Obligația de a face. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.104/CA/2008-
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL- Biroul Contractual - Biroul Teritorial B cu sediul în O, nr.6, județul reprezentarea membrilor:, G, ȘANȚA, G, G, G, și cererea de aderare la recursul declarat formulată de în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, nr.1 A, sector 1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE cu sediul în O, nr.3, intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B-, sector 5, împotriva Sentinței nr.439/CA din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului dl. în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recurentul a depus la dosar concluzii scrise pronunțându-se asupra naturii litigiului, asupra cererii de aderare a intimatului la prezentul recurs și tabelul nominal cuprinzând numele și prenumele membrilor de sindicat, intimatul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE Bad epus la dosar întâmpinare, cauza este la al doilea termen în recurs, după care:
Se comunică reprezentantului recurentului un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul recurentului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. A depus la fond practică judiciară din care rezultă că alți colegi ai lor au câștigat drepturile prevăzute în Legea 80/1995.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.439/30 octombrie 2007 Tribunalul Bihora respins acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu introduse de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial B, în reprezentarea membrilor de sindicat enumerați în tabelele anexate acțiunii și cererilor de intervenție, în contradictoriu cu pîrîții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și B - O, privind drepturile salariale pretinse ca urmare a neaplicării reducerilor de impozit pe venit prevăzute de art.10 din Legea 80/1995.
A respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, și în contradictoriu cu pîrîții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, pentru drepturi salariale pretinse ca urmare a neaplicării reducerilor de impozit pe venit prev. de art.10 din Legea 80/1995.
A respins cererile de chemare în garanție formulate de pîrîții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanților și intervenienților li s-a conferit Semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru anii de activitate și rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională.
Potrivit semnului onorific acordat fiecăruia, solicită recalcularea impozitului pe salariu în conformitate cu prevederile art.10 din Legea 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și restituirea sumelor reținute nelegal cu titlu de impozit pe salariu prin neaplicarea reducerilor de impozit pe venit prevăzute de art. 10 din Legea 80/1995.
Instanța de fond a constatat că prevederile art.10 din Legea 80/1995 au fost abrogate expres de art.86 - liniuța a 9-a- din OG73/1999 privind impozitul pe venit, intrată în vigoare la data de 01.01.2000.
OG 73/1999 a fost abrogată de art.85, lit. a din OG7/2001 privind impozitul pe venit.
Ulterior, OG73/1999 a fost respinsă prin Legea 206/2002.
În ce privește efectele abrogării, art.62, al.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă prevede că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca, prin abrogarea unui act care la rîndul său a abrogat o dispoziție anterioară, să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Această regulă prevede și o excepție, conform art.62, al.3 din Legea 24/2004 modificat de Legea 189/2004, în cazul ordonanțelor Guvernului, care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de Parlament. În acest caz normele juridice abrogate sunt repuse în vigoare.
S-a reținut că în speță nu este aplicabilă excepția prev. de art.62, al.3 din Legea 24/2000 deoarece OG73/1999 a fost abrogată în mod expres de OG7/2001 (aprobată de Legea 493/2002), iar faptul că ulterior abrogării a fost respinsă prin Legea 206/2002 nu poate să producă nici un efect întrucît ordonanța de Guvern respinsă prin lege nu mai era în vigoare la acea dată.
Deci, respingerea de către Parlament prin lege a OG73/1999, ulterior abrogării sale prin OG7/2001, nu a produs efectul repunerii în vigoare a dispozițiilor abrogate de OG73/1999.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.55/04.06.2007, în recurs în interesul legii, stabilind că, art.10 din Legea 80/1995 a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin OG73/1999, această interpretare fiind obligatorie pentru instanță conform art.329, al.3 din pr. civil.
Totodată, instanța de fond a constatat că OG7/2001 privind impozitul pe venit și apoi Legea 571/2003 privind Codul fiscal nu au mai cuprins dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe venit de natura celor prevăzute anterior de art.10 din Legea 80/1995.
Cum pentru perioada menționată în acțiune și în cererile de intervenție în interes propriu, nu a mai existat un temei legal pentru reducerea impozitului pe salariu ca urmare a semnelor onorifice primite de reclamanți și intervenienți și în consecință, s-au respins ca nefondate acțiunea introductivă și cererile de intervenție în interes propriu, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pîrîți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și personalului contractual- Biroul Teritorial Bihor în numele polițiștilor menționați în tabelul de la fila 40-41 din dosar, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii arată că nu se poate reține argumentul instanței în sensul că dacă legea de respingere este ulterioară abrogării OG 73/1999, dispozițiile acestui act normativ nu mai erau în vigoare și deci nu mai puteau fi respinse întrucât legea dispune doar pentru viitor.
Dispozițiile unei legi trebuie aplicate în sensul în care produc efecte juridice și nu în sensul în care nu produc efecte.
Operațiunea de respingere a OG 73/1999 prin lege dovedește voința clară de scutire de la plata impozitului, scutire de care au beneficiat în trecut și care a fost luată temporar și apoi s-a redat prin OG 7/1999, care abrogă OG 73/1999, iar apoi prin respingerea acestui act normativ.
Faptul că prin Codul fiscal nu se prevede nici o scutire a impozitului nu are relevanță deoarece enumeră o serie de abrogări în care nu se regăsește art. 10 din Legea 80/1995.
Instanța de fond face trimitere la Decizia 55 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar această decizie dată în interesul legii nu a fost publicată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurent, se constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a dar o interpretare dispozițiilor art. 10 din Legea 80/1995 identică cu cea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că această dispoziție legală a fost abrogată definitiv prin OG 73/1999.
Chiar dacă la data pronunțării sentinței această decizie nu era publicată, în prezent s-a făcut publicarea în Monitorul Oficial nr.138/22.02.2008 iar în soluționarea recursului instanța trebuie să rețină această interpretare ca fiind unitară, în conformitate cu art.126 pct. 3 din Constituție, după care Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.
Intervenientul nu a formulat recurs împotriva sentinței, iar cererea de aderare este inadmisibilă, nefiind o modalitate de sesizare a instanței pentru verificarea temeiniciei și legalității sentinței pronunțată de instanța de fond, pentru care nu poate fi considerat recurent.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL- Biroul Contractual - Biroul Teritorial B cu sediul în O, nr.6, județul B în reprezentarea membrilor:, G, ȘANȚA, G, G, G, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, nr.1 A, sector 1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE cu sediul în O, nr.3, intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B-, sector 5, intimatul intervenient în nume propriu domiciliat în O-,.1, împotriva Sentinței nr.439/CA din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
Jud.fond -.
Tehn.red./2 ex.
18.03.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Blaga Ovidiu
