că este întemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, va fi admisă această excepţie şi va fi respinsă acţiunea ca inadmisibilă.
Având în vedere această soluţie, nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de recurent.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, va admite excepţia lipsei procedurii prealabile şi va respinge acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, menţinând dispoziţia privind lipsa calităţii procesuale pasive referitoare la M.D.R.A.P., nefiind aduse critici sentinţei recurate cu privire la această dispoziţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei nr. 3075 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Admite excepţia lipsei procedurii prealabile şi respinge acţiunea formulată, ca inadmisibilă.
Menţine dispoziţia privind lipsa calităţii procesuale pasive referitoare la M.D.R.A.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2015. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 568/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
