ICCJ. Decizia nr. 834/2015. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 834/2015
Dosar nr. 835/1/2014
Şedinţa publică de la 25 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 835/1/2014, reclamantul C.M.P., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanţei să dispună anularea Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 emisă de pârât precum şi obligarea Consiliul Superior al Magistraturii să adopte o hotărâre în sensul valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţia de execuţie, efectivă şi pe loc, organizat la data de 10 noiembrie 2013.
În motivarea contestaţiei, reclamantul arată, în esenţă, că a participat la concursul de promovare în funcţia de execuţie, efectivă şi pe loc, organizat de pârât la data de 10 noiembrie 2013 optând pentru promovarea pe loc pentru gradul profesional de tribunal.
În urma rezultatului obţinut, ţinând cont de clasamentul naţional, nu a reuşit să promoveze dar, deşi îndeplineşte toate condiţiile pentru admiterea cererii de valorificarea rezultatului obţinut la concurs, pârâtul refuză să dea curs solicitării sale, invocând opţiunea de promovare făcută pe loc sau efectivă.
Prin Hotărârea nr. 120 din 30 ianuarie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de reclamant prin care a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţia de execuţie din data de 10 noiembrie 2013, ca inadmisibilă.
În opinia reclamantei, această hotărâre este nelegală din perspectiva principiului nediscriminării, posibilitatea promovării judecătorilor fiind prevăzute la art. 125 alin. (2) din Constituţie.
Nu există nici un motiv ori impediment pentru ca judecătorii care au optat pentru promovarea pe loc să nu poată ocupa „imediat” posturile ce se vacantează la o instanţă superioară, iar împrejurarea că judecătorii care optează pentru promovarea pe loc nu mai sunt obligaţi, la data formulării cererii de înscriere la concurs, să precizeze instanţa la care doresc să promoveze nu are relevanţă în privinţa soluţionării unei cereri de valorificare. Raţiunea Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că promovarea se face numai pe bază de concurs, ci şi pe bază de opţiune nu are un fundament legal, opţiunea formulată interesând doar concursul propriu-zis, nu şi cererile de valorificare, care sunt ulterioare şi chiar facultative lăsate la aprecierea candidaţilor care nu au fost iniţial promovată.
Ca o concluzie, opţiunea în discuţie - pentru promovarea efectivă sau pe loc, în mod obiectiv nu este necesară să fie calificată ca cerinţă de admisibilitate pentru valorificarea rezultatelor, această condiţie fiind de natură să indice un tratament privilegiat în favoarea candidaţilor care au optat, iniţial pentru promovarea efectivă.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea contestaţiei formulate de reclamantul C.M.P., arătând că motivele de discriminare invocate de reclamant nu subzistă în cauză, instituţia valorificării fiind reglementată de dispoziţiile art. 30, 27, 28 alin. (3), (4) alin. (4) şi art. 6, alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu modificările şi completările ulterioare.
La data de 25 februarie 2012, reclamantul a formulat cerere de renunţare la capătul doi din contestaţia formulată, privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să adopte o hotărâre în sensul valorificării rezultatelor obţinute la concursul din data de 10 noiembrie 2013, menţionând totodată cererea privind anularea Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014.
Analizând contestaţia formulată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat dar şi de dispoziţiile legale incidente, se constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul C.M.P. a fost judecător la Judecătoria Beiuş, participând la concursul de promovare pe loc în funcţie de execuţie, din data de 10 noiembrie 2013, dar în raport de clasamentul naţional nu a promovat.
Prin Cererea nr. 1/29998/1154 din 18 decembrie 2013, a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţie de execuţie din data de 10 noiembrie 2013, în principal la Tribunalul Cluj, secţia I - civilă şi în subsidiar la Tribunalul Timiş, secţia I - civilă, Tribunalul Arad, secţia I - civilă, respectiv Tribunalul Maramureş, Braşov, Satu Mare, Alba sau Sibiu, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin Hotărârea nr. 120/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621/2006 „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27 dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 3 luni de la data solicitării concursului”.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi (4), art. 29 rezultă că pe posturile ce se „vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere” nu pot fi valorificate rezultatele candidaţilor care au optat pentru promovarea pe loc ci numai pentru candidaţii ce au optat pentru promovarea efectivă.
La concursul din data de 10 noiembrie 2013 au fost alocate distinct un număr de posturi pentru promovarea efectivă, reclamantul concurând pentru posturile vacante „pe loc” cu ceilalţi candidaţi care au optat pentru această formă de promovare.
Ca urmare, nu poate solicit valorificarea rezultatului obţinut la concursul pentru promovarea pe loc pentru locurile devenite vacante la instanţe în general.
Nu se poate reţine discriminarea invocată de reclamant raportată la situaţia candidaţilor care au optat pentru promovarea efectivă fiind evident că judecătorii care au optat pentru promovarea efectivă nu se afla într-o situaţie identică cu cei care au optat pentru promovarea pe loc, cele două forme de promovare fiind distincte.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul C.M.P. împotriva Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia, astfel cum a fost precizată de C.M.P. împotriva Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 843/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
