Anulare act administrativ . Decizia 518/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 518/2008
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII PENTRU UNITATEA MILITARĂ 01463 ȘIMLEU S împotriva Sentinței civile nr. 2058/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI ȘIMLEU
Se constată că la data de 27.02.2008 s-a depus de către pârâtul Consiliul Local al Orașului Șimleu S, concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.058 din data de 15.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât, respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE reprezentat prin DIRECȚIA LEGISLATIVĂ ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ pentru 01468 Șimleu S împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI ȘIMLEU
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că terenul, obiect al hotărârii atacate, nu intră în categoria bunurilor prev. de art. 135 alin. (4) din Constituție; nu face parte nici din categoria bunurilor enunțate în Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998; nu s-a stabilit prin legi (hotărâre a organului județean local) caracterul de bun public al terenului, nici prin natura sa bunul nu are caracter de uz sau interes public și ca atare, neidentificându-se prin nici una din caracteristicile prev. de art. 3 alin. 1 - 4 din Legea nr. 213/1998, face parte din domeniul privat al statului.
În acest context, reține instanța, este și lista de inventariere a terenurilor, respectiv la poziția 20, terenul în cauză are un atare regim juridic.
Referitor la susținerile reclamantei că și-ar fi îndeplinit obligațiile impuse prin actul de atribuire - hotărârea nr. 1/1995 a consiliului local - și susține de instanță că prin acest act s-a dat într-adevăr în folosință gratuită reclamantei pe durata de funcționare a garnizoanei terenul, dar atribuirea în folosință nu trebuie confundată cu darea în administrare, astfel cum este reglementat prin art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Concluzionând, reține instanța, că în baza dreptului de proprietate ce presupune trei atribute, printre care și acela de dispoziție, retragerea folosinței nu este un act abuziv al pârâtei, din contră, măsura se justifică prin necesitatea utilizării terenului într-un program de construire de locuințe.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare se susține că hotărârea este nelegală din perspectiva greșitei calificări a regimului juridic, a ignorării celor rezultate din acte și a irelevanței justificării adoptării hotărârii atacate. Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse, recurentul arată că instanța nu a ținut seama de faptul că enunțarea din anexa la legea invocată de intimat privitoare la bunurile din domeniul public nu poate fi exhaustivă, ci numai exemplificativă.
Mai arată recurenta că instanța nu a sesizat că terenul din care face parte și cel a cărui folosință a fost retrasă prin hotărârea atacată, a fost încă din anul 1939 expropriat pentru cauză de utilitate publică - interese militare - și asupra acestui teren fiind edificate cazarma, ministerul are un drept de administrare; că simpla includere a unui bun în lista de inventariere nu este de natură să conducă la concluzia că acel bun ar avea un alt regim.
Referitor la reținerile instanței că imobilul în litigiu ar fi necesar pentru realizarea unui căi de acces la construcțiile ce se vor edifica în zonă, arată recurenta că aceasta este irelevantă, atâta timp cât accesul se poate face pe mai multe căi, nefiind un loc înfundat, așa cum reiese și din schița de amplasament.
Cu privire la atribuirea în folosință, arată recurentul, că instanța a ignorat faptul că un imobil din care face parte și terenul în litigiu în urma exproprierii a fost dat în folosința armatei pentru edificarea de construcții militare, iar atributul folosinței formează substanța dreptului de administrare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului pe cale de excepție ca inadmisibil, fiind promovat de o persoană fără calitate, în condițiile în care prin ordinul dispus a fost delegat doar dreptul de reprezentare și nu de dispoziție, respectiv de a dispune prin promovarea recursului, iar pe fond ca netemeinică. Astfel, sub acest din urmă aspect, intimatul reiterând susținerile din fața primei instanțe, arată și că reținerile din hotărâre cu privire la regimul terenului și fundamentat pe disp. Legii nr. 213/1998 sunt corecte.
Referitor la actele invocate de recurent, arată intimatul că acestea și-au produs efectele și ar înțelege reținerile în cazul în care pe terenul în cauză s-ar afla depozite sau construcții aferente unităților militare care să funcționeze în virtutea apărării, dar un teren pe care este construit un cartier de locuințe și pe care există două construcții care nu mai deservesc unitatea militară, fiind aproape neutilizate și existând și blocuri proprietate privată, se pune întrebarea unde este interesul public de apărare.
