Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.101/CA/2008-
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, Română nr.3-5 în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL cu sediul în SMs tr. - nr.30, intimatele pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B- Sector 5 și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ- Serviciul de Control Fiscal S M, Română nr.3-5 împotriva Încheierii nr.360 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, intimata SC a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru angajarea unui avocat, cauza este la primul termen în recurs, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Văzând că intimata SC a primit citația la 17.12.2007, instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de aceasta pentru angajarea unui avocat, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Încheierea nr.360 din 24.10.2007 Tribunalul Satu Marea admis cererea formulată de reclamanta S M, în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulată de aceasta, în contradictoriu cu pârâta DGFP S M și în consecință:
A dispus suspendarea executării actelor administrative a căror anulare se solicită prin acțiunea în contencios administrativ, respectiv Decizia nr.84355/12.06.2007 emisă de pârâtă, Decizia de impunere nr.451/29.09.2006 și Raportul de inspecție fiscală nr.73205/18.09.2006, până la soluționarea acțiunii principale.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.15 raportat la art.14 din Lg.554/2004 și având în vedere că motivarea reclamantei privind paguba iminentă pe care ar suferi-o prin începerea executării actelor administrative emise de pârâta DGFP S M, de obligare a reclamantei la plata sumei de 73.907 lei, prin plata căreia s-ar tulbura echilibrul economic al acesteia, aducând-o în pragul falimentului cu grave consecințe sociale, iar pe de altă parte, în cazul în care s-ar admite acțiunea reclamantei și actele administrative respective ar fi anulate, întoarcerea executării sumelor achitate bugetului de stat ar fi anevoioasă și ar avea, de asemenea, consecințe grave asupra situației contabile a reclamantei, a constatat că cererea de suspendare a executării actelor administrative indicate este întemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMs olicitând modificarea în sensul respingerii cererii de suspendare.
În motivarea recursului reproduce dispozițiile art.185 alin.1 din OG 92/2003, ale art. 15 și 14 din Legea 554/2004 arătând faptul că suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie bine justificată, iar aspectele indicate de reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării măsurilor stabilite prin Raportul de inspecție fiscală.
În cauză nu s-a dovedit a fi întrunite în mod cumulativ condițiile cerute imperativ de prevederile legale și anume: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ.
Afirmația generală că societatea ar fi amenințată cu falimentul în măsura în care s-ar proceda la executarea silită a actului atacat nu este susținută de probe și este un principiu că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor invocate de recurentă se constată că recursul nu este fondat.
Prezumția de legalitate a actelor administrative este o prezumție legală relativă, care poate fi răsturnată în fața instanței, tocmai pentru care s-a prevăzut ca un drept constituțional posibilitatea cenzurării legalității actelor administrative emise.
Tocmai de aceea legiuitorul permite prin art. 15 din Legea 554/2004 suspendarea executării actelor administrative dacă s-a introdus o acțiune prin care se tinde la răsturnarea prezumției de legalitate a actului administrativ emis.
Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței întrunirea celor două condiții cumulative și anume: existența unui caz bine justificat, precum și iminența producerii unei pagube reținând că față de valoarea sumei reținute executarea de îndată ar conduce la tulburarea echilibrului economic al societății, aducând-o în pragul falimentului, având și consecințe grave în situația unei eventuale întoarceri a executării, motive care pot fi considerate ca fiind bine justificate și că există iminența producerii unei pagube.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, Română nr.3-5 în contradictoriu cu intimatele SC SRL cu sediul în SMs tr. - nr.30, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B- Sector 5 și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ- Serviciul de Control Fiscal S M, Română nr.3-5 împotriva Încheierii nr.360 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
Jud.fond A- V,
Tehn.red./2 ex.
18.03.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Blaga Ovidiu
