ICCJ. Decizia nr. 923/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 923/2015
Dosar nr. 511/252/2014
Şedinţa de la 2 martie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 28 februarie 2014, sub nr. 511/252/2014, reclamantul C.E.B. (anterior C.R.B.), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - A.M.P.O.S.D.R.U., a formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite împotriva referatului de restituire a sumelor rambursate în conturile de venituri bugetare pentru care s-au întocmit titluri de creanţă, care au devenit executorii, cu nr. E1 din data de 24 februarie 2014 emis de pârât.
În motivarea cererii, C.E.B. arată că, prin contractul derulat în perioada 1 august 2010 - 31 decembrie 2012, a avut în implementare proiectul cu titlul "Parteneriat European de Formare pentru o societate Inclusivă", finanţat de A.M.P.O.S.D.R.U. În perioada implementării, C.E.B. a depus un număr de 11 cereri de rambursare către A.M.P.O.S.D.R.U., toate fiind validate.
În prezent, în cadrul acestui proiect mai are de primit de la A.M.P.O.S.D.R.U., suma de 100.310,51 RON, deşi au trecut 14 luni de la finalizarea proiectului.
A.M.P.O.S.D.R.U. a procedat la verificarea aspectelor recomandate în suspiciunea de neregulă, având la bază raportul pe operaţiuni al Autorităţii de audit, în care au fost formulate recomandări referitoare la recuperarea de către A.M.P.O.S.D.R.U. a cheltuielilor reprezentând deficienţe privind sumele decontate pentru echipa de implementare şi constatarea existenţei creanţelor bugetare, rezultate din nereguli, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
În urma controlului efectuat, a fost întocmit proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. P1 din 6 decembrie 2013, în urma căruia a fost imputată suma de 422.315,01 RON.
Cu privire la proiectul procesului-verbal, C.E.B. a formulat un punct de vedere, care a fost admis în parte, iar, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. P2 din 23 decembrie 2013, a fost stabilită creanţa în sumă de 177.702,44 RON.
Împotriva procesului-verbal, C.E.B. a formulat contestaţie la care nu a primit răspuns din partea A.M.P.O.S.D.R.U.
Prin Adresa nr. A1 din 27 februarie 2014, Biroul teritorial de trezorerie şi contabilitate Buziaş a comunicat C.E.B. faptul că A.M.P.O.S.D.R.U. solicită restituirea sumei de 177.702,44 RON, conform referatului ce formează obiectul prezentei cauze, şi că urmează a se proceda la executarea silită.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1.236 din 29 iulie 2014, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Timiş, reţinând, în esenţă, că obiectul cererii îl constituie o contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal, în cauză nefiind declanşată executarea silită, iar contestatorul înţelege să conteste titlul de creanţă reprezentat de referatul de restituire, fiind incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 95 pct. 4 C. proc. civ. din 2010.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3.981 din 24 octombrie 2014, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând, în esenţă, următoarele:
Actul contestat de reclamant este Referatul de restituire a sumelor rambursate în conturile de venituri bugetare pentru care s-au întocmit titluri de creanţă care au devenit executorii, nr. E1 din 24 februarie 2014, emis de A.M.P.O.S.D.R.U., în temeiul art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
În considerarea prevederilor art. 40 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale art. 21 alin. (1) - (3) din H.G. nr. 875/2011 şi art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Timişoara.
2.3. Prin Sentinţa civilă nr. 9 din 22 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Lugoj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
În esenţă, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrate pe rolul Judecătoriei Lugoj, aşa cum a fost precizată în faţa Tribunalului Timiş şi Curţii de Apel Timişoara, obiectul judecăţii îl constituie contestaţia la executarea silită a referatului de restituire întocmit de A.M.P.O.S.D.R.U., respectiv suspendarea executării acestui referat până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi anularea acestuia.