În privința retragerii dreptului de folosință gratuită asupra terenului înscris în 3.973, nr. topo. 1.660/b/1/3 se arată de intimat că acesta a avut în vedere, pe lângă faptul că unitatea militară nu mai avea nevoie de acest teren și pentru faptul că în aproprierea zonei respective s-a obținut aprobarea și finanțarea executării unui -. Concluzionând, arată intimatul că măsura retragerii dreptului de folosință a fost justificată prin necesitatea utilizării terenului într-un program de construcție de locuințe pentru a asigura accesul la blocul ce se va construit, fiind singura cale de acces.
Față de cele arătate, examinând mai întâi excepția invocată la data de 20.02.2008, Curtea, în considerarea existenței Ordinului nr. 187/2006 și fundamentat pe aceea că reprezentarea în justiție a fost făcută în raport cu disp. art. 67 și art. 69 alin. 2.pr.civ. a respins excepția invocată.
Trecând așadar la examinarea recursului declarat, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 114/26.10.2006, Consiliul Local Șimleu Sad ispus retragerea dreptului de folosință gratuită al - Șimleu S asupra terenului înscris nr. nr. 3.973, nr. topo. 1.600/b/1/3, în suprafață de 3.840 mp.
Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a statuat că pe data intrării în vigoare se va modifica și hotărârea nr. 1/1995 a consiliului local.
În justificarea celor hotărâte, potrivit expunerii de motive și apoi prin reprezentant, Consiliul Local Șimleu Saa rătat că această măsură este necesară întrucât pe terenul mai sus identificat se asigură accesul la construcția ce se va edifica, fiind singura cale de acces.
Legat de cele susținute prin demersul său, recurentul arată că o asemenea măsură intempestivă este abuzivă în condițiile în care accesul se poate realiza pe alte căi; terenul a fost expropriat pentru nevoi militare, a fost dat în administrare după edificarea construcțiilor avute în vedere prin expropriere, a fost și este utilizat conform destinației avute în vedere inițial, iar acest drept i-a fost recunoscut prin hotărârea nr. 1/1995.
Plecând de la cele susținute, problema ce se pune în discuție de părți este aceea dacă măsura dispusă este sau nu justificată.
În acest context, actele dosarului atestă că în decursul anilor 1938 - 1939 fost expropriată pentru cauză de utilitate publică, pentru interes militat, suprafața de 297.644 mp. teren existent pe raza teritorială a S( 36 - 38, dosar). Pe acest teren, în parte, au fost edificate construcții aferente nevoilor militare (garnizoanei) printre acestea fiind și construcții Șimleu
Pe parcursul anilor, la nivelul autorităților, prin acte succesive s-au realizat transmiteri, schimburi și transferuri ( 39 - 51, dosar) și dat fiind acestea, în vederea clarificării situației terenurilor și construcțiilor edificate, prin instituțiile din subordine, a solicitat în anul 1995 dezmembrarea parcelelor utilizate de unitățile din cadrul Șimleu S, respectiv a celor afectate de curtea și construcțiile cazarmei. În acest context, prin hotărârea nr. 1/1995 Consiliul Local Șimleul Saa tribuit - Șimleu S în folosință gratuită pe durata existenței acesteia suprafața de 32,8644 mp. teren ( 5 - 2 dosar). Acest teren, conform anexei ce face parte din hotărârrea menționată, se identifică cu imobilele înscrise în nr. 3.046, nr. topo. 1.660/b/1/2 în suprafață de 8,7619 ha.; nr. topo. 1.660/b/1/3 în suprafață de 0,3838 ha. nr. topo. 1.660/b/1/4 în suprafață de 1,1147 ha. nr. topo. 1.661 în suprafață de 3,1830 ha. nr. topo. 1.662 în suprafață de 1,1685 ha. nr. topo. 1.663 în suprafață de 2,6630 ha. nr. topo. 1.664 în suprafață de 6,3959 ha. nr. topo. 1665/2 în suprafață de 8,0834 ha. nr. 2.794 cu nr. topo. 1.666/a în suprafață de 1,6031 ha. nr. topo. 1.666/b în suprafață de 0,5349 ha. nr. topo. 1.666/c în suprafață de 1,0312 ha. nr. topo. 1.666/d în suprafață de 1,0312 ha. nr. 2.816, cu nr. topo. 1.631 în suprafață de 2,8775 ha. nr. 3.046 cu nr. topo. 1.689/b în suprafață de 0,0122 ha. nr. topo. 1.690/b în suprafață de 0,0054 ha. nr. topo. 1.691/b în suprafață de 0,0147 ha.
