ICCJ. Decizia nr. 89/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 89/2015
Dosar nr. 364/64/2013
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată, reclamanta SC F.C. SA Braşov a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Braşov suspendarea executării actului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de Inspecţia fiscală din 28 iunie 2013 şi Raportul de inspecţie fiscală din 28 iunie 2013 până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare ce se va formula potrivit Legii nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 142/F din 10 septembrie 2013 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC F.C. SA Braşov în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Braşov în calitate de succesoare legală a D.G.F.P. Braşov şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecţia fiscală din 28 iunie 2013 şi a Raportului de inspecţie fiscală, emise de D.G.F.P. Braşov, până la pronunţarea instanţei de fond, fără cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs şi motivele de recurs înfăţişate
Împotriva Sentinţei civile nr. 142/F din 10 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. Braşov.
Recurenta-pârâtă D.G.R.F.P. Braşov a promovat în termen legal recurs împotriva hotărârii primei instanţe, invocând ca temei de drept al demersului său judiciar, prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Raportat la motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de fond omiţând să dezvolte un raţionament propriu pe baza căruia să justifice îndeplinirea condiţiilor de fond care să justifice suspendarea executării.
În acest sens s-a susţinut că atât în ceea ce priveşte prezentarea cazului bine justificat, cât şi cu privire la paguba iminentă, instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiilor doar prin expunerea unor motivaţii de ordin strict teoretic, care nu sunt concretizate în speţa dedusă judecăţii şi nu reflectă probatoriul existent la dosar.
Raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care, faţă de situaţiile de fapt prezentate, nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, cu atât mai mult cu cât, reclamanta-intimată, prin susţinerile ei a antamat fondul cauzei.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., vizând nemotivarea hotărârii şi respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, faţă de prevederile legale aplicabile, dar şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.
Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei-pârâte că instanţa de fond a înfăţişat într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei-intimate, evidenţiind, cu referire la fiecare dintre condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 elementele ce au conturat temeinicia solicitării de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate.
Înalta Curte constată totodată că instanţa de fond a examinat probatoriul cauzei în cadrul şi cu respectarea limitelor impuse de procedura sumară a suspendării de executare.
Ca atare, toate criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.
Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Nici criticile recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.
Examinând sumar actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită prejudicierea fondului, judecătorul fondului a reţinut, în mod judicios, că susţinerile referitoare la intervenirea prescripţiei cu privire la parte din sumele reţinute ca şi modalitate diferită de aplicare şi interpretare de către părţile din cauză cu privire la prevederile Legii nr. 69/2000, în forma în vigoare la data de 13 mai 2006, respectiv controversele referitoare la calificarea activităţii jucătorului profesionist de fotbal care a încheiat cu entitatea verificată convenţiei civile, fie ca o activitate independentă, fie ca o activitate dependentă, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o atare calificare, se circumscrie noţiunii de caz bine justificat, astfel cum este aceasta reglementată de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Concluzia existenţei unor indicii de nelegalitate a fost de altfel confirmată şi cu ocazia judecării recursului, prin invocarea de către reclamanta-intimată a unor soluţii jurisprudenţiale, pronunţate în cauze simulare, astfel cum s-a susţinut, cu precizarea că posibila incidenţă şi relevanţă a acestora urmează a fi desigur stabilită de instanţa investită cu soluţionarea fondului cauzei.
Şi în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de fond contrar celor afirmate în recursul formulat, a avut în vedere şi a analizat motivele invocate de reclamanta intimată.
În acest sens şi în opinia Înaltei Curţi, actele dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă şi îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la riscul iminent de intrare în faliment şi care, faţă de specificul activităţii reclamantei-intimate ar atrage automat şi alte consecinţe în plan competiţional, având însă şi o consistentă şi chiar iremediabilă componentă pecuniară, în cazul executării silite imediate a deciziei de impunere contestate.
Reţinând, aşadar, faţă de cele mai sus expuse că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 14 şi 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. Braşov împotriva Sentinţei nr. 142/F din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 929/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
