ICCJ. Decizia nr. 962/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 962/2015
Dosar nr. 4738/2/2013
Şedinţa publică de la 4 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4186 din 23 octombrie 1013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Brăila în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, având ca obiect anularea Notei de constatare nr. 17014 din 1 martie 2013.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Municipiul Brăila, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului declarat reclamantul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
În susţinerea motivului de recurs invocat, reclamantul a învederat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat legalitatea notei de constatare prin care s-a dispus aplicarea unei corecţii financiare de 5% în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care nu era în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziţie publică, în cadrul căreia s-ar fi săvârşit neregulile imputate.
Reclamantul a mai arătat că nu s-a creat nici un prejudiciu prin pretinsa abatere, constând în faptul că au fost stabilite în documentaţia de atribuire şi anunţul de participare criterii de calificare şi selecţie sau factori de evaluare nelegali, existenţa pagubei fiind una din condiţiile pentru a fi dispusă o corecţie financiară.
Astfel, a precizat reclamantul, contractul de achiziţie publică de executare de lucrări a fost încheiat în condiţiile legii, cu ocazia verificării cererilor de rambursare în care au fost solicitate la plată sumele aferente contractului, reprezentanţii pârâtului nereţinând că s-ar fi impus cerinţe restrictive şi rambursând integral cheltuielile.
3. Apărarea intimatului
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, arătând în esenţă că, astfel cum a reţinut judecătorul fondului, efectuarea controlului a avut loc ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, împrejurare în raport de care, prin interpretarea per a cotrario a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. 66, legea nouă este de imediată aplicare sub aspectul activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
Referitor la critica privind inexistenţa neregulii, pârâtul a arătat că prin impunerea cerinţei obligatorii ca ofertanţii să fi executat şi terminat cu succes în ultimii 5 ani, cel puţin un contract de lucrări de construcţii de promenade, care să includă lucrări similare celor ce urmau să fie executate, s-a restricţionat participarea la procedură a posibililor ofertanţi care ar fi dispus de capacitatea tehnică şi/sau profesională, dar care nu au finalizat un contract de lucrări de promenadă.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 23 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., l-a admis în principiu şi a fixat termen de judecată în şedinţa publică.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prima instanţă a reţinut în mod corect că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, în vigoare la data săvârşirii actelor calificate drept nereguli, sunt aplicabile cu privire la operaţiunea juridică de calificare a abaterilor respective, în timp ce procedura de constatare a neregulilor şi de sancţionare a acestora se finalizează şi se valorifică cu aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.
În acest sens, norma de procedură tranzitorie din art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că se finalizează şi se valorifică cu aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 doar activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că aplicabilitatea dispoziţiilor actului normativ intrat în vigoare la 30 iunie 2011 este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în speţă prevederile ordonanţei de urgenţă fiind incidente în raport de data controlului.
Referitor la abaterea reţinută, judecătorul fondului a constatat în mod justificat că prin impunerea condiţii obligatorii ca ofertanţii să fi realizat în ultimii 5 ani cel puţin un contract de construcţii de promenade, autoritatea contractantă a limitat posibilităţile de participare la procedura de achiziţie, contravenind prevederilor art. 178 alin. (2) şi art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 şi ale art. 8 din H.G. nr. 925/2006.
Astfel, categoriile de lucrări necesare realizării obiectivului construcţii de promenadă se regăsesc şi în componenţa altor coduri CPV specifice lucrărilor din acest domeniu, decât codul menţionat de reclamant CPV ...., posibilii ofertanţi putându-şi susţine şi demonstra experienţa similară şi prin executarea altor tipuri de contracte care să includă lucruri similare, decât cel impus în documentaţia de atribuire şi în anunţul de participare.
Cu privire la susţinerea reclamantului în sensul că la verificarea efectuată de operatorul SEAP şi ANRMAP nu s-au constatat nereguli, Curtea constată că prima instanţă a apreciat în mod întemeiat că acest aspect nu prezintă relevanţă, raportat la prevederile art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008, potrivit cărora autoritatea de management nu este condiţionată în exercitarea atribuţiilor conferite de lege de activităţile desfăşurate de alte autorităţi.
Curtea reţine că nu este fondată nici critica referitoare la inexistenţa prejudiciului, în contextul în care neregula este definită ca orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate ce rezultă dintr-o acţiunea sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale printr-o sumă plătită necuvenit.
Prin urmare, este legală şi temeinică reţinerea de către prima instanţă a împrejurării că, în cauză, prejudiciul este generat chiar de neregula săvârşită, care a determinat caracterul neeligibil al cheltuielilor, nefiind relevantă finalizarea contractului de lucrări.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea, făcând aplicarea art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Municipiul Brăila prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 4186 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Contencios → |
|---|
