ICCJ. Decizia nr. 85/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 85/2015
Dosar nr. 1368/46/2013
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 168 din 11 septembrie 2013, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială - Oraşul Costeşti în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 483 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată.
Solicitarea cazierului judiciar pentru acţionari/asociaţi, administratori şi persoana împuternicită să semneze declaraţia referitoare la art. 180 şi art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 nu a produs niciun prejudiciu operatorilor economici angajaţi în procedura de licitaţie, iar aceştia au acceptat documentaţia cerută de autoritatea contractantă. Această cerinţă a constituit o garanţie în plus în asumarea răspunderii pentru declaraţiile date de participanţii la procedură.
La data publicării anunţului de participare în SEAP, respectiv 17 februarie 2011, nu exista niciun act normativ care să restricţioneze o astfel de cerinţă, întrucât numai prin Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 509 din 14 septembrie 2011, intrat în vigoare la data de 28 septembrie 2011, au fost stabilite criteriile de calificare şi selecţie considerate restrictive şi care nu pot fi folosite în domeniul achiziţiilor publice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Nu există nicio dovadă în sensul că cerinţa cazierului judiciar ar fi îngreunat condiţiile de înscriere la licitaţie a operatorilor economici, iar singura solicitare de clarificare a vizat modificarea valabilităţii acestuia.
Prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că documentaţia de atribuire a fost vizată de autoritatea competentă, că procedura a fost monitorizată de U.C.V.A.P. din cadrul D.G.F.P. Argeş, care a semnat raportul procedurii fără obiecţiuni, fapt ce confirmă că nu au existat abateri de la legislaţie.
Sancţiunea de 25% ce a fost aplicată reprezintă o sumă de 8.000.000 RON din valoarea contractului de execuţie pentru proiectul "Reabilitate şi modernizare străzi urbane, poduri, trotuare şi parcări în oraşul Costeşti, judeţul Argeş", fapt care conduce la imposibilitatea de a mai continua investiţia din fonduri europene.
Apărările formulate în cauză
Intimatul M.D.R.A.P. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Partea a prezentat istoricul situaţiei de fapt şi a răspuns punctual la motivele de recurs, după cum urmează.
Prevederile art. 180 - 183 din O.U.G. nr. 34/2006 se referă doar la ofertant/candidat, adică la persoana juridică, iar nu la reprezentanţii acesteia.
Împrejurarea că procedura a fost monitorizată de U.C.V.A.P. din cadrul D.G.F.P. Argeş nu prezintă nicio relevanţă, în condiţiile în care aceasta are doar sarcina de a aproba documentaţia. Intimatul a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale.
Probatoriile depuse la dosar
În susţinerea căii de atac, recurenta a prezentat următoarele înscrisuri:
- fişa de date a achiziţiei;
- Adresa din 16 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice;
- Nota de clarificări din 28 martie 2011 emisă de recurentă;
- Notificarea din 1 aprilie 2011 emisă de recurentă;
- Adresa din 2 noiembrie 2013 emisă de M.D.R.A.P.;
- adresele emise de M.D.R.A.P. prin care se confirmă plata debitului rezultat în urma aplicării corecţiei financiare aflate în discuţie.
Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin Încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2014, recursul a fost admis în principiu, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea dedusă judecăţii, recurentul-reclamant a solicitat instanţei de contencios administrativ verificarea legalităţii Notei privind aplicarea reducerilor procentuale din 28 decembrie 2012, a anexei acesteia privind Nota de aprobare a cheltuielilor eligibile din 10 decembrie 2012, precum şi a Notei de admitere parţială a pretenţiilor beneficiarului din 4 aprilie 2013.
Între părţi a fost încheiat Contractul de finanţare din 2 decembrie 2010, pentru implementarea proiectului "Reabilitate şi modernizare străzi urbane, poduri, trotuare şi parcări în oraşul Costeşti, judeţul Argeş".
În urma verificării Cererii de rambursare nr. 3 pentru proiectul mai sus menţionat, s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice aferente contractelor din 15 mai 2012 şi din 4 septembrie 2012, aplicându-se reduceri procentuale de 5%, precum şi aferente Contractului din 10 ianuarie 2012, aplicându-se o reducere procentuală de 25%. Reducerile procentuale s-au aplicat în baza art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 56/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Nota de admitere parţială a pretenţiilor beneficiarului din 4 aprilie 2013 au fost anulate corecţiile de 5% aplicate la Contractul de dirigenţie de şantier din 2012, precum şi la Contractul de servicii din 4 septembrie 2012.
