Contestație act administrativ fiscal. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.17
Ședința publică din 15.01.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.743/CA/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune împuternicire avocațială și chitanța emisă pentru suma de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele învederate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9389 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în conformitate cu chitanța seria -, nr. -/29.01.2008, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente, de la data plății sumei, până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că, în cursul lunii decembrie 2007, achiziționat din Germania, autoturismul marca Opel Vectra, an de fabricație 2001 pe care l-a adus ulterior în România.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, măsură pe care o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României care fac referire la supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern (art. 90 din Tratatul Comunității Europene asupra dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal), reclamantul consideră că aplicarea unei taxe în temeiul unui text de drept intern care încalcă dispozițiile comunitare, este nelegală.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 (1)din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Legea nr. 554/204, cu modificările ulterioare.
La cererea de chemare în judecată, a atașat, în copie, chitanța seria -, nr. -/29.01.2008 pentru suma de 9389 lei, dovada îndeplinirii procedurii prealabile,
La data de 10.06.2008, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
În consecință si pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii așa cum a fost formulată, în condițiile în care nu se solicită și anularea impunerii însăși, respectiv, anularea actului administrativ fiscal implicit (act juridicnegolium juris)în baza căruia reclamantul a plătit taxa specială cu chitanța seria -, nr. -/29.01.2008, emisă de raportat la prevederile art. 205 si următoarele din pr.fiscală;
În cazul în care instanța admite că cererea de restituire a taxei din data de 23.02.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulata împotriva unui act administrativ de impunere, pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, a solicitat instanței de judecată să constate tardivitatea unei eventuale contestări a actului administrativ de impunere la plata taxei direct prin prezenta acțiune în contencios administrativ, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu privire la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma de 9389 lei, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plății (29.01.2008), ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. Apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Arată că, în speță, nu este vorba de o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație, de primă înmatriculare în România.
La data de 15.09.2008, pârâta a depus completare la întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 9389 lei, achitată de contribuabil la data de 29.01.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 - 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Pârâta T învederează că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Pentru termenul din 30.09.2008, reclamanta a formulat concluzii scrise, răspunzând excepțiilor invocate prin întâmpinarea formulată inițial de pârâtă:
Astfel, a solicitat respingerea ca neîntemeiate, a excepțiilor inadmisibilității și a prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii, având în vedere că nu există un act administrativ fiscal implicit (negotium iuris) întrucât nici un organ administrativ,nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul de stat si încasează taxele si nici organul care efectuează înmatricularea autoturismelor nu au emis un act administrativ fiscal.
Prin urmare, actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar procedura prealabilă administrativă s-a realizat prin cererea de restituire a taxei pe care reclamantul o consideră în contradicție cu reglementările comunitare cu caracter obligatoriu pentru România.
Reclamantul arată că a solicitat restituirea taxei iar organul fiscal, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, nu s-a pronunțat asupra cererii în termenul legal de 30 de zile tocmai pentru a evita o acțiune în contencios administrativ.
A solicitat respingerea, ca nefondată a excepției tardivității contestării actului de impunere la plata taxei întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acțiunea nu este tardivă si reclamantul nu este decăzut din dreptul de a solicita restituirea taxei de primă înmatriculare.
A solicitat respingerea, ca nefondată a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei de primă înmatriculare, raportat la prevederile art.21 din Constituția României care prevăd că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept iar jurisdicțiile administrative sunt facultative si gratuite si ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/994,care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil,public si intr-un termen rezonabil,de către o instanță independentă si imparțială instituită de lege.
Reclamantul precizează că cererea sa nu se întemeiază pe art. 117 Cod proc. fiscală, ci pe dispozițiile art.90 par. l din Tratatul Comunității Europene, raportate la art.148 al. 2,4 din Constituția României care statuează supremația si prioritatea dreptului comunitar asupra dispozițiilor din legile interne.
În probațiune, a atașat practică judiciară - sentința civilă nr. 2563/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, sentința civilă nr. 564/CA/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Prin sentința civilă nr.743/CA/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T și-n consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 9389 lei reprezentând taxă auto la prima înmatriculare, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, precum și la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, s-a constatat întemeiată acțiunea sens în care a fost admisă în baza celor ce urmează, respingându-se ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(I) din Tratat și s-a conchis că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 9389 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare. înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată si speculativă. Intr-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum si a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor si care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Intr-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa si nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală si condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare si calcul si o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera ca reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 9389 lei RON de la data plătii sumei, pârâta datorează si dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate solicitând în principal admiterea excepțiilor invocate, și anume excepția inadmisibilității acțiunii și a prematurității acesteia, iar în subsidiar pe fondul cauzei doar admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa care ar rezulta din diferența între suma de 9389 lei achitată de către contribuabil și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50 din 2008, solicitând totodată și respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata dobânzilor aferente sumei de restituit începând cu data plății ca nelegal si inadmisibil.
In motivarea recursului se arată că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând recursul de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată că acestea sunt, în parte întemeiate, pentru următoarele considerente:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr. -/29.01.2008 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 9389 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Vectra, an fabricație 2001, achiziționat din Germania, iar ulterior, la data de 23.02.2008 reclamantul a înregistrat cererea de restituire a acestei sume, iar pârâta T din cadrul DGFP T nu a formulat nici un răspuns la aceasta cerere în termenul prevăzut de legiuitor de 30 de zile.
Or, refuzul pârâtelor de a soluționa cererea reclamantului și de a-i restitui suma pretinsă întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 lit. i) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod legal prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum și pentru inexistenta unui act administrativ.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Curtea constată că soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente, conform prevederilor Codului civil, este contrar dispozițiilor legale în materie.
Articolul 10 din OG nr. 9/2000 prevede ca dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Astfel fiind, conform art. 124 din OG nr. 92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor iar dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Prin urmare, dobânda datorată de către pârâte reclamantului urmează să fie calculată conform prevederilor articolelor menționate din OG nr. 92/2003, care, față de caracterul special al dispozițiilor, se aplică cu prioritate.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 si 312 Cod proc civ, Curtea urmează să admită recursurile și să modifice în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtele la plata către reclamant a dobânzilor calculate conform prevederilor articolelor menționate din OG nr. 92/2003, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Față de împrejurarea că recursul pârâtei Taf ost admis, prin raportare la prevederile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea intimatului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei împotriva sentinței civile nr.743/CA/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzilor, conform prevederilor art.124 și urm. din nr.OG92/2003.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./28.01.2009
Tehnored./04.02.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
