ICCJ. Decizia nr. 764/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 764/2015
Dosar nr. 2253/54/2012
Şedinţa publică de la 23 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2253/54/2012, reclamanta A.J.V.P.S. Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A., anularea Contractului din 13 iulie 2012 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 65, denumit Cernăteşti, judeţul Dolj.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 265 din 4 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Dolj, ca neîntemeiată.
A reţinut instanţa că, având în vedere considerentele Sentinţei civile nr. 234/2011 a Curţii de Apel Craiova, Contractul nr. X1/2011 încheiat de reclamantă, a fost reziliat de drept, iar acţiunea formulată de aceasta împotriva notificării de reziliere a fost respinsă, prin Sentinţa civilă nr. 269/2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2358/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cauzele de nulitate ale Contractului nr. X2/2012, invocate de către reclamantă, respectiv depăşirea limitelor rezilierii de drept, lipsa obiectului contractului şi existenţa unor înscrisuri false, instanţa de fond a apreciat că obiectul Contractului nr. X2/2012 îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 407/2006, iar legalitatea măsurilor de reziliere a Contractului nr. X1/2011 nu poate fi analizată, existând o hotărâre judecătorească pronunţată într-un litigiu asupra acestui petit.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei privind caracterul fals al înscrisurilor prezentate în documentaţia de atribuire întocmită de pârâta A.V.P.S. A., în sprijinul cărora a depus Sentinţa penală nr. 17 din 7 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în Dosarul nr. 1680/230/2011, a reţinut instanţa că această hotărâre judecătorească nu prezintă caracterul unei sentinţe de condamnare, conform Adresei din 12 iulie 2012 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj - Secţia 15 Poliţie Rurală Filiaşi, dispunându-se începerea urmăririi penale in rem şi, ulterior, in personam, dosarul fiind în curs de urmărire penală.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 265 din 4 iulie 2013 a Curţii de Apel de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.J.V.P.S. Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecarea fondului cauzei, în sensul admiterii acţiunii, pentru următoarele motive:
I. Contractul nr. X2 din 13 iulie 2012, al cărui beneficiar a fost pârâta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A., a fost încheiat în condiţiile utilizării unor înscrisuri falsificate.
În cauză nu se poate vorbi despre indicii privind săvârşirea unor infracţiuni, ci de certitudini, aşa cum rezultă din Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi din 17 decembrie 2013, dată în Dosarul nr. 130/P/2011, prin care s-a dispus sancţionarea cu amendă administrativă a făptuitorilor C.D., U.V. şi M.M.S. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv, infracţiunea de favorizare a infractorului.
Această soluţie a rămas definitivă, nefiind contestată în termenul de 20 zile, prevăzut de art. 278 şi urm. C. proc. pen.
Astfel, Asociaţia de proprietari V. nu era în măsură să propună gestionarul fondului cinegetic, respectiv pe pârâta A.V.P.S. A., întrucât documentele prevăzute de lege au fost falsificate.
Pe cale de consecinţă, nici A.V.P.S. A. nu era îndreptăţită la dobândirea acestui fond de vânătoare, Contractul nr. X2 din 13 iulie 2012, contestat în cauză, fiind încheiat în condiţii de nelegalitate.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 4 alin. (2) lit. b) din Regulament, asociaţia de proprietari, care formulează propunerea pentru atribuirea fondului cinegetic trebuie să aibă ca scop alegerea şi propunerea gestionarului.
Asociaţia de Proprietari V. s-a înfiinţat în anul 2010, prin Încheierea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin din data de 17 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 18495/225/2010, propunând spre gestiune fondul cinegetic nr. 27 Salcia, judeţul Mehedinţi.
Pentru a avea vocaţia de a propune un gestionar pentru fondul de vânătoare nr. 65 Cernăteşti, Dolj, Asociaţia de Proprietari V. trebuia să modifice în mod corespunzător Statutul Asociaţiei.
La Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a fost depusă cerere în acest sens la data de 17 ianuarie 2011, care a fost soluţionată la 21 ianuarie 2011, în Dosarul nr. 591/225/2011.
Însă, la data de 21 ianuarie 2011, când a fost pronunţată încheierea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, procedurile în cadrul Comisiei de atribuire din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor erau încheiate de câteva zile.
Acesta a fost motivul pentru care Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor a atribuit fondul cinegetic către A.J.V.P.S. Dolj.
Împotriva soluţiei Comisiei de analiză a contestaţiilor, A.V.P.S. A. a formulat acţiune în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, ce a format obiectul Dosarului nr. 475/54/2011, A.J.V.P.S. Dolj nefiind parte în cauză şi hotărârea nefiindu-i opozabilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 234 din 19 aprilie 2011 a fost admisă contestaţia şi a fost anulată soluţia pronunţată de Comisia de analiză a contestaţiilor, fără ca instanţa să se pronunţe pe motivul nelegalităţii invocat de către Comisie, ci numai pe aspectul legat de limitele competenţei Comisiei de analiză a contestaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe, Ministerul Mediului şi Pădurilor a formulat recurs, respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1711 din 29 martie 2012. Cele două instanţe, de fond şi recurs, nu au analizat neregularitatea reţinută şi de către Comisia de analiză a contestaţiilor.
În acest context, Asociaţia de Proprietari V. nu avea capacitate juridică pentru a propune gestionarul fondului cinegetic, în speţă, A.V.P.S. A., iar aceasta din urmă nu putea dobândi fondul de vânătoare prin încheierea Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012, contestat în cauză.
II. Contractul de gestionare nr. X1 din 8 iunie 2011 a fost încheiat în mod valabil în baza unei proceduri prealabile, acte care nu au fost contestate.
