ICCJ. Decizia nr. 948/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 948/2015
Dosar nr. 133/57/2013
Şedinţa publică de la 4 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 februarie 2013, SC M.W. SRL a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pe preşedintele autorităţii, solicitând în principal obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei şi în subsidiar, anularea parţială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, în sensul eliminării reclamantei din lista contribuabililor declaraţi inactivi.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, deşi a formulat contestaţie administrativă împotriva ordinului sus-menţionat, autoritatea pârâtă nu a soluţionat-o, deşi a fost cu mult depăşit termenul legal de rezolvare.
Pe fondul litigiului, s-a arătat că declararea ca inactivă a societăţii pentru nedepunerea declaraţiilor privind obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, s-a făcut cu nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de lege, fapt ce a determinat imposibilitatea pentru reclamantă de a-şi îndeplini obligaţiile ce ar fi trebuit să-i fie comunicate prin procedura notificării aprobată prin Ordinul ANAF nr. 819/2008.
Or, a precizat reclamanta, nu i s-a comunicat notificarea prevăzută de procedura privind declararea contribuabililor inactivi, împrejurare în raport de care nu a început să curgă termenul legal de contestare a măsurii dispuse.
La data de 26 martie 2013, reclamanta şi-a precizat acţiunea invocând un nou motiv de nelegalitate a ordinului atacat, respectiv nepublicarea în M. Of., astfel cum prevede art. 3 din Ordinul nr. 819/2008.
Ulterior, la data de 16 aprilie 2013, reclamanta a renunţat la judecarea capătului principal de cerere privind obligarea pârâţilor la soluţionarea contestaţiei.
Printr-o nouă precizare a acţiunii s-a solicitat la 18 iunie 2013 anularea Deciziei nr. 822276/822412 din 20 martie 2013 prin care pârâta a respins contestaţia ca tardivă, reclamanta menţinându-şi cererea de anulare parţială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, solicitând însă, în subsidiar, să fie obligat organul fiscal la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative.
Prin Sentinţa nr. 316 din 26 noiembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea faţă de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât.
De asemenea, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de pârâtă în exercitarea atribuţiilor sale şi nu de preşedintele autorităţii, care nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că ordinul contestat, neavând caracterul unui act normativ, nu trebuia publicat în M. Of., pârâta urmând procedura prevăzută de Ordinul nr. 819/2008 pentru înscrierea contribuabililor inactivi, în sensul publicării proiectului actului pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi notificării reclamantei conforme Adreselor nr. 260908 din 26 septembrie 2008 şi nr. 11923 din 3 martie 2009.
Referitor la susţinerea reclamantei privind nerespectarea procedurii de notificare, judecătorul fondului a constatat că adresele prin care s-a efectuat notificarea nu constituie acte administrative fiscale, după cum nici ordinul contestat nu are un asemenea caracter, fiind doar un act administrativ propriu-zis, context în care nu era necesar ca notificarea să răspundă exigenţelor de comunicare prevăzute de art. 44 C. proc. fisc., fiind urmată procedura reglementată de Ordinul nr. 819/2008.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC M.W. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond a constatat în mod eronat natura juridică a actului contestat, calificându-l ca act administrativ propriu-zis, deşi ordinul prezintă toate caracteristicile unui act administrativ fiscal, în sensul art. 41 C. proc. fisc., fiind emis de organul fiscal în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Reclamanta a criticat sentinţa şi sub aspectul constatării că decizia emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei nu este supusă procedurii prevăzute de art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., fiind astfel greşită soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a deciziei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care s-a reţinut tardivitatea plângerii prealabile.
Cu privire la modul de soluţionare a cererii de anulare parţială a ordinului, s-a precizat că instanţa de fond a constatat nejustificat că pârâta a respectat procedura de notificare a reclamantei, în contextul în care nu s-a făcut dovada comunicării efective către reclamantă a notificărilor prevăzute de procedura privind declararea contribuabililor inactivi aprobată prin Ordinul nr. 819/2008.
S-a mai învederat că, şi în ipoteza în care s-ar reţine că s-a făcut dovada comunicării notificărilor menţionate de instanţă, totuşi, procedura prevăzută de Ordinul nr. 819/2008 nu a fost respectată întocmai, întrucât, în intervalul de 35 de zile de la data expirării termenului de depunere a declaraţiilor, s-a transmis societăţii o singură notificare, respectiv Adresa nr. 11923 din 3 martie 2009, cealaltă, datată în 2008 neputând fi luată în considerare.
