ICCJ. Decizia nr. 79/2015. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 79/2015
Dosar nr. 5673/2/2012
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul P.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., să constate refuzul nejustificat comunicat prin adresa din 08 mai 2012, să dispună obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind rechemarea sa în rândul cadrelor militare în activitate din M.A.N., în vederea ocupării unei funcţii vacante de judecător la T.M.B., urmare a transferului său de la Judecătoria Giurgiu, precum şi să fie obligat pârâtul la plata unor daune morale de 100.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1143 din 27 martie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a fost în măsură să evidenţieze nicio reglementare legală care să impună M.A.N. obligaţia de a proceda la rechemarea în activitate ca ofiţer militar a unei persoane trecută în rezervă de către M.A.I., în evidenţa căruia se află reclamantul ca rezervist.
Instanţa de fond a considerat că reclamantul se află în eroare, omiţând din raţionamentul său prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, redând doar alin. (1) al textului.
Făcând aplicarea acestui text, s-a constatat că reclamantul se încadrează în ipoteza de la alin. (1), fiind ofiţer aparţinând M.A.I., fiindu-i prin urmare aplicabile prevederile legii privind statutul cadrelor militare, însă, în raport de alin. (2), competenţele care pentru ofiţerii M.A.N. sunt exercitate de M.A.N., în privinţa sa sunt exercitate de ministrul M.A.I., în evidenţa căruia se află ca rezervist, în conformitate cu art. 74 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul P.S.M. a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că instanţa nu a analizat motivele invocate de intimat pentru justificarea refuzului privind reprimirea ca ofiţer activ, cuprinse în adresa din 08 mai 2012 şi adresa din 21 iunie 2012, ce constituie actele administrative contestate, respectiv că N.C.P.P. prevede desfiinţarea T.M.T., întregul personal al acestuia trecând la T.M.B., iar în raport de volumul de activitate şi actualele competenţe ale T.M.B., încadrarea posturilor de judecător este suficientă, precum şi faptul că are vârsta de 44 ani, depăşind limita maximă de 40 ani împliniţi la anul concursului potrivit Ordinului M.A.N. din 21 martie 2012.
Recurentul consideră că susţinerea potrivit căreia trebuia să se adreseze M.A.I. pentru rechemarea în activitate, întrucât a fost ofiţer activ în cadrul acestui minister, anterior trecerii în rezervă, este lipsită de temei legal, deoarece instanţele şi parchetele militare nu funcţionează în structura M.A.I., ci a intimatului M.A.N., potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 304/2001 coroborat cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Legea nr. 302/2001, iar prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplică în egală măsură atât ofiţerilor şi subofiţerilor din M.A.N. cât şi celor din M.A.I., S.R.I., S.I.E., neexistând un regim juridic diferit în funcţie de minister.
Recurentul mai precizează că, în prezent, ca ofiţer în rezervă, se află în evidenţa intimatului M.A.N., conform livretului militar emis de acesta.
Ca atare, prin conduita adoptată de intimat, modul discreţionar şi abuziv prin care a înţeles să soluţioneze cererea şi tratamentul injust şi inechitabil aplicabil în cele două situaţii, lipsit de orice fundament legal, rezultă în mod clar că acesta a dorit ca postul vacant de judecător militar să nu fie ocupat de acesta, ceea ce în mod indubitabil i-a adus o gravă atingere onoarei şi demnităţii sale umane şi profesionale.
Ori, instanţa de fond nu a analizat în nici un fel temeinicia şi legalitatea pretenţiilor sale, prin examinarea modului în care intimatul a soluţionat cererea sa şi cererea colegului judecător.
Recurentul mai arată că a solicitat instanţei de fond să pună în vedere intimatului să depună la dosar actele care au stat la baza emiterii ordinului de încadrare în armată a colegului judecător T.G., întrucât solicitarea sa de a primi aceste acte a fost respinsă, respectiv să depună situaţia judecătorilor şi procurorilor militari pentru a se constata că nu toţi provin din rândurile M.A.N. existând şi cazuri ce provin şi din rândurile ofiţerilor în rezervă din M.A.I., însă, instanţa de fond nu a încuviinţat administrarea acestor probe, încălcându-i dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurentul-reclamant a urmat cursurile de zi ale Academiei de Poliţie „A.I.C.” Bucureşti, instituţie de învăţământ militar superior, promoţia 1990-1994, fiind avansat la finele anului III de studiu, la gradul de locotenent.
