Alte cereri. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.10
Ședința publică din 15.01.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr. 892/24.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Județean
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților și faptul că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.829/24.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul formulat de pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și de Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr.497/CA/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. A modificat sentința recurată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta, având ca obiect obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T și a Consiliului Județean T la plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 01.01.2004 și până la încetarea raportului de muncă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta solicitând desființarea deciziei civile nr. 892/24.09.2008, respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 497/03.06.2008 și menținerea sentinței menționate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, se arată că în mod greșit instanța de recurs a considerat că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților.
Se menționează că refuzul autorităților pârâte să acorde drepturile solicitate reprezintă o discriminare față de ceilalți colegi ai reclamantei-revizuente. Se arată că în mod greșit instanța de recurs a considerat că în mod nelegal a fost stabilită indemnizația de dispozitiv prin ordin, în fapt acest drept este reglementat prin Legea nr. 138/1999, iar ordinul menționat completează doar dispozițiile legale menționate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 2 și 327 Cod proc civ.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de revizuire invocate, Curtea reține următoarele:
În acord cu prevederile art.322 pct. 2 din Codul d e proc. civ. revizuirea se poate solicita dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Curtea constată că reglementarea cazurilor de revizuire cuprinsă în art. 322 este expresă și de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie la situații asemănătoare.
Curtea constată că prin decizia atacată instanța de recurs a analizat recursul declarat de pârâta DGASPC T prin raportare la motivele invocate de către acestea, precum și la motivele de ordine publică, astfel cum sunt menționate de art. 304 Cod proc civ.
Curtea constată că Ordinul nr. 275/2002 al Ministrului de Interne, de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi, lege care - așa cum îi indică denumirea - are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul susmenționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii susmenționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
Dealtminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "Dispozițiile prezentei legi se aplicăpersonalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin urmare, sunttrei categorii de persoanea căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/2002, și anume:
- personalul militar
- personalul civil contractual,
- personalul civil funcționari publici,
din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministrului de Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat: "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut: "9.2.indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamantei, este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată.
Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2. care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie să examinăm mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art. 13 al legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil; "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază deo indemnizație de dispozitivlunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat,referirea la personalul civil din administrația publică vizează funcționarii publicidin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
O astfel de completare s-a impus pentru a asigura și funcționarilor publici din aceste instituții dreptul la indemnizația de dispozitiv, drept pe care Legea nr. 138/1999 li-l conferea, actualii funcționari publici din instituțiile menționate încadrându-se la acel moment în categoria "salariați civili" ( Legea nr. 138/1999 a fost adoptată înainte de adoptarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici).
Iar aceasta se impunea întrucât sintagma "salariat" induce concluzia unui raport de muncă, existând riscul ca - după apariția categoriei funcționarilor publici, care au legate raporturi de serviciu, iar nu de muncă - acestei categorii a funcționarilor publici, deși fusese avută în vedere de Legea nr. 138/1999, să nu-i fie acordată această indemnizație.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1. din ordinul nr. 275/2002);personalul civil contractual, personalul civil funcționari publici,din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, revizuenta a fost, în perioadele de referință, funcționar public angajată în aparatul propriu al DGASPC T, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2993 nu le sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Împrejurarea că alți funcționari publici aflați în situații similare cu revizuenta au obținut câștig de cauză nu schimbă datele problemei, neputând impune instanței de control o anume soluție, în detrimentul aplicării și interpretării corecte a legii. Totodată acest aspect nu reprezintă un motiv de revizuire, astfel cum acestea sunt expres si limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 892/24.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./04.02.2009
Tehnored./10.02.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Instanța de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
