ICCJ. Decizia nr. 994/2015. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 994/2015
Dosar nr. 2619/2/2013
Şedinţa publică de la 5 martie 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Obiectul cauzei
Reclamanta SCDA Mărculeşti a contestat Încheierea nr. 26 din 12 martie 2013 prin care Curtea de Conturi a României a admis parţial contestaţia formulată împotriva pct. II.2 din Decizia nr. 39/2012 emisă de Camera de Conturi Călăraşi, prin eliminarea pct. II.2 lit. c) şi s-a menţinut ca legală restul deciziei contestate.
2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2444 din 6 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a anulat Încheierea nr. 26 din 12 martie 2013 emisă de pârâtă prin Curtea de Conturi cu privire la pct. 14 din Decizia nr. 39/2012, referitor la sumele ce reprezintă venituri proprii din administrarea patrimoniului privat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta SCDA Mărculeşti, cât şi pârâta Curtea de Conturi a României.
4. Procedura de filtrare a recursurilor a fost urmată în conformitate cu dispoziţiile art. 493 din Noul Cod de procedură civilă (în continuare NCPC).
5. Motive de casare invocate
5.1. Recurenta SCDA Mărculeşti a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din NCPC (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), apreciind că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale privind acordarea tichetelor-cadou salariaţilor SCDA Mărculeşti în anul 2011, deşi recunoaşte existenţa temeiului legal al acordării acestor drepturi - Legea nr. 193/2006.
În opinia recurentei-reclamante, în spiritul său, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice se adresează exclusiv aceleiaşi categorii de salariaţi care sunt plătiţi efectiv, din „fonduri publice” şi în aceste condiţii se impunea a se face distincţia între salarizarea instituţiilor publice şi finanţarea acestora. Mai exact, chiar în condiţiile în care unitatea recurentă este conform Legii nr. 45/2009 şi H.G. nr. 1.460/2006, instituţie publică în accepţiunea Legii nr. 500/2002, modificată, situaţie în care ar fi incidente dispoziţiile Legii nr. 285/2010, instanţa avea obligaţia efectuării unei distincţii între instituţiile publice care asigurau plata salariilor din fonduri publice, respectiv de la bugetul de stat şi acele instituţii publice în care salarizarea pe anul 2011 s-a făcut, exclusiv, din fonduri proprii, fără nici un ajutor de la buget, cum este cazul SCDA.
Întrucât s-a făcut dovada să salariaţii recurentei-reclamante au fost plătiţi din fonduri obţinute din activităţi private, fără a afecta bugetul de stat, prevederile Legii nr. 285/2010 nu îi sunt opozabile în materia acordării tichetelor cadou.
Dispoziţiile Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă nu a fost abrogată şi nici suspendată de Legea nr. 285/2010.
De asemenea, prima instanţă a reţinut, eronat, că unitatea reclamantă nu este finanţată integral din venituri proprii, ci doar parţial. Această concluzie este infirmată de art. 1 din H.G. nr. 1.460/2006 conform căreia staţiunile de cercetare-dezvoltare se înfiinţează „ca instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate potrivit prevederilor legale din venituri proprii”, precum şi de Adresa nr. 733/2013 a ASAS „Gheorghe Ionescu Şişeşti” în care se arată că în anul 2003 şi „până la acest moment SCDA Mărculeşti nu a beneficiat de subvenţii de la bugetul de stat”.
Ca atare, apreciază recurenta că este injustă măsura ca personalul său, care beneficiază oricum de salarii modeste, să nu poată beneficia de un drept legal.
5.2. Recurenta Curtea de Conturi a României a invocat ca prim motiv de casare cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC potrivit căruia competenţa ar fi revenit, în opinia sa, Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar un al doilea motiv de casare a fost cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 NCPC.
În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cadrul procedurii de filtrare Înalta Curte a reţinut că excepţia de necompetenţă materială a fost invocată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) NCPC, fiind invocată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs. Ca urmare, se va proceda numai la analiza criticilor subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC.
În susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (11) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” şi a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii şi silviculturii şi industriei alimentare.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, deşi potrivit Legii nr. 45/2009, SCDA Mărculeşti este instituţie publică, unitatea a efectuat contrar prevederilor legale operaţiuni de încasare a veniturilor şi plată a cheltuielilor şi prin contul de disponibil deschis la SC CEC Bank SA - Sucursala Călăraşi. Valoarea operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate prin instituţii financiare, altele decât Trezoreria Statului este de 4.710.365 RON (încasări în sumă de 2.638.766 RON şi plăţi în sumă de 2.071.599 RON).
