Actiune in anulare act administrativ. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.105/CA/2008-
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în S 25 Octombrie Intrarea M în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL S M- împotriva Sentinței nr.316 din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei doamna, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, intimata a depus la dosar întâmpinare, iar recurenta a solicitat acordarea unui termen de judecată deoarece nu a fost citată, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Instanța constată că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, fiind vorba despre venituri publice.
Văzând că citația recurentului pentru termenul de azi a fost preluată de funcționara de la Serviciul Registratură în 10 decembrie 2007, procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinită conform dispozițiilor art.86-90 Cod procedură civilă, sens în care instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent.
Reprezentanta intimatei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală conform motivelor arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.316 din 4.10.2007 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ a reclamantei SC " " SRL S M, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M și în consecință:
A anulat Dispoziția nr. 19512/04.12.2006 emisă de pârâtă și Decizia de impunere nr. 932/30.09.2006 emisă de pârâtă cu privire la suma de 66.343 lei reprezentând impozit pe clădiri și teren.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2004,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Organele de control din cadrul pârâtei au efectuat la unitatea reclamantă verificări privind corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale față de bugetul local al municipiului S
Urmare a controlului, s-a constatat că reclamanta deține din anul 1998 un imobil în valoare de 28.424 lei, la care s-au efectuat lucrări de investiții recepționate în luna aprilie 2003 și luna decembrie 2004, valoarea de inventar a imobilului ajungând la 417.571 lei, modernizările efectuate majorând valoarea de inventar clădirii, așa cum se reflectă în evidența contabilă a societății.
S-a reținut că în anul 2005, societatea a declarat și achitat impozitul pe clădiri în mod eronat, aplicând o cotă de impozit corespunzătoare clădirilor reevaluabile.
S-a stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 6 din Codul fiscal că "în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului se stabilește de consiliul local la 10 % și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la data primei reevaluări și un procent de majorare de 20 %".
S-a stabilit o diferență de impozit aferent anului 2005 în sumă de 45.933 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere și penalități de întârziere conform Codului d e procedură fiscală.
Constatările cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr. 1928/30.09.2006 (filele 8-14 de la dosar) au stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 932/30.09.2006 (fila 7 de la dosar) prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei impozit pe clădiri în sumă de 45.983 lei și 17.766 lei majorări de întârziere și penalități de întârziere, precum și 498 lei impozit pe teren.
Reclamanta a contestat obligațiile reținute în sarcina sa, iar prin Dispoziția nr. 19512/04.12.2006 (filele 15-17 de la dosar) contestația a fost respinsă cu motivația că s-au aplicat corect prevederile Codului fiscal, iar construcțiile care fac obiectul raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere suscitate se încadrează în cota de impozitare de 10 % majorat cu 20 % pentru anul 2005.
Din probele administrate în cauză, a actelor depuse și a expertizei tehnice efectuate, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Clădirea la care se face referire în raportul de inspecție fiscală a fost achiziționată de reclamantă în anul 1998, trecută în proprietatea reclamantei, conform extrasului CF nr. 50078/1999 (fila 18 de la dosar), iar ulterior s-a aprobat demolarea în baza autorizației de desființare nr. 8/1999 emisă de Primăria Municipiului SM( fila 19 de la dosar). Urmare a demolării, instanța reține că, construcția inițială nu mai întrunește elementele caracteristice ale unei clădiri.
Astfel, în baza autorizației de construire eliberată în anul 1999 (fila 24 de la dosar) s-au început lucrările de amenajare pentru croitorie, construire depozit, administrație și locuință de serviciu, lucrările derulându-se în perioada 2000-2004, constatându-se că pe fundația inițială a fost construită altă clădire, la care s-au efectuat recepții parțiale, construcția nefiind finalizată integral, nici până în prezent.
Ca atare, lucrările de investiții menționate în raportul de inspecție fiscală, nu sunt "modernizări" așa cum susțin organele de control, ci, capacități de producție puse în funcțiune parțial, care nu se circumscriu dispozițiilor pct. 55 lit. d din HG 44/2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că, construcția inițială, achiziționată de reclamantă în anul 1998 - urmare a demolării în baza autorizației de demolare nr.8/1999, nu mai întrunește elementele constitutive ale unei clădiri, și că, lucrările de investiții efectuate de către reclamantă nu ar fi lucrări de modernizare ci capacitate de producție.
În baza autorizației nr.692/09.11.1999 s-a efectuat, după cum este prevăzut în cuprinsul autorizației, lucrări de amenajare croitorie, construire depozit, administrație și locuință de serviciu, dar potrivit art.37 al.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții " persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație ".