O ultimă critică adusă sentinţei priveşte împrejurarea că instanţa a procedat la analiza teoretică a clasificării actelor administrative în acte normative şi individuale şi respectiv, a modalităţii de comunicare a lor, fără a se pronunţa asupra susţinerii referitoare la nerespectarea prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 819/2008 care impun publicarea în M. Of. a ordinului pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi.
Prin întâmpinare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, învederând că, întrucât Ordinul nr. 1167/2009 constituie un act administrativ individual, nu era supus regimului de publicare în M. Of., în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 55 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 561/2009.
Pârâta a precizat că ordinul în litigiu a fost comunicat în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., prin afişare la sediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi prin publicare pe pagina de internet a instituţiei secţiunea informaţii publice privind agenţii economici, intrând în vigoare la 11 iunie 2009.
De asemenea, s-a mai arătat că societatea reclamantă a fost notificată despre faptul că, urmare a nedepunerii în termen a obligaţiilor fiscale, va fi inclusă în lista contribuabililor declaraţi inactivi.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că prima instanţă a stabilit corect natura juridică a Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1167/2007, ca fiind un act administrativ individual, având în vedere că are ca obiect reguli de conduită pentru un grup determinat de persoane, prevăzute în lista contribuabililor şi nu norme juridice obligatorii, generale şi impersonale, adresate unui număr nedeterminat de persoane, pentru a se stabili caracterul normativ al actului.
Ordinul în litigiu consfinţeşte pentru fiecare societate starea de inactivitate după o analiză individuală a organelor fiscale, în fiecare caz în parte, a întrunirii cerinţelor pentru declararea drept contribuabili inactivi.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat justificat că ordinul nu prezintă caracteristicile unui act administrativ fiscal, astfel cum este definită această noţiune prin art. 41 C. proc. fisc., întrucât nu priveşte aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
În acest context, ordinul contestat fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în anulare este supusă recursului graţios potrivit art. 7 din acelaşi act normativ, nefiind incidente dispoziţiile art. 210 - 218 C. proc. fisc.
Referitor la cererea de anulare parţială a ordinului, instanţa de fond a citat în cuprinsul hotărârii prevederile de la lit. B) - Procedura privind înscrierea contribuabililor în evidenţa contribuabililor inactivi - pct. 1 - 12 -, concluzionând în sensul că pârâta a respectat procedura de notificare, conform Adreselor cu nr. 260908 din 26 septembrie 2008 şi nr. 11923 din 3 martie 2009 şi borderourilor nr. 876 din 19 noiembrie 2008 şi 214 din 6 martie 2009.
Dar instanţa a omis să analizeze dacă adresele menţionate şi borderourile anexate fac dovada comunicării efective către reclamantă în condiţiile şi termenele prevăzute detaliat de procedura aprobată prin Ordinul nr. 819/2008, rezumându-se să constate că nu sunt aplicabile în materie de comunicare dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. a căror respectare este obligatorie în cazul actelor administrative fiscale.
Chiar dacă procedura privind declararea inactivităţii contribuabililor nu prevede expres modalitatea de transmitere a notificărilor, instanţa era obligată să verifice dacă a fost respectată norma prevăzută de art. 86 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează comunicarea actelor procedurale.
Astfel, potrivit textului de lege sus-menţionat, atunci când comunicarea nu se poate face prin angajaţii proprii, se va face prin poştă cu scrisoare recomandată sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
Înalta Curte constată de asemenea, că prima instanţă nu a analizat legalitatea actului contestat şi în raport de dispoziţiile pct. 3 din Ordinul nr. 8196/2008 şi ale pct. 12 de la lit. B) din Procedura aprobată prin ordin, potrivit cărora Direcţia generală pentru administrarea veniturilor asigură parcurgerea etapelor de aprobare şi publicarea în M. Of. partea I, data publicării fiind cea a declarării contribuabililor inactivi.
Instanţa, reţinând corect că nu există obligaţia de publicare în M. Of. potrivit Legii nr. 24/2000 şi Hotărârii Guvernului nr. 561/2009, a omis să analizeze acest aspect şi prin prisma prevederilor ordinului care reglementează necesitatea publicării în cazul concret al unui act administrativ individual şi să se pronunţe eventual, asupra efectelor neîndeplinirii acestei obligaţii.
În raport de cele expuse, Înalta Curte, admiţând recursul şi casând hotărârea atacată, va dispune trimiterea spre rejudecare, pentru asigurarea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi având în vedere necesitatea aplicării efective a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.W. SRL împotriva Sentinţei nr. 316 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 962/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
