Fonduri europene. Constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare. Condiții de calificare ca neregulă a intrării în insolvență a beneficiarului.
| Comentarii |
|
O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 lit. a), art. 36 Legea nr. 85/2006, art. 36 și art. 86 alin. (1)
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului/ acordului/ deciziei de finanțare din fonduri europene și/ sau din fonduri publice naționale aferente acestora.
Aplicarea acestor dispoziții trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă, de plano, o neregulă care prejudiciază cele două tipuri de bugete amintite. Cu alte cuvinte, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, nereguli produse în urma intrării în insolvență a beneficiarului.
Cum, în cauză, prin contractul de finanțare, beneficiarul și-a asumat obligația de a demonstra viabilitatea economică a proiectului pentru care a primit finanțare - această obligație implicând obținerea unui profit de minim 5% anual și neînregistrarea de datorii către creditori, instituții bancare sau bugetul de stat - împrejurarea că acesta, ulterior obținerii finanțării, a intrat în procedura de insolvență, în forma reorganizării, la cererea sa, motivat de faptul că nu își poate achita datoriile bănești existente și exigibile către creditori, reprezintă o dovadă clară a nerespectării criteriilor de eligibilitate, fiind îndeplinite, astfel, condițiile legale pentru constatarea existenței unei nereguli, în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2938 din 30 iunie 2020
I. Procedura în fața primei instanțe
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 01.07.2016, sub nr. 4694/2/2016, reclamanta S.C. A S.R.L., în insolvență, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale- Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale- Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 12800/09.05.2016 emisă de MADR - AFIR - Cabinet Director General, prin care a fost respinsă contestația formulată de către reclamantă și înregistrată la AFIR sub nr. 10288/08.04.2016 împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.6777/02.03.2016, emis de MADR- AFIR;
- anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6777/02.03.2016 încheiat la data de 22.02.2016, emis de către MADR-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest;
- exonerarea reclamantei de la restituirea sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 760.206,36 lei și a accesoriilor aferente,
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr.1262 din 07 aprilie 2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal:
- a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A SRL și S.C. A SRL, prin administrator judiciar X, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest;
- a anulat Decizia nr.12800/09.05.2016 emisă de MADR-AFIR și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6777/02.03.2016, încheiat la data de 22.02.2016, emis de MADR-AFIR-Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest;
-a exonerat reclamanta de la restituirea sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 760.206,36 lei și a accesoriilor aferente.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței nr.1262 din 07 aprilie 2017 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, astfel încât, invocând motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, urmare a rejudecării cauzei, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.
În fapt, a menționat recurenta, controlul a fost demarat pentru a se verifica modul de obținere, gestionare și utilizare a fondurilor aferente proiectului
C312M010953700057/04.05.2010 - „Achiziție de utilaje de către A SRL" finanțat prin FEADR, constatându-se nereguli în derularea acestuia, precum și faptul că beneficiarul de fonduri nerambursabile a intrat în procedura de insolvență.
Pentru a accesa finanțarea nerambursabilă prin PNDR, A S.R.L. a previzionat, încă din faza de Cerere de Finanțare, că va avea performanțe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate.
La momentul depunerii cererii de finanțare beneficiara a avut în vedere obligația înscrisă în lista documentelor solicitate, respectiv aceea de a depune odată cu cererea de finanțare și Certificatul Constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului care evidențiază faptul că nu se afla în procedura de insolvență sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecție, acesta a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți.
Necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolventă/faliment pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare era cunoscut de către debitoarea A S.R.L., încă de la momentul depunerii cererii de finanțare în vederea obținerii fondurilor comunitare nerambursabile.
Potrivit declarațiilor atașate cererii de finanțare, debitorul s-a angajat să desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu, iar începerea procedurii de insolvență contravine condițiilor care au stat la baza finanțării, nemaifiind îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părți, cu atât mai mult cu cât beneficiarul nu trebuia să înregistreze pierderi financiare sau datorii restante la bugetul de stat și bugetele locale.
Referitor la constatarea neregulilor, așa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta precizează că acestea sunt întărite prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 36 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011.
Având în vedere prevederile contractuale, la data intrării în insolvență debitorul era obligat să notifice A.F.I.R. despre intervenirea acestei situații, cu atât mai mult cu cât, de la acest moment, beneficiarul A S.R.L nu mai respectă regulile de finanțare impuse și asumate, respectiv nu mai îndeplinește unul dintre criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu intra în insolvență.
Încetarea investiției finanțate prin PNDR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanțate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, conform prevederilor art.16 alin.(1) și (3) din Anexa I a contractului de finanțare, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, așa cum rezultă din dispozițiile contractuale menționate.
