ICCJ. Decizia nr. 930/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 930/2015
Dosar nr. 391/43/2012
Şedinţa publică de la 3 martie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin Acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 391/43/2012, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care, în principal, să se constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, întocmit în lucrarea nr. L1 din 13 martie 2012, iar, în subsidiar, să se dispună anularea acestui raport de evaluare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 29 din 11 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul P.D., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la pretinsa nulitate absolută a Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, susţinerile reclamantului sunt nefondate, întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care reclamă încălcarea dreptului la apărare.
Urmare a sesizării din oficiu a Inspecţiei de integritate privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor (nr. L1 din 13 martie 2012), s-a procedat la informarea reclamantului despre declanşarea procedurii la data de 19 martie 2012, aspect necontestat de către părţi.
Ulterior, reclamantul a fost informat cu privire la împrejurarea că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor prin încălcarea prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 şi de asemenea că, din activitatea de evaluare, au rezultat indicii cu privire la încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese prevăzut de art. 46 din Legea nr. 215/2001.
Este de remarcat că în această din urmă informare a fost indicat drept temei juridic art. 20 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, text legal care este cuprins în Secţiunea a 3-a, evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, care se referă tocmai la procedura desfăşurată faţă de reclamant.
La ultima sesizare reclamantul a răspuns, solicitând detalii despre procedura desfăşurată faţă de acesta, fără a uza de dreptul conferit de art. 20 alin. (4) din lege, respectiv să se prezinte personal, chiar însoţit de avocat, pentru a prezenta un punct de vedere şi eventual, a depune orice probe considerate utile în cauză.
Referitor la solicitarea de anulare a raportului de evaluare, se constată că în sarcina reclamantului s-a reţinut că în perioada 2008 - 2012, în care a exercitat mandatul de consilier judeţean, acesta a deţinut şi calitatea de asociat şi administrator la SC G.G.T. SRL, precum şi de unic asociat şi administrator la SC G.T. SRL, societăţi care în perioada arătată au încheiat contracte de prestări servicii cu Consiliul Judeţean Harghita.
În raport de această stare de fapt, se constată că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1) potrivit cărora "consilierii judeţeni care au (...) şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat (...) nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea sau sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective".
Pentru încălcarea acestor dispoziţii legale, sancţiunea prevăzută de art. 92 este încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor, severitatea acesteia fiind determinată de împrejurarea că dispoziţiile de lege încălcate "dau expresie principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public, după cum s-a statuat de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 305/2013.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 29 din 11 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul P.D., susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
În motivarea soluţiei de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, instanţa de fond a reţinut în mod nejustificat faptul că în baza prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, "persoana în cauză are posibilitatea de a depune un punct de vedere care poate fi relevant în soluţionarea activităţii de evaluare".
Se impune a se observa că punctul de vedere relevant nu poate fi prezentat decât în baza unei informări reale, actul de informare şi prezentarea punctelor de vedere având rolul de a da posibilitatea persoanei cercetate să-şi prezinte punctual situaţia şi să elimine astfel o eventuală interpretare nefondată a unor acte sau fapte în cursul unei evaluări.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului de evaluare, s-a invocat în faţa instanţei de fond că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au fost interpretate şi aplicate eronat la starea de fapt reţinută în raport.
În măsura în care, în cursul evaluării s-ar fi procedat la respectarea prevederilor art. 8, art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 176/2010, ar fi existat posibilitatea clarificării situaţiilor prezentate în raportul contestat, în sensul că lipsa obligativităţii procedurii de licitaţie publică a permis ca instituţiile Consiliului Judeţean să solicite şi să-şi procure serviciile necesare fără o procedură deosebită, ofertarea şi realizarea serviciilor ofertate fiind proceduri obişnuite din partea ambelor părţi.
De asemenea, existenţa stării de incompatibilitate s-a reţinut fără a fi în prezenţa unor fapte personale, prin care în mod voit şi cu intenţie ar fi întreprins acte care să contravină reglementărilor cuprinse în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2002,
Norma legală prevede o interdicţie care are ca obiect încheierea de contracte comerciale de prestări servicii realizate între consilierul administrator sau asociat şi autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte.
În speţa analizată de raportul contestat este evident că nu ne aflăm în prezenţa unei asemenea situaţii, consilierul administrator nefiind implicat în realizarea celor trei rapoarte comerciale invocate, nici din partea autorităţii publice şi nici din partea societăţii.
