Acțiune în constatare. Sentința 168/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr. --
SENTINȚA NR.168/CA/2009-
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, primă instanță, formulată de reclamanta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET cu sediul în O-.9 județul B în contradictoriu cu pârâții COMUNA - PRIN PRIMARUL COMUNEI cu sediul în județul B,STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bcu sediul în O, str.- nr.3.ORTODOXĂ comuna județul B, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ Bcu sediul în O-/A șiCONSILIUL LOCAL AL COMUNEIjudețul B,având ca obiectacțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.152/5.10.2009 emisă de Baroul Bihor în reprezentarea pârâților Comuna prin Primarul comunei și Consiliul Local, lipsă fiind reclamanta și restul pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este timbrată, după care:
Instanța din oficiu pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Beiuș pentru marea majoritate a capetelor de cerere.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel Oradea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Beiuș la data de 19 aprilie 2007, reclamanta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET B a chemat în judecată pârâții COMUNA prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, STATUL ROMÂN prin MINISTRUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B și ORTODOXĂ solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că Statul Român este titularul dreptului de proprietate publică asupra construcțiilor edificate pe terenul înscris sub nr.top 565 și 566 din nr.749; să se constate că reclamanta este titulara dreptului de administrare a supra construcțiilor; să se dispună anularea încheierii de întabulare nr.1405/2005 în temeiul căreia și-a înscris dreptul de proprietate pârâta de rândul 1 și a se dispune rectificarea nr.749 în sensul radierii tuturor înscrierilor făcute sub B2, B3. De asemenea reclamanta a mai solicitat notarea în cartea funciară a unor construcții înscrierea dreptului de proprietate a statului asupra acestora, după care să se înscrie dreptul de administrare al reclamantei asupra acelorași construcții.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta de rândul 1 prin reprezentant legal în mod nelegal și-a întabulat dreptul de proprietate publică asupra construcțiilor edificate pe imobilele din 749 în baza adeverinței nr.387/2005 pe care reclamanta consideră că a fost eliberată cu încălcarea prevederilor legii nr.213/1998 iar pe de altă parte adeverința nr.408/2005 se referă doar la construcția principală denumită de fără a arăta toate supraedificatele care aparțin de ansamblul funcțional numit "".
Prin sentința civilă nr. 752 din 22.05.2008, Judecătoria Beiuș a respins acțiunea reclamantei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET împotriva pârâților COMUNA prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, STATUL ROMÂN prin MINISTRUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B și ORTODOXĂ și a obligat reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată către pârâtele Comuna și Consiliul Local al comunei.
Prin decizia civilă nr.20/A din 23,01.2009 Tribunalul Bihor a admis apelul formulat de către Direcția Județeană pentru Tineret B împotriva sentinței civile nr.752/22.05.2008 a Judecătoriei Beiuș pe care anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Curții de Apel Oradea.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 8 și următoarele din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrative teritoriale sau invers, se face prin hotărâre de guvern, respectiv hotărâre a Consiliului Județean ori a Consiliului Local, iar hotărârea de trecere poate fi atacată în condițiile legii la instanța de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află situat bunul, ori în speță, prin cererea de chemare în judecată, se solicită trecerea din domeniul public al unității administrativ teritoriale - Comuna, intabulată în Cartea Funciară 749 sub B 3 asupra bunului de, în domeniul public al statului, incidente fiind atât dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, cât și dispozițiile art. 23 din același act normativ, potrivit căruia "litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ", motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ și avându-se în vedere totodată și faptul că ambele părți invocă în susținerea dreptului de proprietate Hotărâri de Guvern emise în acest sens, instanța de apel a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 și art. 23 din Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 3 pct. 1 cod procedură civilă, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Oradea ca primă instanță competentă să soluționeze "procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
În ședința publică din data de 5 octombrie 2009, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea având în vedere obiectul acțiunii dedus judecății.
Astfel, potrivit art.8 din Legea nr.554/2004, care reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.h poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
De asemenea alin.2 al aceluiași articol stipulează că "instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ".
Potrivit art. 23 din Legea nr.213/1998 "litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ".
Analizând obiectul cauzei dedus judecății, curtea constată că acesta nu este printre cele expres și limitativ prevăzute de art.8 din Legea nr.554/2004 și nici nu este un litigiu cu privire la delimitarea domeniului public al statului în sensul art.23 din Legea 213/1998.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.8 din Legea nr.213/1998 deoarece nu se atacă o hotărâre de guvern, de consiliu județean sau de consiliu local, de trecere a unui bun din domeniul public al statului în domeniul unei administrativ-teritoriale sau invers.
Împrejurarea că părțile invocă în susținerea dreptului de proprietate hotărâri de guvern emise în acest sens nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Pentru considerentele arătate și având în vedere disp.art.137 alin.1 cod procedură civilă instanța va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea și va declina competența în favoarea Judecătoriei Beiuș instanță competentă față de dispozițiile art. 1 pct.1 din codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET B în contradictoriu cu pârâții COMUNA, STATUL ROMÂN, ORTODOXĂ, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, în favoarea JUDECĂTORIEI BEIUȘ.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.sent.
Tehnired.2 ex.
În 7.10.2009.
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
