Alte cereri. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.112/CA
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de recurentul pârât - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T și recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- BIS, jud. T, împotriva sentinței civile nr.1858/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, OV, i, L, G, A, - toți cu domiciliul ales în T,-, jud. T, SINDICATUL BIROUL TERITORIAL DIN - T,-, jud. T și intimatul pârât - MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.1, nr.1A, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât Inspectoratul de Poliție T, consilier juridic, în baza delegație de reprezentare nr.FN/2008 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise din partea intimatului SINDICATUL BIROUL TERITORIAL DIN T concluzii scrise.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului convențional al recurentului pârât Inspectoratul de Poliție T asupra excepției tardivității formulării recursului de către recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin T cât și asupra fondului recursului formulat de către recurentul pârât Inspectoratul de Poliție
Având cuvântul recurentul pârât Inspectoratul de Poliție T, prin reprezentantul său convențional cu privire la excepția tardivității formulării recursului de către recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin T cât și asupra recursului formulat de către aceștia arată că lasă la aprecierea instanței.
În referire la recursul declarat de Inspectoratul de Poliție, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, conform disp.art.312 Cod procedură civilă, modificarea sentinței recurate în sensul de a fi obligat Inspectoratul de Poliție T să achite drepturile reclamanților pentru perioada cât aceștia au fost angajații Inspectoratului și de asemenea să se ia act de reclamanții care au formulat cererea de renunțare la judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs precizează reprezententul recurentului pârât că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că a admis și cererea reclamanților care au înțeles să renunțe la judecată. Față de al doilea motiv de recurs arată că instanța a obligat pârâții la plata primei de concediu pentru perioada cât au avut calitate de funcționari publici și nu pentru perioada cât au lucrat în cadrul Inspectoratului de Poliție și de asemenea nu a delimitat clar perioadele. Al treilea motiv de recurs a fost formulat având în vedere contradictorialitatea existentă în dispozitivul hotărârii și care are legătură cu primul motiv de recurs.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității invocate de intimatul Sindicatul Biroul Teritorial din J T, precum și a recursului formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin T, cât și asupra recursului formulat de către recurentul pârât Inspectoratul de Poliție
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.1510/88/27.06.2007reclamanții, G, OV, i, L, G, A, prin SINDICATUL BIROUL TERITORIAL DIN T au chemat în judecată pepârâțiiInspectoratul de Poliție al Județului; Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T la plata către fiecare membru de sindicat, a drepturilor bănești cuvenite cu titlu deprimă de cconcediucorespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, în conformitate cu prev.art.37 al.2 din OG nr.38/2003 și ale Ordinului MAI nr.132/09.02.2004, egale cu îndemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitate separat și actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă.
Prin aceeași acțiune se solicită de către reclamanți obligarea pârâților la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlude spor de fidelitatede până la 20% din salariul de bază, pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, în conformitate cu prev.OG 38/2003 și ale Ordinului MAI nr.132/2004, actualizate cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună, până la plata efectivă.
Motivând acțiunea reclamanții învederează în esență că, potrivit art.37 al.2 din OG nr.38/30.01.2003 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare, "La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", iar potrivit art.6 "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne".
Se arată că, dreptul a fost suspendat în anul 2005, în baza art.2 al.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, însă o astfel de măsură nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu a prevăzut aceasta, iar sporul de fidelitate a fost acordat începând cu 01.01.2006, cu mențiunea că, în Legea nr.486/27.12.2006 privind bugetul de stat, nu s-a prevăzut suspendarea primelor de concediu pentru anul 2007.
Învederează reclamanții că, măsura contravine prevederilor cuprinse în art.41 al.2 și art.53 din Constituția României, ca de altfel și dispozițiile art.18 din Codul Muncii, ce prevăd imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În cursul cercetării judecătorești pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie obligat să vireze sumele necesare Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a depus întâmpinare.
În cuprinsul acesteia a arătat că, potrivit art.2 al.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2005 s-a suspendat aplicarea disp.art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări la Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare și, prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 disp.art.6 din OG nr.38/2003 cu modificările și completările ulterioare, nu puteau produce efecte juridice.