În perioada vizată niciuna dintre reglementările invocate de autoritatea pârâtă nu conţinea prevederi clare cu privire la situaţiile ce pot determina apariţia unor conflicte de interese, altfel nu s-ar fi reglementat acest aspect prin Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 170/2012, privind interpretarea art. 691 din O.U.G. nr. 34/2006. Numai după această dată se poate vorbi de o delimitare clară a stărilor de incompatibilitate şi conflict de interese în cazul unor persoane care fac parte din organul deliberativ al unei unităţi administrativ-teritoriale fără competenţe de decizie execuţională.
În mod nejustificat, în motivarea hotărârii, prima instanţă înţelege să invoce prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 atunci când face referire la votul per-ansamblu exercitat de un consilier judeţean pentru un buget execuţional aferent unui an fiscal. Interpretând per a contrario, niciun consilier judeţean nu ar avea voie să deţină părţi sociale sau să participe în viaţa economică privată sau publică, având în vedere că un buget anual cuprinde prevederi care acoperă în totalitate domeniile de activitate ale vieţii cotidiene.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurentul a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea Sentinţei civile nr. 29 din 11 februarie 2014, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, prin concluziile scrise, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamantul P.D. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
Prin acest raport de evaluare s-a constatat că reclamantul, în calitate de consilier judeţean al judeţului Harghita, s-a aflat în stare de incompatibilitate în mandatul de consilier judeţean din perioada 2008 - 2012, începând cu data de 6 aprilie 2009 şi până la data de 18 septembrie 2010.
1.1. Este neîntemeiată critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare în procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor derulată de Agenţia Naţională de Integritate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 13 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, reclamantul a fost informat, prin Adresa nr. A1 din 14 martie 2012, cu privire la declanşarea procedurii de evaluare de către Agenţia Naţională de Integritate, iar la data de 23 aprilie 2012, prin adresa nr. A2 din 2012, i s-a comunicat faptul că au fost identificate elemente privind existenţa unei incompatibilităţii în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.
Reclamantul a comunicat faptul că nu are cunoştinţă de nicio cauză care ar intra sub incidenţa reglementărilor invocate de Agenţia Naţională de Integritate şi că nu îşi poate prezenta un punct de vedere în lipsa comunicării rezultatului procedurii de evaluare.
În plus, în faţa primei instanţe, acesta a avut posibilitatea de a-şi preciza poziţia procesuală cu privire la toate elementele de fapt şi de drept care au fundamentat raportul de evaluare contestat şi de a solicita administrarea de probatorii în dovedirea motivelor de nelegalitate pe care a înţeles să le invoce în acţiunea în anulare cu care a învestit instanţa de contencios administrativ.
În aceste circumstanţe, se constată că reclamantului i s-a asigurat posibilitatea de a-şi exercita în mod legal dreptul la apărare sub aspectul tuturor prerogativelor pe care acesta le presupune, atât în procedura administrativă, cât şi în procedura jurisdicţională, neexistând elemente de nelegalitate care să justifice constatarea nulităţii raportului de evaluare.
1.2. Este neîntemeiată şi critica ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită a legii de către prima instanţă.
Astfel, premisa de la care porneşte prima instanţă este una necontestată, reclamantul P.D. deţinând simultan calitatea de consilier judeţean şi calitatea de asociat şi administrator la SC G.G.T. SRL şi SC G.T. SRL.
Interdicţia instituită de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pentru această situaţie vizează încheierea unor contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau judeţene respective.
Reclamantul a încălcat această interdicţie legală, întrucât în mandatul de consilier judeţean din perioada 2008 - 2012 au fost încheiate între Consiliul Judeţean Harghita şi SC G.G.T. SRL două contracte de prestări servicii în valoare de 4.770 RON, iar între Consiliul Judeţean Harghita şi SC G.T. SRL un contract de prestări servicii în valoare de 33.915 RON, existând o stare de incompatibilitate începând cu data de 6 aprilie 2009 şi până la data de 18 septembrie 2010.
Interpretarea pe care prima instanţă a dat-o prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi probatoriilor administrate în cauză este corectă, susţinerile recurentului fiind neîntemeiate şi în această privinţă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul P.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva Sentinţei nr. 29 din 11 februarie 2014 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 93/2015. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 933/2015. Contencios → |
|---|
