Contestație act administrativ fiscal. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din 15.01.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 741/CA/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâtele recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea ambelor recursuri ca neîntemeiate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de adresa nr. 80598/25.03.2008, emisă de T - T - Biroul de Asistență contribuabili persoane fizice sau juridice, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5967 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în conformitate cu chitanța seria -, nr. -/27.11.2007, obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale aferente, de la data plății sumei (27.11.2007), până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că a achiziționat din Germania, la data de 24.10.2007, autoturismul marca coupe, pe care l-a adus ulterior în România.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, măsură pe care o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 148 alin. 2 ind. 1 și alin. 4 ind. 2 din Constituția României care fac referire la supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern (art. 90 din Tratatul Comunității Europene asupra dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal), reclamantul consideră că aplicarea unei taxe în temeiul unui text de drept intern care încalcă dispozițiile comunitare, este nelegală.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 1084. civ și Legea nr. 554/2004.
La cererea de chemare în judecată, a atașat, în copie, adresa nr. 80598/25.03.2008, emisă de T - T - Biroul de Asistență contribuabili persoane fizice sau juridice, chitanța seria - nr. -/27.11.2007, pentru suma de 5,967 lei.
La data de 06.05.2008, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate ca acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt, drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată;
Pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
În consecință si pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea așa-zisului "act administrativ" reprezentat de adresa nr. 80598 /25.03.2008 emisa de T, raportat la prevederile art. 41 din pr.fiscală coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004;
Tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii așa cum a fost formulată, în condițiile în care nu se solicită si anularea impunerii însăși, respectiv anularea actului administrativ fiscal implicit (act juridic negolium juris) în baza căruia reclamantul a plătit taxa specială cu chitanța seria - nr. - /27.11.2007 emisă de raportat la prevederile art. 205 si următoarele din pr.fiscală;
În cazul în care instanța admite că cererea de restituire a taxei din data de 21.03.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva unui act administrativ de impunere, pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, a solicitat instanței de judecata să constate tardivitatea unei eventuale contestări a actului administrativ de impunere la plata taxei direct prin prezenta acțiune în contencios administrativ, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu privire la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma de 5,967 lei, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plății (27.11.2007), ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. Apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Arată că, în speță, nu este vorba de o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație.
La data de 30 mai 2008, pârâta Tad epus întâmpinare, solicitând, în primul rând, suspendarea cauzei ca urmare a apariției OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare autovehicule ce va intra in vigoare la data de 1 iulie 2008.
A solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a DGFP T, întrucât, prin acțiune, reclamantul cere anularea unei chitanțe (seria - nr. -/27.11.2007) ce a fost emisă de Trezoreria T din cadrul Administrației Finanțelor Publice T si nu de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
A invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile potrivit art.205 din OG 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, actualizată până la 03.03.2008;
Tot pe cale de excepție a solicitat instanței de judecată să constate tardivitatea formulării acțiunii raportat la prevederile art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală, respingerea în tot a acțiunii formulată de către reclamant ca netemeinică si nelegală, menținerea ca temeinice si legale a actului administrativ emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T, Biroul de Asistenta contribuabili persoane fizice si juridice Nr. 80598/25.03.20078, precum si a actului emis de Trezoreria T, respingerea ca inadmisibilă, netemeinică si nelegală a solicitării reclamantului referitoare la plata dobânzilor legale, precum si respingerea cheltuielilor de judecată.
Pârâta apreciază că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor Art.214 l, 214 2, 214 3 din L 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L5 71/2003. Pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat așa cum prevede art. 11 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora fiind obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale.
Pârâta apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214 l, 214 2, 214 3 din Lg 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora taxa specială de primă înmatriculare se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România iar, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revine plătitorului, nefiind încălcate astfel în nici un fel actele normative invocate de către reclamant ( în speță, art.90 din Tratatul Comunității Europene si art.148 al.2 si 4 din Constituția României).