Referitor la acordarea primei de concediu s-a arătat că, prin legi succesive ale bugetului de stat din anii 2004, 2005 și 2006 s-a dispus suspendarea.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Taî nțeles a invocape cale de excepțielipsa calității procesuale active a Sindicatului Biroului Teritorial al J T, raportat la lipsa personalității juridice a reclamantului și lipsa procedurii prealabile, motivat de faptul că, nu a îndeplinit procedura prev.de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, iar adresa formulată organului ierarhic superior poate fi pentru alte categorii de personal și nu pentru polițiștii din cadrul
Pe fondul cauzeisolicită pârâta a se dispune respingerea acțiunii ca nefondată cu motivația în esență că, acordarea drepturilor a fost suspendată prin legile bugetului de stat nr.507/2003 pentru anul 2004 și 511/2004 pentru anul 2005, iar potrivit art.57 din OG nr.38/2003 acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor aprobate anual.
Prin Sentința civilă nr.1858/18 octombrie 2007 Tribunalul Tulcea respinge excepția lipsei calității procesuale active ca nefondată, respinge excepția lipsei procedurii prealabile ca nefondată și admite acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții și chematul în garanție, ca fondată în parte, dispunând obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu a reclamanților reprezentate de Sindicatul Biroului Teritorial al J T, pentru perioada cât aceștia au avut calitatea de funcționar public, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre se dispune obligarea pârâtelor la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, luându-se act de renunțarea la judecată a cererii pentru reclamanții:, și.
Totodată, instanța dispune obligarea chematei în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția pârâtelor sumele necesare pentru plata drepturilor reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța reține, în esență, următoarele:
În referire la excepții:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Biroul Teritorial din cadrul T, instanța o consideră neîntemeiată întrucât reprezentantul sindicatului a prezentat copia sentinței civile nr. 1431 bis a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în dosarul nr. 2134/2006, din care rezultă că are personalitate juridică.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, instanța o consideră neîntemeiată întrucât, în această cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru ca în prealabil reclamanții să fi urmat o atare procedură.
Pe fondul cauzei, acțiunea sub ambele capete de cerere este întemeiată, urmând a fi admisă în parte ca fondată, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ce privește sporul de fidelitate, acesta se acordă în raport de dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003,
Chiar dacă la nivelul anului 2005 s-a emis nr.OUG 118/2004, prin care s-a suspendat acordarea acestuia, totuși, aceasta nu înseamnă înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate stabilit prin lege organică privind salarizarea polițiștilor.
Cu privire la primele de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, suspendarea acordării acestora pentru anii de referință prin legile succesive ale bugetului de stat înseamnă o limitare nelegală unui drept conferit de o lege organică ce reglementează drepturile ce se cuvin polițiștilor.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, acesta nu poate fi anulat sau suspendat, prin alte acte normative și mai mult decât atât cu caracter retroactiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termen au formulat recurs Inspectoratul de Poliție T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație în esență:
Recurenta Inspectoratul de Poliție al Județuluiînvederează:
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a admis cererea și reclamanților care au renunțat la judecată, fără a ține seamă de voința acestora ce au înțeles a se judeca într-o altă cauză aflată pe rolul instanțelor cu același obiect;
- instanța s-a pronunțat generic în sensul obligării pârâtelor la prima de concediu pentru perioada cât reclamanții au avut calitatea de funcționar public și nu pentru perioada cât au lucrat în cadrul Inspectoratului de Poliție
RecurentaMinisterul Economiei și Finanțelor prin mandatarul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice, învederează:
- în mod greșit instanța de fond a interpretat disp.art.35 din Legea nr.500/2002, apreciind că F poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, alocând astfel prin propria decizie sumele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată;
- nu s-a avut în vedere faptul că, ministerul este depozitarul informației generale asupra veniturilor și în baza acestor informații discută cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative nivelul cheltuielilor proprii acestuia, conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparținând Guvernului și, în ultimă instanță, Parlamentului.
Prin Note de concluzii intimata Sindicatul Biroului Teritorial al Polițiștilor și personalului contractual din cadrul J T, a înțeles a invoca pe cale de excepție tardivitatea recursului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice cu motivația în esență că, cererea de recurs a fost introdusă după 16 zile de la comunicarea sentinței pronunțate de către tribunal, iar pe fond se solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând excepția tardivității, Curtea reține:
În considerația disp.art.137 Cod pr.civilă, conform cu care instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea examinează cu prioritate excepția invocată de intimata Sindicatul Biroului Teritorial al Polițiștilor și personalului contractual din cadrul J
Verificând excepția invocată în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente, în esență:
Modul de calcul al termenului pentru depunerea motivelor de recurs se stabilește în raport cu momentul comunicării hotărârii, potrivit art.20 din Legea nr.554/2004, hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
În speță, se reține că, la dosarul de fond ce conține 118 file nu se regăsește dovada de comunicare a hotărârii recurate în ceea ce o privește pe Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice T, situație de fapt urmare căreia Curtea nu poate proceda la calculul termenului conform dispoziției legale sus-enunțate.