Deşi a fost invocat acest aspect în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond nu s-a pronunţat, neavând în vedere faptul că atribuirea contractului în favoarea A.J.V.P.S. Dolj s-a realizat în condiţii de perfectă legalitate şi nu a fost contestată de nicio persoană interesată în termen legal, cu atât mai mult de către pârâţii în cauză. Nu s-a avut în vedere nici buna-credinţă a A.J.V.P.S. Dolj, la momentul încheierii contractului.
III. La încheierea Contractului de gestionare nr. X2 din 13 iulie 2012 au fost încălcate dispoziţiile art. 18 lit. e) din Contractul-cadru de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul nr. 219 din 1 aprilie 2008 (actualizat), în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă la care s-a făcut referire nu este opozabilă A.J.V.P.S. Dolj, iar pe de altă parte, se prevede în mod expres "învestirea cu titlu executoriu", formalitate ce nu a fost realizată şi cu privire la care hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motive care să înlăture această cerinţă expresă, prealabilă rezilierii de drept.
Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări în prezenta cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că legalitatea măsurii de reziliere a Contractului nr. X1 din 8 iunie 2011 încheiat între intimatul-pârât Ministerul Mediului şi Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea şi recurenta-reclamantă A.J.V.P.S. Dolj a făcut obiectul analizei instanţei de contencios administrativ într-un alt litigiu, soluţionat în mod irevocabil.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 234 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 475/54/2011, a fost admisă cererea precizatoare formulată de reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor şi s-a dispus anularea în parte a Procesului-verbal din 16 februarie 2011 emis de Comisia de analiză a contestaţiilor, în ceea ce priveşte pct. II referitor la Fondul cinegetic nr. 65 Cernăteşti, precum şi a Referatului de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice din 24 februarie 2011, respectiv poziţia 49 din anexa 2 la acest referat privitoare la Fondul nr. 65 Cernăteşti.
Recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva sentinţei civile menţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1711 din 29 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 269 din 3 iulie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1829/54/2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în anulare a Adreselor din 6 iulie 2012 şi din 9 iulie 2012, emise de Ministerul Mediului şi Pădurilor, formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Dolj, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea şi a admis cererea de intervenţie în interesul pârâţilor, formulată de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A.
Prin Adresa din 6 iulie 2012, Ministerul Mediului şi Pădurilor a comunicat pârâtului Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea că, luând act de Sentinţa nr. 234/2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, acesta urmează să procedeze, în temeiul art. 18 lit. e) din Contractul nr. X1 din 8 iunie 2011, la rezilierea de drept a contractului de gestionare încheiat cu A.J.V.P.S. Dolj pentru acest fond cinegetic şi la încheierea contractului de gestionare cu Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv A. Craiova.
Prin Adresa din 9 iulie 2012, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea a comunicat reclamantei rezilierea contractului de gestionare încheiat pentru fondul de vânătoare nr. 65 Cernăteşti, judeţul Dolj, precum şi obligaţiile ce îi revin acesteia până la preluarea efectivă în gestiune a fondului de vânătoare de către noul gestionar.
Prin Decizia nr. 2358 din 21 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Dolj împotriva Sentinţei civile nr. 269 din 3 iulie 2013, ca nefondat.
Prin urmare, în mod judicios s-a reţinut că motivele invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea nulităţii Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012, vizând procedura finalizată anterior prin rezilierea Contractului nr. X1 din 8 iunie 2011, au făcut obiectul unui alt litigiu, soluţionat în mod irevocabil, motiv pentru care nu pot fi examinate de către instanţa de contencios administrativ în prezenta cauză.
Susţinerile formulate de recurentă, conform cărora Contractul nr. X2 din 13 iulie 2012 a fost încheiat prin utilizarea unor înscrisuri false, sunt neîntemeiate.
În acord cu judecătorul fondului, se constată că Sentinţa penală nr. 17 din 7 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în Dosarul nr. 1680/230/2011, nu face dovada existenţei unor înscrisuri false în cuprinsul documentaţiei care a stat la baza încheierii Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012, cu atât mai mult cu cât, potrivit Adresei din 12 iulie 2012, emisă de I.P.J. Dolj, în cauză s-a început urmărirea penală in rem pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 290, 291 şi 292 C. pen., dosarul aflându-se în faza de urmărire penală.
De asemenea, Ordonanţa din 17 decembrie 2013, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi în Dosarul nr. 130/P/2011, nu probează susţinerile recurentei referitoare la încheierea contractului prin utilizarea unor înscrisuri false.
Critica recurentei-reclamante privind încheierea Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012, cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 lit. e) din Contractul-cadru de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor de vânătoare, aprobat prin Ordinul nr. 219/2008, este nefondată.
Sentinţa civilă nr. 234 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1711 din 29 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi constituie titlu executoriu potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai mult, se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit potrivit dreptului comun, toate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ prin care se instituie obligaţia de plată a unor sume de bani - cu titlu de despăgubiri, compensaţie, penalităţi ori cheltuieli de judecată, în acest sens fiind soluţia de principiu adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 20 februarie 2012, în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii, în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, republicată, şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
Cum în speţă, prin Sentinţa civilă nr. 234 din 19 aprilie 2011, rămasă irevocabilă, instanţa de contencios administrativ nu a instituit obligaţia de plată a unei sume de bani, nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la învestirea cu formulă executorie, prevăzute de art. 269 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Dolj, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor Sportivi Dolj împotriva Sentinţei civile nr. 265 din 4 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 774/2015. Contencios → |
|---|