Nu au fost respectate prevederile art. 60 alin. (1) coroborate cu art. 70 alin. (1) - alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, iar în conformitate cu art. 37 din Legea nr. 45/2009 „unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare de drept public şi de utilitate publică efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului în cărei rază îşi au sediul şi la care au deschise conturile de disponibilităţi”.
Deficienta constatată a fost generată de faptul că la Cap. VII „Buget de venituri şi cheltuieli şi administrarea acestuia. Relaţii financiare” din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SCDA Mărculeşti, aprobat prin Decizia nr. 2002/2007 a preşedintelui ASAS s-a statuat că: „Operaţiunile de încasări şi plăţi ale staţiunii se efectuează prin conturi deschise la bănci comerciale cu sediu din România”.
Cu privire la argumentul reclamantei că realizarea de venituri din administrarea patrimoniului privat permite evidenţierea veniturilor în conturi la bănci comerciale, instanţa de fond a apreciat că art. 11 alin. (11) din Legea nr. 45/2009 permite acest fapt, dar numai dacă SCDA Mărculeşti evidenţiază separat veniturile pentru activităţi de administrare a patrimoniului privat, respectiv public şi reţine faptul că din actele dosarului nu a rezultat o evidenţă separată a veniturilor şi cheltuielilor, din surse private, respectiv din surse bugetare.
Măsurile dispuse prin Decizia nr. 39/2012 la pct. 14 tocmai acest aspect îl vizau, iar instanţa de fond nu a ţinut cont de probele administrate în cauză care demonstrau corectitudinea constatărilor Curţii de Conturi şi a aplicat greşit dispoziţiile legale menţionate mai înainte.
6. Analiza motivelor de casare
6.1. Referitor la motivele invocate de reclamanta SCDA Mărculeşti, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a respins capătul de cerere privind anularea măsurilor dispuse la pct. II.2 lit. a) din Decizia nr. 39/2012 şi a Încheierii nr. 26/2013), făcând o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, în raport de abaterea financiară constatată de Curtea de Conturi, observând în mod corect că plata tichetelor-cadou efectuată de entitatea verificată către angajaţii săi, contravine legislaţiei care guvernează execuţia cheltuielilor din fondurile alocate prin bugetul definitiv aprobat, mai exact că încalcă prevederile art. 14 alin. (1) şi (3), art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, precum şi art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 285/2000 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
SCDA Mărculeşti a achiziţionat şi distribuit tichete cadou, operaţiune interzisă în mod expres de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 potrivit cu care:
„În bugetele pe anul 2011 ale instituţiilor publice centrale şi locale, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.”
Aşadar, argumentul recurentei-reclamante privitor la împrejurarea că staţiunea este finanţată din venituri proprii nu poate fi avut în vedere faţă de textul legal precitat.
6.2. Referitor la motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă şi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 9 NCPC, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile aduse sentinţei.
Potrivit art. 37 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare:
„Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare de drept public efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază îşi au sediul şi la care au deschise conturile de disponibilităţi.”
Contrar acestor prevederi, unitatea a efectuat operaţiuni de încasare a veniturilor şi plată a cheltuielilor şi prin contul de disponibil deschis la SC CEC Bank SA - Sucursala Călăraşi, conform constatării de la pct. 14 din Decizia nr. 39/2012 emisă de Camera de Conturi Călăraşi ca urmare a acţiunii de audit financiar al contului de execuţie pe anul 2011.
Măsurile dispuse pentru înlăturarea neregulii menţionate, au fost confirmate cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de SCDA Mărculeşti, prin Încheierea nr. 26 din 12 martie 2013 a Curţii de Conturi, fiind corect înlăturate argumentele contestatoarei în condiţiile în care au fost încălcate prevederile art. 60 alin. (1) şi art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 37 din Legea nr. 45/2009.
7. Soluţia instanţei de recurs
Pentru cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 496 alin. (1) şi (2) NCPC şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SCDA Mărculeşti; va admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând litigiul în fond, va respinge ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta SCDA Mărculeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SCDA Mărculeşti împotriva Sentinţei nr. 2444 din 6 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi împotriva aceleiaşi sentinţe şi, în consecinţă:
Casează Sentinţa nr. 2444 din 6 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând litigiul în fond, respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SCDA Mărculeşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 974/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