Astfel, se precizează în declarația de recurs, începând cu data intrării în stare de insolvență, reclamanta nu mai respectă regulile de finanțare impuse și asumate de aceasta, respectiv nu mai îndeplinește criteriile ce au stat la baza selectării proiectului, întrucât criteriile
de eligibilitate trebuiau menținute pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, acest fapt conducând la declanșarea procedurii de recuperare a sprijinului financiar nerambursabil.
Conform prevederilor art. 26 și 36 din O.U.G. nr. 66/ 2011, cu modificările și completările ulterioare, AFIR avea obligația să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de aceeași ordonanță, pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora, în condițiile în care a luat la cunoștință de intrarea reclamantei sub incidența Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, deoarece proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile.
Intrarea în insolvență a beneficiarului de fonduri FEADR, reprezintă neregulă și încălcare a clauzelor contractului de finanțare și ale legislației speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare, ca neeligibile, a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, neregula semnalata precum și procesul verbal contestat fiind întocmite în perioada de valabilitate a contractului.
Ca urmare a verificărilor efectuate în Buletinul Insolvenței, prin consultarea portalului de servicii online al Oficiului National al Registrului Comerțului, s-a constatat ca proiectul al cărui beneficiar este A S.R.L, a devenit neeligibil.
Totodată, astfel cum s-a expus pe larg în procesul verbal de constatare și în decizia de soluționare a contestației, beneficiarul de fonduri nerambursabile a săvârșit mai multe nereguli, încălcări ale criteriilor de eligibilitate și selecție, motiv pentru care a fost întocmit actul de control.
Așadar, insolveța nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvență reprezintă o încălcare a contractului de finanțare prin specificitatea aceste proceduri, respectiv prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului de afaceri pe care l-a întocmit și depus și pe care s-a obligat să-1 respecte dar și pentru care a fost declarat eligibil în detrimentul altor solicitanți. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întreg proiectul.
În ceea ce privește culpa organelor de conducere a societății în declanșarea cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, recurenta a precizat că măsura deschiderii acestei proceduri a intervenit ca urmare a obligațiilor fiscale acumulate de reclamantă.
În plus, beneficiarul avea obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv să demonstreze viabilitatea investiției și să nu fie în dificultate.
Întrucât investiția nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin FEADR, împotriva beneficiarului fiind deschisă procedura de insolvență, procedură solicitată chiar de beneficiar, încălcându-se prevederile legale și contractuale asumate, s-a constatat că sumele plătite până la momentul controlului au fost achitate necuvenit, nefiind respectate prevederile contractuale regăsite în cuprinsul art. 3(1) din Anexa I la contractul de finanțare, art.1 (4) și art.11 (3).
Având în vedere prevederile contractuale asumate de beneficiar, precum și hotărârea de deschidere a insolvenței pronunțată de Tribunalul Sălaj, recurenta învederează că era obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.
Intrarea în stare de insolvență, precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat (achiziționate, construite, modernizate) reprezintă nereguli pentru care este stipulată cu strictețe sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, în condițiile în care reclamanta nu a contestat creanța ANAF în dosarul de insolvență, așadar recunoscând datoria pe care o deține.
Cu privire la aplicarea principiului proporționalității, recurenta precizează că pierderile economice pe care reclamanta le înregistrează afectează întreg proiectul, contrar obligației de respectare a acestui criteriu de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.
4. Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În susținerea acestei poziții procesuale, intimata a precizat că motivul emiterii procesului verbal contestat este reprezentat de intrarea societății în insolvență, în concret, constatându-se că nu mai îndeplinește cerințele de eligibilitate (una dintre ele fiind să nu fie în insolvență) asumate la momentul formulării cererii de finanțare.
Obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene prevăzută de art. 36 din OUG nr. 66/2011 este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului și dacă acestea sunt într-un raport de cauzalitate cu efectul produs, acela al intrării în insolvență, menționează intimata, nicidecum nu se poate retine existenta unei prezumții conform căreia intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul UE/fondurilor publice naționale.
În mod evident, proiectul contractat nu a suferit nicio modificare, natura și condițiile sale de implementare nu au fost în niciun fel afectate, obiectivele finanțate au fost folosite conform scopului destinat, s-au respectat toate criteriile de eligibilitate și selecție cuprinse în cererea de finanțare și nu a fost săvârșită nicio abatere în sensul OUG nr. 66/2011. Mai mult, la data controlului proiectul era finalizat, plățile fiind efectuate în totalitate, investiția demonstrându-și viabilitatea economico-financiară.
Instanța de fond a reținut în mod judicios, în opinia intimatei, faptul că simpla intrare în insolvență, fără vreun efect economico-financiar asupra proiectului, care a fost derulat cu succes de beneficiar, nu poate fi considerată neregulă, cât timp Ia momentul deschiderii procedurii insolvenței sau al întocmirii procesului verbal contestat, etapa de cofinantare și de execuție a contractului încheiat cu AFIR era încheiată, ultima plată fiind efectuată în 28.12,2011, proiectul fiind finalizat.