În baza celor dispuse și consemnate prin aceste din urmă acte, respectiv "teren trecut în administrarea, suprafața de 3.838 mp. aferent curții și construcțiilor - garnizoanei/cazarmei se înscriu în același an în nr. 3.973 cu nr. topo. 1.660/b/1/3, dreptul de administrare operativă și folosință gratuită în favoarea -
Conform schițelor, planurilor depuse, inclusiv schița ( 60 dosar), pe terenul identificat în arătat sunt edificate două clădiri: cămin de garnizoană și popotă, acestea fiind despărțite printr-o de intrare în incintă, alee ce pornește din str. -.
Din cele de mai sus se observă că terenul cu nr. topo. 1.660/b/1/3 a fost destinat utilizării unităților din Șimleu S; pe acest teren au fost edificate căminul de garnizoană și popota, clădiri folosite și utilizate de, prin unitățile sale, inclusiv cazarma Șimleu S, iar această situație a fost recunoscută prin hotărârea din anul 1995 consiliului local, hotărâre ce nu a modificat regimul respectiv folosința imobilului. Această folosință și destinație nu a fost schimbată, în prezent, așa cum rezultă din acte, se folosește pentru nevoi militare fiind afectată pentru cămin garnizoană și popotă, garnizoana există, nefiind desființată. Or, în aceste circumstanțe, ale extinderii garnizoanei, ale utilității și afectării destinației avute în vedere la expropriere și prin actele ulterioare, inclusiv hotărârea Consiliului Local Șimleu S nr. 1/1995, retragerea nu are o justificare corespunzătoare întrucât să afecteze dreptului recunoscut recurentului dobândit "pe durata existenței garnizoanei", iar sub acest aspect reținerile primei instanțe sunt greșite.
Evident, se susține că pe terenul ce a făcut obiectul hotărârii ce se atacă există un cartier de locuințe și că acesta nu ar deservi unitatea militară. Aceste susțineri nu pot fi primite întrucât din actele depuse în probațiune - schițe, planuri rezultă că locuințele sunt edificate pe un alt topografic - nr. 1.660/b/1/1 - decât cel în discuție - 1.660//b/1/3. Acest aspect rezultă inclusiv din planul depus la fila 60 din dosarul de recurs. În plus, din actele depuse nu rezultă că terenul identificat cu topograficul arătat nu ar deservi nevoile militare sau ar fi inutilizabil scopului avut în vedere inițial. Dimpotrivă, din acte rezultă că terenul este afectat de două clădiri - cămin garnizoană și popotă - iar acestea nu au fost desființate, nefiind desființată însăși "garnizoana" și deci este destinat deservirii militare.
Nici susținerile că singura cale de acces se poate realiza doar pe terenul cu topograficul menționat, că acesta nu se identifică cu nici una din caracteristicile instituite prin disp. Legii nr. 213/1998 și astfel, ar avea un alt regim, nu pot fi primite întrucât actul normativ evocat este ulterior actelor ce au stat la baza edificării construcțiilor garnizoanei și al atribuirii terenului pe durata acestuia, destinația pentru care a fost afectat nu s-a schimbat, iar din acte nu rezultă că doar ce duce spre incinta curții, alee ce desparte și deservește, cele două corpuri de clădire ale cazarmei, ar fi singura cale de acces spre clădirile și terenurile învecinate. Din cuprinsul actelor prezentate în recurs rezultă că există și o stradă cu aceeași denumire cu din incinta unității, str. - și o altă cale de acces la imobilul din spatele popotei pe care se susține că se vor edifica construcții.
Or, în aceste circumstanțe, față de cele rezultate din acte, acces și pe alte căi, susținerile intimatului sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele arătate, reținând că justificările aduse cu privire la retragerea dreptului nu sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul admiterii acțiunii și va anula actul administrativ, respectiv hotărârea Consiliului Local Șimleu S nr. 114/26.10.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII PENTRU UNITATEA MILITARĂ 01463 ȘIMLEU S împotriva sentinței civile nr. 2.058 din data de 15 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și dispune anularea al orașului Șimleul S nr. 114/26 octombrie 2006.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./26.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