Ca atare, în discuţie a rămas doar corecţia de 25% aplicată la Contractul din 10 ianuarie 2012, în urma stabilirii de către recurentă a următoarei cerinţe restrictive la criteriile de calificare: cazier judiciar atât pentru acţionari/asociaţi, cât şi pentru persoana împuternicită să semneze declaraţia referitoare la art. 180 şi art. 181, suplimentar faţă de cazierul judiciar al operatorului economic ofertant.
Prima instanţă a confirmat soluţia administrativă dispusă, reţinând caracterul restrictiv al cerinţei anterior prezentate.
Înalta Curte apreciază că această concluzie este corectă, în raport de probatoriile administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie.
În concret, instanţa de control judiciar reţine:
Referitor la neregula constată
Recurenta susţine faptul că solicitarea cazierului judiciar pentru acţionari/asociaţi, administratori şi persoana împuternicită să semneze declaraţia referitoare la art. 180 şi art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 nu a produs niciun prejudiciu operatorilor economici angajaţi în procedura de licitaţie, iar aceştia au acceptat documentaţia cerută de autoritatea contractantă.
Această susţinere trebuie înlăturată: faptul că operatorii economici care au participat la licitaţie nu au formulat contestaţie nu prezintă nicio relevanţă juridică, deoarece aceştia au depus documentaţia solicitată şi nu au fost prejudiciaţi prin impunerea acestei cerinţe. Prejudiciaţi au fost posibilii ofertanţi cărora li s-au îngreunat condiţiile de înscriere la licitaţie.
Recurenta precizează că la data publicării anunţului de participare în SEAP, respectiv 17 februarie 2011, nu exista niciun act normativ care să restricţioneze o astfel de cerinţă, întrucât numai prin Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 509 din 14 septembrie 2011, intrat în vigoare la data de 28 septembrie 2011, au fost stabilite criteriile de calificare şi selecţie considerate restrictive şi care nu pot fi folosite în domeniul achiziţiilor publice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 509 din 14 septembrie 2011 nu este aplicabil în speţa de faţă, având în vedere data publicării anunţului de participare în SEAP.
Însă, pe aspectul analizat, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 180 - 182 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, art. 180 prevede "autoritatea contractantă are obligaţia de a exclude din procedura aplicată pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat despre care are cunoştinţă că, în ultimii 5 ani, a fost condamnat prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru participare la activităţi ale unei organizaţii criminale, pentru corupţie, pentru fraudă şi/sau pentru spălare de bani.", iar art. 181 prevede "autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: d) a fost condamnat, în ultimii trei ani, prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională.". Art. 182 din acelaşi act normativ prevede "autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta ca fiind suficient şi relevant pentru demonstrarea faptului că ofertantul/candidatul nu se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute la art. 180 şi 181 orice document considerat edificator, din acest punct de vedere, în ţara de origine sau în ţara în care ofertantul/candidatul este stabilit, cum ar fi certificate, caziere judiciare sau alte documente echivalente emise de autorităţi competente din ţara respectivă."
Dispoziţiile normative anterior citate au în vedere ofertantul persoană juridică, iar nu angajaţii acestuia, în condiţiile în care poate fi antrenată răspunderea penală a persoanei juridice, iar sancţiunile dispuse împotriva acesteia sunt consemnate în cazierul judiciar, conform art. 2 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
De altfel, autoritatea contractantă a cerut şi cazierul judiciar al ofertanţilor.
Mai mult decât atât, conduita persoanei juridice ofertante nu poate fi dovedită cu ajutorul cazierelor juridice ale persoanelor fizice mai sus arătate.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că autoritatea contractantă a solicitat mai mult decât îi permitea prevederile legale citate, în acest mod restricţionând participarea operatorilor economici cu un număr mare de acţionari la procedura de achiziţie publică.
În fine, împrejurarea că procedura a fost monitorizată de U.C.V.A.P. nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât aceasta avea ca atribuţie doar aprobarea documentaţiei.
Însă, în cauza de faţă sunt aplicabile prevederile art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, conform cărora:
"(1) În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
(2) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de A.N.R.M.A.P. şi U.C.V.A.P. potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323."
Referitor la imposibilitatea achitării sumei stabilite cu titlu de corecţie, Înalta Curte reţine că aceasta este doar o problemă de executare care nu poate influenţa legalitatea actelor administrative deduse judecăţii.
De altfel, prin probatoriile prezentate în faza recursului, partea a dovedit că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 14/2013, pentru Contractul de achiziţie nr. 420/2012, s-a dispus plata către beneficiar a sumelor şi accesoriilor aferente, recuperate deja de către Autoritatea de Management pentru POR, în sumă de 2.388.422,82 RON.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială - Oraşul Costeşti prin Primar împotriva Sentinţei nr. 168/F-CONT din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 866/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