De asemenea, având în vedere pe de o parte prevederile art. 7 al.5 și 7 din Legea nr.50/1991, iar de pe altă parte faptul că reclamanta nu a solicitat prelungirea autorizației (având în vedere și buna - credință prezumată a reclamantei ) reiese implicit că lucrările efectuate au fost finalizate în termenul prevăzut în cuprinsul autorizației nr.692/09.11.1999.
Prin urmare, din sinteza celor amintite mai sus, rezultă că lucrările efectuate au fost finalizate în termenul prevăzut în autorizația nr.692/09.11.1999 și că implicit, întruneau elementelor structurale de bază ale unei clădiri așa cum sunt ele enumerate la art. 249 al.5 din Legea nr. 571/2003, iar pe cale de consecință, organul fiscal, în mod corect a stabilit în sarcina reclamantei obligația fiscală potrivit art.253 al.6 din Legea nr.571/2003.
De asemenea, din punct de vedere fiscal, important este momentul întrunirii elementelor structurale de bază ale unei clădiri, așa cum sunt ele enumerate la art. 249 al.5 din Legea nr. 571/2003, iar nu momentul punerii în funcțiune, or, după cum se reține în motivarea cererii introductive, în perioada 2000 - 2003 s-a efectuat lucrări de zidărie, acoperire a structurii astfel încât consideră că lucrările efectuate au fost finalizate înainte de anul 2003 când reclamanta a obținut autorizația de mediu și cea sanitară de funcționare.
Potrivit prevederilor art.39 din Legea nr.50/1991, art.55 al.1 din Legea nr.7/ 1996 Cadastrului și Imobiliare, coroborate cu prevederile art.17 din Ordinul nr.634/2006 pentru aplicarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară reclamanta, după cum susține în motivarea cererii introductive că lucrările efectuate reprezintă construcții noi în totalitate, ar fi trebuit să procedeze la radierea vechii construcții și notarea construcției noi, precum și la declararea la organele funciare a noii construcții în vederea impunerii, or, potrivit extrasului de CF depus în probațiune (fila 18 dosar), rezultă că nu poate fi vorba despre o construcție nouă.
De asemenea, reiterând motivele din întâmpinarea depusă la dosar, a menționat că în evidența contabilă a SC SRL nu este modificată valoarea de inventar, ci la valoarea existentă în anul 1998 se adaugă valoarea lucrărilor recepționate și nici nu apare ca fiind efectuat și înregistrat un raport de reevaluare.
De observat ar mai fi și faptul că reclamanta pe declarația rectificativă înregistrată la sediul SMs ub nr. 48749/30.06.2006 menționează efectuarea reevaluării clădirii la 31.12.2005, fără să probeze această mențiune la 31.12.2005 prin arătarea unui raport de reevaluare și înregistrarea acestuia în evidența contabilă.
Din economia celor prezentate mai sus, rezultă că construcția în înțelesul Titlului IX al Codului Fiscal întrunea elementele structurale de bază ale unei clădiri prevăzute de art. 249 al.5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și că cei 3 ani anteriori anului fiscal de referință 2005, respectiv 2002, 2003 și 2004, și pe cale de consecință, organul fiscal în mod corect, a stabilit obligația fiscală în sarcina reclamantei, potrivit art.253 al.6 din Legea nr.571/2003.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele din Codul Procedură Civilă și celelalte dispoziții invocate.
Prin întâmpinare, intimata SC SRL SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul PRIMARUL MUNICPIULUI S M ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 253 al.6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal " în cazul uneiclădiricare nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local la 10 % și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrate în contabilitatea persoanei juridice, până la data primei reevaluări și un procent de majorare de 20 % ".
Princlădire, potrivit art. 249 al.5 din aceeași lege, se înțelege " orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de producție, de materiale, de instalații și de altele asemenea ", iarelementele structurale de bazăale acestora sunt pereții și acoperișul indiferent de materialele din care sunt construite.
De asemenea, HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal definește noțiunea declădire finalizată, întrucât numai o astfel de clădire este supusă impozitării - pct. 31 al.6:
" (6) În înțelesul prezentelor norme metodologice, termenii și noțiunile de mai sus au următoarele înțelesuri:
a) acoperiș -
c)clădire finalizată- construcție care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
1. servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea;
2. are elementele structurale de baza ale unei clădiri, respectiv: pereți și acoperiș;
g) perete - element de construcție așezat vertical sau puțin înclinat, făcut din beton armat, din cărămidă arsă sau nearsă, din piatră, din lemn, din vălătuci, din sticlă, din mase plastice sau din orice alte materiale, care limitează, separă sau izolează încăperile/incintele unei clăiri între ele sau de exterior și care susține planșeele, etajele și acoperișul ".
În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că lucrările de investiții menționate în raportul de inspecție fiscală nu sunt modernizări, cum susține recurentul, ci capacități de producție puse în funcțiune parțial și, ca atare, nu se aplică prevederile pct.55 lit. d din HG 44/2004.