După absolvire, a fost repartizat la I.P.J. Giurgiu, unde a activat ca ofiţer de cercetare penală în cadrul S.C.P. până în anul 1998, când în urma susţinerii examenului de admitere în magistratură, organizat de Ministerul Justiţiei, a fost declarat admis.
Prin Ordinul M.I. din 15 august 1998 a fost trecut în rezervă, cu gradul de locotenent, în vederea ocupării funcţiei de judecător la Judecătoria Giurgiu, în care a fost numit începând cu 01 septembrie 1998 prin Ordinul M.J din 1998.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1/9806/1113 din 09 aprilie 2011 la C.S.M., recurentul a solicitat transferul de la Judecătoria Giurgiu la T.M.B. în vederea ocupării unei funcţii de execuţie de judecător militar ce este vacantă.
În acelaşi timp, prin cererea înregistrată din 09 aprilie 2012 la M.A.N. - Secretariatul General, în baza art. 32 Legea nr. 303/2004, a solicitat rechemarea din rândul cadrelor militare în rezervă în rândul cadrelor militare în activitate din M.A.N., necesară în vederea aprobării transferului în funcţia de judecător militar, cererea de transfer adresată C.S.M., fiind suspendată până la emiterea ordinului de rechemare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant nu a fost niciodată angajatul M.A.N., rechemarea în activitate a fostelor cadre militare fiind o posibilitate de reluare a raporturilor juridice cu instituţia militară, însă, numai pe baza programelor de pregătire a personalului militar, determinate de nevoile de încadrare cu personal specializat în anumite arme şi specialităţi militare.
De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu poate beneficia de prevederile art. 109 din Statutul cadrelor militare, deci nu poate avea loc o rechemare în activitate câtă vreme nu a activat şi nu a făcut parte, anterior trecerii sale în rezervă, din rândul cadrelor militare din M.A.N.
Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că recurentul-reclamant se află în eroare, omiţând din raţionamentul său prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, redând doar alin. (1) al textului.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor aparţinând M.A.I., M.J., respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării siguranţei naţionale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.
(2) Competenţele ministrului M.A.N., stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii ministerelor şi serviciilor respective, cele ale şefului Statului Major General, de către înlocuitorii de drept ai acestora, iar cele ale colegiului ministerului, de consiliul director".
Aşadar, se constată pe de o parte că, făcând aplicarea acestui text, instanţa de fond a apreciat în mod corect că recurentul-reclamant se încadrează în ipoteza din cuprinsul alin. (1), reţinând că acestuia, ca fost ofiţer, aparţinând M.A.I., îi sunt aplicabile prevederile Statutului cadrelor militare, însă, raportat la dispoziţiile alin. (2), competenţele în privinţa sa sunt exercitate de ministrul M.A.I., în evidenţa căruia se află ca rezervist.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că, î n conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului “(1) Evidenta poliţiştilor pe timpul şi după încetarea raporturilor de serviciu, precum şi modalităţile de păstrare a acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului M.A.I.
(2) La încetarea raporturilor de serviciu poliţistul este obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidenţă ca rezervist cu specialitatea "poliţie" şi gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectivă în grupa de evidenţă a M.A.I.
(3) Poliţiştii luaţi în evidenţă ca rezervişti pot fi concentraţi sau mobilizaţi pentru completarea efectivelor unităţilor M.A.I., în condiţiile prevăzute de lege”.
Din analiza textului de lege sus citat rezultă că instanţa de fond în mod corect a apreciat care sunt dispoziţiile legale aplicabile recurentului şi incidente soluţionării cauzei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.M. împotriva sentinţei civile nr. 1143 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 788/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 803/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
