ICCJ. Decizia nr. 974/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 974/2015
Dosar nr. 2323/2/2013
Şedinţa de la 4 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3484 din 12 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL prin administrator judiciar, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale -, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 17 octombrie 2012, precum şi a Deciziei nr. 35243 din 28 decembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate ca rămasă fără obiect.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC F. SRL, prin administrator judiciar V.J.C. IPURL.
2.1. Motivele de recurs
În susţinerea recursului, reclamanta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunţarea hotărâri cu încălcarea sau greşita aplicare a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Astfel, reclamanta a învederat că în sarcina a s-a reţinut săvârşirea unei pretinse nereguli, în sensul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, în raport de împrejurarea că prin Sentinţa nr. 490/2012 a Tribunalului Olt s-a decis deschiderea procedurii insolvenţei, ceea ce, în opinia pârâtei, însuşită de instanţa de fond, ar constitui o modificare substanţială a obiectului finanţării.
Reclamanta a arătat că au fost eronat interpretate dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că s-ar institui ab initio o prezumţie de neregulă, în contextul în care scopul urmărit de legiuitor este de a oferi autorităţii pârghii eficiente de recuperare efectivă a finanţării în cazul constatării unor abateri.
Or, în cauză, a precizat reclamanta, nu s-a constatat existenţa vreunei nereguli, autoritatea pârâtă aprobând plăţile pentru cele trei cereri de rambursare a cheltuielilor.
Reclamanta a criticat sentinţa sub aspectul constatării neregularităţii determinate de intrarea societăţii în insolvenţă şi faţă de faptul că hotărârea Tribunalului Olt, necontestată de pârâtă potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, nu poate constitui o abatere de la legalitate, regularitate sau conformitate.
În aceste împrejurări, s-a precizat de către reclamantă, nefiind îndeplinită niciuna din condiţiile cumulative prevăzute de lege sau de contractul de finanţare pentru reţinerea vreunei nereguli, proiectul privind constituirea şi dotarea pensiunii turistice rurale „Craiul munţilor” rămâne eligibil, procedura de recuperare a rambursărilor efectuându-se cu încălcarea normelor legale în materie.
Reclamanta a mai menţionat că, în concret, nu s-a adus nici un prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau celui naţional, sumele de bani achitate cu titlu de finanţare fiind folosite la construirea şi punerea în funcţiune a pensiunii, proiectul fiind finalizat.
O altă critică adusă sentinţei se referă la omisiunea instanţei de a analiza valabilitatea contractului după întocmirea procesului-verbal, în raport de faptul că, deşi a emis titlu de creanţă, pârâta nu a procedat la rezilierea /încetarea contractului de finanţare, care continuă să-şi producă efectele.
3. Apărarea pârâtului
Prin întâmpinarea formulată, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate.
Astfel, a susţinut pârâta, emiterea procesului-verbal de constatare este consecinţa conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare, prin nerespectarea obligaţiilor asumate.
S-a apreciat de către pârâtă că intrarea unei societăţi în stare de insolvenţă simplificată, precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin Programul Sapard reprezintă nereguli-încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, sancţiunea aplicabilă fiind aceea a declarării ca neeligibile a cheltuielilor aferente şi a declanşării procedurii de recuperare a debitului.
În acest sens, pârâta a invocat criteriul general de eligibilitate EG5 din cererea de finanţare, potrivit căruia beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare şi datorii restante.
S-a făcut referire şi la prevederile art. 26 şi 36 din O.U.G. nr. 66/2011, pârâta învederând că schimbarea situaţiei financiare a beneficiarului finanţării reprezintă o neîndeplinire a criteriului de eligibilitate, în raport şi de declaraţia pe propria răspundere a reclamantei la momentul depunerii cererii de finanţare în sensul că nu este supusă procedurii de reorganizare judiciară sau de declarare a stării de insolvenţă.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a admis în principiu recursul în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecare în şedinţă publică.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că nu se impune casarea prin prisma motivului de nelegalitate referitor la greşita aplicare a normelor de drept material, reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă reţinând în mod justificat legalitatea actelor administrative contestate.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport de dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene, bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
În cauză, s-a constatat în mod corect că reclamanta nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de finanţare impuse şi asumate, respectiv nerespectarea criteriului de eligibilitate referitor la situaţia financiară a societăţii, care trebuia menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.
Procesul-verbal de constatare a reţinut, astfel, pe baza bilanţului contabil la semestrul I 2012 şi a certificatelor de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale emise în august 2012, că societatea are datorii la bugetul local şi a înregistrat pierderi financiare, situaţie ce constituie o încălcare a criteriilor de eligibilitate EG4, EG5 şi EG11 şi care a determinat constatarea debitului de 360.268,90 RON, în raport de care instanţa de fond a concluzionat justificat că procedura de recuperare a rambursărilor s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale şi contractuale.
Curtea reţine că nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că, deşi a fost emis titlul de creanţă, contractul de finanţare continuă să-şi producă efectele, în condiţiile în care prin nota de scoatere de sub monitorizare nr. 11433 din 30 august 2012 s-a dispus rezilierea contractului de finanţare şi declanşarea procedurii de recuperare a fondurilor nerambursabile.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind legală, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F. SRL prin administrator judiciar V.J.C. IPURL împotriva Sentinţei civile nr. 3484 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2015. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 983/2015. Contencios → |
|---|
