ICCJ. Decizia nr. 74/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 74/2015
Dosar nr. 3034/2/2012
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC O.L.P. SA, în contradictoriu cu C.N.A.S., a formulat acţiune în anulare a notificării transmise pe cale electronică în data de 11 ianuarie 2012, prin care i s-a comunicat procentul de contribuţie clawback aferent trim. IV din anul 2011 şi bugetul de referinţă pentru medicamente, corespunzător aceleiaşi perioade de referinţă (trim. IV al anului 2011); anularea notificării din 10 februarie 2012 la care se face trimitere în comunicarea electronică din 11 februarie 2012; constatarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii şi, pe cale de consecinţă, sesizarea în temeiul art. 29 alin. (4) a Legii nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale a României.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 14 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei şi anulate notificările din 11 februarie 2012 şi Notificarea din 10 februarie 2012.
Pentru a motiva această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2012 instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, iar prin Decizia nr. 1007 din 27 noiembrie 2012 a Curţii Constituţionale s-a respins ca inadmisibilă excepţia.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin notificarea trimisă pe cale electronică la data de 11 februarie 2012 şi, respectiv, prin notificarea din 10 februarie 2012 s-au comunicat reclamantei procentul de contribuţie clawback aferent trim. IV al anului 2011 şi bugetul de referinţă pentru medicamente, corespunzător aceleiaşi perioade de referinţă (trim. IV al anului 2011).
Din susţinerile pârâtei, înserate în întâmpinare (fila 49 din dosar) reiese că la calcularea preţului de referinţă pentru medicamentele cuprinse în sub-listele A, B, secţiunile CI şi C3 din sublista C din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, se are în vedere preţul maximal de vânzare cu T.V.A.
S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituţională a statuat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/ 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, este neconstituţională.
Prin urmare, a apreciat instanţa de fond că notificările contestate sunt lovite de nulitate, întrucât contribuţia calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza unei formule care include preţurile medicamentelor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.
Curtea de apel a reţinut, de asemenea, că pârâta invocă în apărare legislaţia secundară, însă şi în acest caz devine aplicabil mutatis mutandis raţionamentul exprimat în Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale. Concluzia se impune prin faptul că art. 31 din ordonanţă, după modificare, foloseşte un algoritm de calcul similar celui prevăzut în legislaţia secundară anterior modificării. Or, din moment ce o reglementare legală este neconstituţională deoarece contravine principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu şi asupra celorlalte impozite, este logic că o reglementare din legislaţia secundară cu acelaşi conţinut contravine aceluiaşi principiu.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. considerând că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs s-a arătat că prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în acţiunea introductivă de instanţă al căror termen de valabilitate urma să expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011, acestea au fost evidenţiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care datorează contribuţia trimestrială, astfel cum rezultă din Declaraţia din 28 octombrie 2011 depusă conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.
Prin raportare la susţinerile intimatei cu privire la faptul că în lista comunicată intimatei reclamante se regăseşte un produs retras de pe piaţă încă din anul 2009, respectiv medicamentul Metropolol 100 mg. evidenţiat în listă cu o valoare de 1.611 lei, s-a arătat că acesta se regăseşte în lista medicamentelor pentru care intimata-reclamantă datorează contribuţia trimestrială, depusă de aceasta la C.N.S.A.S. cu adresa din 28 octombrie 2011 în baza art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 şi că acelaşi medicament se regăseşte şi în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punerea pe piaţă - octombrie 2011, pag. 129.
În ceea ce priveşte susţinerile că sumele indicate în lista transmisă de către C.N.A.S. suportate din fondurile publice sunt mai mari decât sumele obţinute de farmacii prin vânzarea aceloraşi produse în aceeaşi perioadă de referinţă, raportate prin studiile de piaţă efectuate de societatea SC C.R. SA s-a arătat de către recurenta-pârâtă că orice interpretare care excede normelor de interpretare legislativă nu intră în atribuţiile statuate de legislaţia în domeniu, iar aplicarea unor procedee de comparaţie cu date estimate, care exced dispoziţiilor legale şi nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Cu privire la reţinerile instanţei de fond referitoare la introducerea T.V.A. în baza de calcul aferentă trim. IV 2011 s-a făcut referire la dispoziţiile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 şi la dispoziţiile Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011, ale Ordinului preşedintelui C.N.A.S./MS nr. 1518/890/2011 şi ale Ordinului MS/preşedintele C.N.A.S. nr. 864/538/2011.
Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia ce incumbă C.N.A.S. este aceea de a transmite în format electronic deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţilor legali ai acestora, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuţia, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile în care consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza preţului de referinţă suportat din bugetul F.N.U.A.S.S. şi Ministerului Sănătăţii, care include şi T.V.A.
În consecinţă, s-a considerat că intimata nu poate invoca propria culpă cu privire la modul în care a calculat cuantumul contribuţiei clawback aferente trim. IV 2011, având în vedere obligaţiile ce-i incumbă potrivit prevederilor legale mai sus menţionate, în condiţiile în care consumul total trimestrial de medicamente a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi că o eventuală includere a T.V.A. în taxa de clawback poate afecta cel mult declaraţia depusă de reclamant la A.N.A.F. şi nicidecum notificarea emisă de C.N.A.S. în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Intimata-reclamantă a făcut precizări în legătură cu capacitatea şi calitatea procesuală a societăţii reclamante-intimate şi s-a arătat că între societăţile SC O.L.P. SA, şi SC L.P. SA a avut loc o fuziune prin absorbţie şi se impune ca societatea absorbantă SC L. SA să fie introdusă în cauză, preluând calitatea procesuală a SC O. SA.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea acţiunii în anulare formulată de reclamantă a notificărilor prin care i s-a comunicat procentul de contribuţie clawback aferent trim. IV al anului 2011.
Deşi au fost invocate mai multe motive de anulare a notificării, instanţa de fond a dispus admiterea cererii şi anularea notificărilor ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 39/2013 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, cu referire expresă la sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată de către Curtea Constituţională.
În motivele de recurs, recurenta C.N.A.S. a formulat critici atât sub aspectul incidenţei Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale, dar şi în privinţa altor aspecte invocate de reclamantă dar nereţinute ca motiv de anulare a notificărilor de către instanţa de fond.
În privinţa criticilor referitoare la introducerea T.V.A. în baza de calcul aferentă trimestrului IV 2011 se constată că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond a admis acţiunea având în vedere că prin Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale s-a statuat că sintagma „care include şi taxa pe valoarea adăugată” din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative este neconstituţională şi s-a apreciat că notificările sunt nule pentru că acestea au stabilit contribuţia reclamantei în baza unei formule care include T.V.A.
Recurenta, în motivele de recurs a reluat prevederile legale din O.U.G. nr. 77/2011 şi Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 şi că, în baza art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acestora şi că reclamanta nu-şi poate invoca propria culpă, dar aceste susţineri nu au în vedere motivul pentru care instanţa de fond a anulat notificările ce vizau plata contribuţiei pentru trim. IV 2011.
Este adevărat că reclamanta avea obligaţia, pe baza informaţiilor furnizate de C.N.A.S., să stabilească, să calculeze şi să declare contribuţia, dar pentru că art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevedea, la momentul depunerii declaraţiilor că preţul de referinţă include şi T.V.A. şi cum ulterior a fost declarată ca neconstituţională tocmai sintagma „care include şi taxa pe valoare adăugată”, notificarea pentru trim. IV 2011, în care este inclus şi T.V.A., nu poate fi menţinută tocmai sub acest aspect al includerii T.V.A.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna că, deşi textul legal în baza căruia a fost emisă notificare a fost declarat parţial ca fiind neconstituţional, notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale legea prevedea şi includerea T.V.A.
S-ar nesocoti în acelaşi timp dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie care prevăd că „deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României şi că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, dar şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Pornind de la aceste dispoziţii, în mod corect, instanţa de fond a dispus anularea notificărilor pentru trim. IV 2011 pentru că acestea conţin şi T.V.A.
În raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, deciziile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, dar şi pentru instanţa de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale, iar acestea sunt obligate să le aplice în cazul în care dispoziţiile declarate ca neconstituţionale sunt incidente.
Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuţie nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesaţi, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situaţiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.
Această interpretare a fost consacrată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curţii Constituţionale).
Referitor la criticile din motivele de recurs formulate prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în acţiunea introductivă de instanţă al căror termen de valabilitate urma să expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011 şi pentru produsul retras de pe piaţă încă din anul 2009, acestea nu vor mai fi analizate deoarece nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond şi vizează aspecte de nelegalitate invocate în cadrul acţiunii adresate instanţei de fond.
În raport de soluţia instanţei de fond şi motivul pentru care s-a dispus anularea notificării, recurenta va putea emite, în condiţiile legii, o nouă notificare, în raport de volumul încasărilor şi al vânzărilor, dar care să nu includă T.V.A., aşa cum a stabilit instanţa de contencios constituţional.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1590 din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 732/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 764/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