Astfel, raportat la prevederile art.4 lit.b din Legea nr.15/1994, republicată, privind amortizarea capitalului mobilizat și active corporale și necorporale, precum și la prevederile pct.7 din HG 909/22.12.1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994, modificată și completată prin OG nr.54/1997, conform cărora " capacitățile puse în funcțiune parțial pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, se cuprind în grupa la care urmează a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor.", instanța de recurs apreciază ca fiind nerelevante prevederile legale invocate de către recurent cu privire la neprelungirea autorizației de construcție. Aceste aspecte au doar consecințe administrative, irelevante din punct de vedere al fondului dreptului, iar sub un alt aspect, nu au relevanță nici mențiunile efectuate sau nu în CF, mențiuni care se referă la situația juridică a imobilului, fără a avea consecințe din punct de vedere al impozitului care urmează a fi achitat.
Pentru clădirea la care se face referire în raportul de inspecție fiscală nr.1928/30.09.2006, achiziționată de societatea intimată în decembrie 1998 și trecută în proprietatea societății odată cu eliberarea extrasului CF 50078/17.03.1999, s-a aprobat demolarea în baza autorizației de desființare nr.8/31.05.1999 emisă de Primăria Municipiului S
Din clădirea respectivă, după cum reiese din contractul de prestări servicii încheiat în 21.05.1999, precum și din referatul de verificare nr.232/07.10.1999, după demolare (desființare) a mai rămas doar fundația și pereți exteriori. achiziționate în anul 1998 și anume atelier, șopron și depozit de furaje, au fost demolate, iar pe fundație a fost construită o altă clădire în temeiul autorizației de construcție nr.692/09.11.1999, fiind efectuate recepții parțiale în anii 2003 și 2004.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă faptul că din construcția veche s-au păstrat fundația și pereții de rezistență longitudinali și peretele de închidere, cu niște stâlpi, ponderea valorică a subansamblelor clădirilor vechi păstrate și încorporate în corpurile de clădiri aflate în proprietatea reclamantei reprezentând circa 15 % din valoarea acestora pe stadiul fizic existent.
Drept urmare, instanța consideră că organele de control care au întocmit raportul de inspecție fiscală în mod eronat au considerat că societatea a efectuat lucrări de modernizare la construcția achiziționată inițial, deoarece nu se poate susține că ar fi fost modernizate fundația construcției și doar pereții exteriori.
Construcția veche rămasă ( fundația și pereții ) nu era supusă impozitării, întrucât nu întrunea elementele structurale ale unei clădiri, în sensul prevederilor art. 249 al.5 din Codul Fiscal la care s-a făcut referire mai sus, iar încadrarea dată de organele fiscale este eronată întrucât, conform prevederilor pct.7 lit.d alin.5 din HG 909/1997, pentru clădiri și construcții, lucrările de modernizare trebuie să aibă ca efect sporirea gradului de confort și ambient, respectiv în opinia organelor de control fost mărit gradul de confort și ambient a unei fundații și a doi pereți,fără acoperiș, elemente care nu întruneau caracteristicile unei clădiri impozabile.
Lucrările de investiții menționate în actul de control nu sunt "modernizări" ci capacități de producție puse în funcțiune parțial, conform prevederilor art.4 lit. b din Legea nr.15/1994, neavând cum să se încadreze în prevederile pct.55 lit. d din HG nr.44/2004, la care face referire organul de control.
Pentru a i se aplica prevederile pct.55 lit. d din HG nr.44/2004 respectiv construcții la care s-au efectuat lucrări de modernizare, construcția achiziționată de intimată trebuia să parcurgă următoarele etape: recepția, punerea în funcțiune, utilizare și modernizare - respectiv să fie efectuate lucrări care să îmbunătățească efectiv performanțele mijloacelor fixe față de parametrii funcționali stabiliți inițial, așa cum prevede pct.7 lit.d al.3 din HG nr.909/1997. Aceste aspecte sunt valabile doar pentru lucrările efectuate și recepționate în anul 2004 prin care a fost modernizată construcția recepționată și pusă în funcțiune parțial în anul 2003.
Referitor la critica conform căreia intimata nu ar fi depus declarația prevăzută de art.254 al.6 din Codul Fiscal referitoare la extinderea, îmbunătățirea, demolarea, distrugerea sau modificarea în alt mod a unei clădiri existente, se reține că într-adevăr societatea nu a depus declarația respectivă.
Însă Codul d e procedură fiscală în art. 7 al. 3 prevede că " organul fiscal are obligația să examinezeîn mod obiectivstarea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul ".
În consecință, apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, recursul declarat de recurentul PRIMARUL Municipiului S M va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în S 25 Octombrie Intrarea M în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL S M- împotriva sentinței nr.316 din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
În concept la 18.03.2008
Jud.fond.
Tehn.red./2 ex.
19.03.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Blaga Ovidiu