Dispozițiile art. 36 din OUG nr. 66/2011, așa cum a reținut și instanța de fond, au fost interpretate în mod greșit de către pârâte, care au apreciat că simpla deschidere a procedurii insolvenței față de beneficiar constituie în sine o neregulă, nefiind necesară întrunirea altor condiții. Această dispoziție legală naște doar obligația efectuării unui control, nicidecum aplicarea directă a unei sancțiuni, așa cum în mod greșit a procedat pârâta.
Autoritățile competente cu gestionarea fondurilor europene, în activitatea !or de control, în baza art. 36 din OUG/2011, nu beneficiază de niciun temei legal pentru a considera ab initio că declanșarea procedurii insolvenței constituie o nerespectare a dispozițiilor contractuale.
În cauza de fală, din încheierea de deschidere a procedurii insolvenței subscrisei și din Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței, nu rezultă că această stare i-ar fi imputabilă în orice măsură sau s-ar datora culpei organelor de conducere ale societății, învederează intimata.
Mai mult, din cuprinsul procesului verbal contestat nu rezultă că insolvența se datorează culpei beneficiarului. Sarcina culpei beneficiarului în ceea ce privește starea de insolvența revine autorității care a întocmit actul de control. AFIR s-a limitat să învedereze doar că beneficiarul nu a implementat proiectul cu maxim profesionalism, eficiență și vigilență, că nu a respectat criteriile de eligibilitate și că a modificat substanțial proiectul.
Intimata a invocat apoi Decizia Curții Constituționale nr. 342/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate invocată, în considerente reținându-se că prima obligație a autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, odată deschisă procedura insolvenței în cazul unui beneficiar, este aceea de a începe activitatea de control și subsecvent, activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli dacă acestea au fost descoperite, ceea ce înseamnă că nu se poate prezuma că intrarea în insolventă reprezintă de plano o neregulă și nu antrenează automat emiterea procesului verbal de stabilire a creanțelor.
Cu toate acestea, precizează intimata, intrarea în insolventă nu a afectat în niciun fel activitatea de producție și proiectul finanțat din fonduri nerambursabile.
Așa cum s-a arătat în acțiunea în contencios formulată, menționează intimata, intrarea în procedura generală a insolvenței nu este imputabilă beneficiarului. Analizând raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență întocmit de administratorul judiciar, se poate concluziona că membrii organelor de conducere ai beneficiarului nu se fac vinovați de apariția stării de insolvență, aceasta datorându-se unui complex de factori obiectivi, iar în contextul în care beneficiarului nu îi este imputabilă apariția stării de insolvență, lipsește cu desăvârșire cerința vinovăției, cerință esențială pentru angajarea oricărei forme de răspundere juridică. Întrucât, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, OUG nr. 66/2011 nu consacră o răspundere obiectivă, ci una subiectivă, bazata pe culpa beneficiarului, astfel că neregula sesizată de echipa de control, constând în simpla intrare a societății în procedura generală a insolvenței, nu poate conduce la sancționarea noastră.
Intrarea în procedura insolvenței nu a împiedicat continuarea activității societății, legate de obiectivul finanțat, s-a mai învederat în cuprinsul întâmpinării, utilajele care au format obiectul finanțării fiind folosite conform scopului destinat, iar aceasta realizează în continuare actele de comerț care se înscriu în obiectul său de activitate, inclusiv prin utilizarea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, fiind menținute, de asemenea, locurile de muncă ale salariaților, astfel că proiectul nu a suferit nicio modificare substanțială în sensul art. 3 alin. (1) din anexa I Prevederi Generale la Contractul de Finanțare, cât timp, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, utilajele nu au fost înstrăinate, ci se află în continuare în patrimoniul beneficiarului.
În ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, prevăzut de art. 17 din OUG nr. 66/2011, intimata precizează că procesul verbal și decizia de soluționare a contestației sunt netemeinice deoarece se face o aplicare greșită a dispozițiilor art. 36 din OUG nr. 66/2011, fără a se analiza dacă măsura luată este oportună și necesară în raport cu datele concrete ale situației de fapt.
Principiul proporționalității impune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:
Cu titlu preliminar, date fiind particularitățile litigiului pendinte, rezultate din probatoriul administrat în fața instanței de fond, pentru justa soluționare a acestuia se constată ca fiind esențială lămurirea chestiunii referitoare la intrarea intimatei-reclamante în stare de insolvență, prin deschiderea procedurii la cererea acesteia, precum și eventuala calificare a acestei împrejurări ca fiind o nerespectare a condițiilor de eligibilitate și de selecție care trebuiau respectate pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, situație de natură să atragă aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Prezintă relevanță pe subiectul analizat prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora, prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/ acordului/ deciziei de finanțare din fonduri europene și/ sau din fonduri publice naționale aferente acestora.
În acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 342/24.09.2013, prin care a fost analizată conformitatea dispoziției normative anterior citate cu Legea fundamentală, Înalta Curte reține faptul că aceasta este una imperativă, ce conține obligația autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a demara activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora.
Într-adevăr, aplicarea acestei norme de procedură trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă, de plano, o neregulă care prejudiciază cele două tipuri de bugete mai sus arătate. Cu alte cuvinte, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, nereguli produse în urma intrării în insolvență a beneficiarului.
Revenind la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin semnarea contractului de finanțare, intimata s-a obligat să asigure executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia făcută în cadrul cererii de finanțare ce a fost aprobată, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, precum și să păstreze natura și condițiile de implementare a proiectului finanțat.
În concret, potrivit Cererii de finanțare, Formularul F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului, intimata SC A SRL a declarat că îndeplinește condițiile de eligibilitate generale și specifice prevăzute în Fișa tehnică a măsurii din Ghidul Solicitantului, condiții obligatorii pentru aceasta din momentul semnării contractului cadru.
De asemenea, intimata a declarat, pe propria răspundere, că nu se află în curs de a fi supusă procedurilor de declarare a insolvenței sau reorganizării judiciare, iar conform mențiunilor din Anexa B 8 - “Indicatorii Financiari" - Rata rentabilității capitalului investit (rRc) -trebuia să fie minim 5%, în caz contrar, proiectul nu ar fi fost admis pentru finanțare, deoarece scopul finanțării proiectelor prin Program FEADR este acela a fi promovate investiții generatoare de venituri.
În plus, încă din faza cererii de finanțare depusă de intimată, aceasta a previzionat că va avea performanțe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate, asumându-și venituri din producția proprie pentru întreaga durată de valabilitate a contractului.
Potrivit Anexei B 9 - “Indicatori financiari”, Rata rentabilității capitalului investit (rRc) -trebuia să fie minim 5%; beneficiara-intimată a prognozat, de asemenea, îndeplinirea unor indicatori financiari superiori pragului minim al ratei rentabilității, pentru întreaga durată de valabilitate a contractului
De reținut este și împrejurarea că, în baza Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 312, Proiectul depus de un solicitant al fondurilor FEADR trebuie să respecte conformitatea cu obiectivul general al măsurii, iar unul dintre obiective este acela de "creștere a viabilității economice”. Așadar, în situația în care solicitantul și-a propus să realizeze condiția minimă de îmbunătățire a performanței generale a unității prin respectarea obiectivului economico-financiar de creșterea viabilității economice, verificarea acestuia se va face prin cele două condiții cumulative: rezultatul operațional al anului precedent depunerii cererii de finanțare trebuie să fie pozitiv; proiectul trebuie să respecte indicatorii economico-financiari menționați în cererea de finanțare - secțiunea economică.
În cauza de față, motivul recuperării finanțării l-a constituit nerespectarea criteriului de eligibilitate înscris în cererea de finanțare, referitor la valabilitatea economico-financiară pe întreaga perioada de valabilitate a contractului. Acest aspect rezultă din împrejurarea că înainte de încheierea perioadei de valabilitate a contractului, beneficiara finanțării a intrat în procedura de insolvență, în forma reorganizării, la cererea sa, motivat de faptul că nu își poate achita datoriile bănești existente și exigibile către creditori, din fondurile bănești disponibile, fiind făcută dovada imposibilității acoperirii datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
În consecință, chiar intimata SC A S.R.L. a demonstrat faptul că înregistra datorii restante față de creditori, precum și pierderi financiare, deși, în raport de obligațiile contractuale asumate prin cererea de finanțare, aferentă contractului nr. C312M 0109 5 37 00057/04.05.2010, aceasta avea obligația de a demonstra viabilitatea economică a proiectului pentru care a primit finanțare, această obligație reprezentând obținerea unui profit de minim 5% anual și neînregistrarea de datorii către creditori, instituții bancare sau bugetul de stat.
Or, intrarea reclamantei-beneficiare în procedura insolvenței, reprezintă o dovadă clară a nerespectării criteriilor de eligibilitate care au fost avute în vedere pentru acordarea finanțării.
Încălcarea prevederilor contractuale constituie “neregulă”, în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 1 și art. 3 din Anexa I la Contractul de finanțare și determină recuperarea sumei acordate beneficiarului care nu respectă criteriile de eligibilitate, în raport de dispozițiile art. 26 din actul normativ anterior indicat.
În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., invocat de către recurenta pârâtă AFIR în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond.
III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat sentința atacată și, rejudecând, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
| ← Emisiune de televiziune. Decizie CNA de sancționare. Nelegala... | Fonduri europene. Evaluarea greșită a proiectului de... → |
|---|