În data de 12 septembrie 2008, pârâta Tad epus completare la întâmpinare, solicitând, în subsidiar, admiterea acțiunii în parte, în sensul restituirii diferenței de taxă de primă înmatriculare, ca urmare a recalculării acesteia în baza dispozițiilor OG 50/2008, pentru următoarele motive:
Reclamantul - avea obligația la data înmatriculării autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor Art.214 l, 214 2, 214 3 din 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 571/2003.
Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă începând cu data de 01.01.2007, motivat de faptul că, pentru aceste tipuri de autoturisme si autovehicule a fost eliminată plata accizelor prevăzută de art.209 pct.3 din 571/2003, care prevedea că:" de accize sunt si persoanele fizice care introduc in tara autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv rulate, precum si iahturi si barei cu sau fără motor" si care, articol, a fost abrogat o dată cu introducerea taxei de primă înmatriculare prin OUG 110/21.12.2006 care înlocuiește plata accizelor, taxă al cărei nivel este stabilit în funcție de capacitatea cilindrică a fiecărei autoturism, rulat sau nerulat si în funcție de norma de poluare a autoturismului, potrivit Lg.343/2006 de modificare si completare a 571/2003, funcții ce se regăseau si în cazul accizelor.
Pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat asa cum prevede art. 11 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora fiind obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, dupa caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale. Astfel pentru finalizarea procedurii de înmatriculare reclamantul a fost obligat la plata taxei speciale de primă înmatriculare în valoare totala de 5.967,00 lei, emițându-se in acest sens de catre Trezoreria T chitanța - nr.-/27.11.2007.
Pârâta solicită ca, în cazul în care instanța va aprecia că se impune, totuși, restituirea taxei de primă înmatriculare, să dispună calcularea acesteia potrivit dispozițiilor nr.OG 50/2008, care arată că "taxa rezultată ca diferență intre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Prin completarea la întâmpinare depusă, ulterior, de pârâta T s-a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.967 lei achitată de contribuabil la data de 27.11.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 - 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
, în esență, argumentele prezentate de pârâta T, pârâta T învederează că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Reclamantul a formulat note de ședință, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâte, după cum urmează:
Cu privire la excepția potrivit căreia acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt, solicită respingerea ca nefondată; astfel, a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că a achiziționat la data de 24.10.2007, din Germania, autoturismul marca coupe, pe care l-a adus în România. De asemenea, din actele depuse în probațiune rezultă că, capacitatea cilindrică a autoturismului este de 1975, fiind vorba despre un autoturism "second-hand".
Reclamantul solicită respingerea excepției lipsei procedurii prealabile, arătând că a respectat-o, dovada fiind însăși cererea adresată T, cu nr. 583/E/19.03.2008.
Solicită, de asemenea, respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea actului administrativ; arată că acesta reprezintă un act administrativ conform definiției art. 2, alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pârâta nu contestă inexistența unei obligații de plată a taxei speciale de primă înmatriculare (obligația de plată a acestei taxe a fost confirmată și prin răspunsul nr. 80598/25.03.2008 al pârâtei) ci contestă existența înscrisului probator.
Răspunsul pârâtei "taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită" confirmă tocmai existența actului administrativ contestat de către reclamant. Prin urmare afirmația pârâtei privind inexistența vreunui act administrativ fiscal de impunere ar atrage consecința inexistenței dreptului de încasare a acestei taxe și prin urmare restituirea acesteia, conform principiului că orice plată nedatorată se impune a fi restituită.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, cu privire la care, de asemenea, solicită respingerea, reclamantul precizează că solicitarea sa are drept obiect restituirea taxei achitate și anularea actelor administrative în cauză (actul administrativ de impunere, care nu a fost precizat în mod concret pentru motivul că nu există într-o formă materială, nu are nr. de înregistrare și dată și actul administrativ nr. 80598/25.03.2008), iar aceste solicitări au fost adresate atât în procedura prealabilă cât și în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității acțiunii, tardivității, precum și a inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale.