Atât Judecătoria Lugoj, cât şi Tribunalul Timiş au considerat că referatul contestat este un act administrativ-fiscal. Divergenţa care a condus la declinările succesive de competenţă a fost determinată de aprecierile diferite (tacite sau explicite) privind competenţa materială a instanţelor, atunci când actul priveşte restituirea unor sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
Curtea de apel a reţinut că referatul contestat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece reprezintă doar o înştiinţare a organului de executare, în speţă, Trezoreria Buziaş, privind recuperarea unei sume reprezentând, cel puţin în parte, finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
Actul administrativ care instituie obligaţia de rambursare, care dă naştere unui raport juridic, este procesul-verbal de constatare a neregulilor întocmit de A.M.P.O.S.D.R.U., care face obiectul unei judecăţi separate, potrivit declaraţiei reclamantului.
Or, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare nu se determină conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci conform dreptului comun în materie de executare silită, respectiv art. 711 şi urm. C. proc. civ. din 2010, iar, în cazul creanţelor fiscale, de art. 172 şi urm. C. proc. fisc., şi este instanţa de executare, care, în materie de executare silită a unor obligaţii băneşti, este întotdeauna judecătoria, conform art. 650 C. proc. civ. din 2010 şi art. 172 C. proc. fisc., în interpretarea conformă cu Decizia nr. XIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În sensul celor expuse anterior, rezultă că litigiul în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă are ca obiect contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite formulată de reclamantul C.E.B. împotriva Referatului de restituire a sumelor rambursate în conturile de venituri extrabugetare pentru care s-au întocmit titluri de creanţă care au devenit executorii nr. E1 din 24 februarie 2014 emis de A.M.P.O.S.D.R.U.
Referatul ce formează obiectul cererii formulate de reclamant este adresat Trezoreriei Buziaş, căreia A.M.P.O.S.D.R.U. îi solicită, în temeiul art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi al Titlului de creanţă nr. P2 din 23 decembrie 2013, restituirea sumei de 177.702,44 RON, reprezentând creanţă bugetară, rambursată în contul de venituri bugetare al C.E.B.
În mod corect Curtea de Apel Timişoara a reţinut că actul administrativ care produce efecte juridice, în sensul stabilirii creanţei bugetare în sumă de 177.702,44 RON, este Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. P2 din 23 decembrie 2013 emis de A.M.P.O.S.D.R.U., iar nu referatul contestat de către reclamant.
Însă, în faţa Curţii de Apel Timişoara, la termenul din 22 ianuarie 2015, reclamantul a precizat expres că obiectul litigiului îl reprezintă contestaţia la executare, iar nu cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
Astfel fiind, în respectul principiului disponibilităţii, instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum reclamantul înţelege să o susţină, iar nu în raport cu o eventuală recalificare a obiectului cererii contrar voinţei exprimate expres de reclamant.
Înalta Curte constată că nu se poate reţine incidenţa normelor de competenţă prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, care ar fi fost aplicabile numai în ipoteza în care obiectul cererii ar fi fost reprezentat de o acţiune formulată împotriva titlului de creanţă (Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. P2 din 23 decembrie 2013 emis de A.M.P.O.S.D.R.U.). Însă, reclamantul a precizat expres că acţiunea în anularea titlului de creanţă formează obiectul unui alt litigiu, respectiv Dosarul nr. 4984/30/2014 al Tribunalului Timiş, iar, în prezenta cauză, înţelege să formuleze contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite împotriva referatului emis de A.M.P.O.S.D.R.U.
În atare condiţii, întrucât reclamantul a învestit instanţa cu o contestaţie la executare, conform art. 713 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, aceasta se introduce la instanţa de executare, care, potrivit art. 650, C. proc. civ. din 2010, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului (în speţă, sediul C.E.B., situat în localitatea Buziaş, str. F., judeţul Timiş), în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.E.B. în contradictoriu cu pârâţii Trezoreria Buziaş şi Ministerul Fondurilor Europene - A.M.P.O.S.D.R.U., în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2015. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 924/2015. Contencios → |
|---|