În probațiune, a depus copia contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicule second - hand, copia certificatului de înmatriculare T -M și copia certificatului de înmatriculare UW -.
Prin sentința civilă nr. 741/CA/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și-n consecință, a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. 80598/25.03.2008, emis de pârâta
A obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 5967 lei, cu dobânzi legale aferente de la data plății și până la restituirea efectivă, precum și la plata sumei de 43 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, s-a constatat întemeiată acțiunea sens în care se a fost admisă în baza celor ce urmează, respingându-se ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâte.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, s-a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(I) din Tratat și s-a conchis că prin modificarea Codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5967 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare.înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei a fost considerată neîntemeiată si speculativă. Intr-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum si a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor si care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Intr-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință însăși obligația de plată a taxei, de natură legală si condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare si calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera ca reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale Codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care s-a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 5967 lei RON de la data plătii sumei, s-a constatat că pârâta datorează si dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Nu s-a reținut ca întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, întrucât acesteia îi revine sarcina de a soluționa cererea înregistrată în procedură prealabilă administrativă privind solicitarea restituirii taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant și solicitată a fi restituită, obligația fiind solidară pentru toți pârâții chemați în judecată.
Văzând soluția pronunțată, nu s-a mai impus, nefiind în acord cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, suspendarea judecății cauzei, respingându-se această cerere formulată de pârâți.
Ca urmare admiterii acțiunii, potrivit art.274 alin. proc. civ, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate solicitând în principal admiterea excepțiilor invocate, și anume excepția inadmisibilității acțiunii și a prematurității acesteia, iar în subsidiar pe fondul cauzei doar admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa care ar rezulta din diferența între suma de 5623 lei achitată de către contribuabil și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prev OUG nr. 50 din 2008, solicitând totodată și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumei de restituit începând cu data plății, ca nelegal si inadmisibil.
In motivarea recursului se arata că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Împotriva sentinței menționate a formulat recurs si solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul-intimat. Se menționează că se impune admiterea excepțiilor invocate de câtre DGFP T și în subsidiar admiterea doar în parte a acțiunii, reluând în motivare aspectele învederate de către DGFP T în motivarea recursului declarat de către această instituție.
Reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând recursurile de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată că acestea sunt, în parte întemeiate, pentru următoarele considerente:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr - din 27.11.2007, eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 5967 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca, achiziționat din Germania, iar ulterior, la data de 19.03.2008, reclamantul a înregistrat sub nr. 583/E, cererea de restituire a acestei sume, pârâta T din cadrul DGFP T răspunzând negativ la această solicitare, prin adresa nr. 80598 din 25.03.2008.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod legal prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum si pentru inexistenta unui act administrativ.
Totodată Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins si excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP, având în vedere că răspunsul dat reclamantului-intimat cererii sale de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost emis de către DGFP T - T, iar prin raportare la prevederile. art. 214 ind. 2 din Codul Fiscal si art. 31 ind. 2 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal taxa de prima înmatriculare face parte din taxele speciale care au fost percepute la bugetul de stat.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna că soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Curtea constata ca soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente, conform prevederilor Codului civil, este contrar dispozițiilor legale in materie.
Articolul 10 din OG nr. 9/2000 prevede că dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Astfel fiind, conform art.124 din OG nr. 92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor iar dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Prin urmare, dobânda datorată de către pârâte reclamantului urmează sa fie calculata conform prevederilor articolelor menționate din OG nr. 92/2003, care, față de caracterul special al dispozițiilor, se aplică cu prioritate.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 si 312 Cod proc. civ. Curtea urmează să admită recursurile și să modifice în parte sentința atacată în sensul că obligă paratele la plata către reclamant a dobânzilor calculate conform prevederilor articolelor menționate din OG nr. 92/2003, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâtelor împotriva sentinței civile nr. 741/CA/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâtele la plata către reclamantul-intimat a dobânzilor calculate conform nr.OG92/2003, art.124.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./28.01.2009
Tehnored./04.02.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