În atare situație, Curtea apreciază că excepția este nefondată și pe cale de consecință urmează a fi respinsă, recursul promovat de chemata în garanție la data de 27.12.2007 apărând ca fiind declarat în termenul prevăzut de art.20 din Legea nr.554/2004, respectiv în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Pe fondul recursuluipromovat de chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea reține în esență că, este nefondat și pe cale de consecință urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Legitimarea procesuală pasivă se raportează la îndeplinirea celui chemat în judecată, în calitate de pârât de a răspunde pretențiilor invocate de către reclamant.
Reclamanții pot solicita plata unor drepturi salariale în contradictoriu cu pârâta care este angajatorul reclamanților.
Reclamanții au calitatea de funcționar public în raporturi de serviciu cu pârâta, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin recurs este nefondată.
Conform disp.art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În acest timp, potrivit art.15 din HG nr.82/2000 toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat.
În consecință, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția pârâtelor a sumelor necesare plăților primelor de concediu este legală.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii în raport cu susținerile chematei în garanție, văzând și disp.art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca nefondat.
În referire larecursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului T,Curtea reține în esență următoarele:
Prevederile art.38 din Codul Muncii, ca și reglementarea generală în materia raporturilor juridice de muncă, dar în special în materia salarizării și a altor drepturi salariale, precum și prevederile din Legea nr.188/1999, stipulează în mod expres și imperativ că "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate absolută".
Acest text trebuie coroborat cu art.53 al.1 din Constituție, care prevede "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege sau numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit".
Restrîngerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
De asemenea, art.41 al.2 din Constituție privind dreptul la muncă și protecție socială consacră ca și drept specific de muncă concediul de odihnă plătit, dar și alte situații specifice stabilite de lege.
Din interpretarea sistematică și logică a acestor texte legale, rezultă că prima de vacanță se cuvine reclamanților, întrucât nici executivul și nici legislativul nu puteau suspenda sau abroga acest drept din perspectiva textelor constituționale menționate.
Potrivit acestor texte constituționale, rezultă în mod indubitabil că, un drept ce derivă dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat, nu poate fi anulat.
Astfel că, dreptul reclamanților la primă de concediu în condițiile art.37 al.2 din OG nr.38/2003, republicată privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003 cu modificările și completările ulterioare, conform cu care: "La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Cu alte cuvinte, sub aspectului legalității fondului cauzei, Curtea reține că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Procedând însă la verificarea susținerilor făcute de recurentă, referitoare la pronunțarea hotărârii și în raport cu persoanele care au înțeles a renunța la judecarea cauzei cu motivația că sunt semnatarele unei acțiuni dintr-un alt dosar aflat pe rolul instanțelor, cu același obiect, Curtea reține că, susținerile recurentei Inspectoratul de Poliție al Județului T sunt legale și temeinice, împrejurare de fapt urmare căreia, Curtea admite recursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului
Astfel, prin cererea depusă la dosarul de fond la data de 18.10.2007 de către, și, persoanele nominalizate au arătat instanței că, solicită a se lua act de împrejurarea că doresc a se judeca în dosar nr-, cauză cu același obiect.
În atare condiții, hotărârea pronunțată de instanța de fond urmează a fi modificată în parte, prin admiterea recursului, conform art.312 al.2 și al.3 Cod pr.civilă, în sensul că, se va înlătura din sentință mențiunea admiterii acțiunii în ceea ce-i privește pe reclamanții, și, care au renunțat la judecată.
Totodată, Curtea dispune menținerea celorlalte dispoziții cuprinse în hotărârea recurată, neexistând motive pentru reformarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității formulării recursului de către chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- BIS, jud. T,invocată deSINDICATUL BIROUL TERITORIAL DIN - T,-, jud.
Respinge recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.1858/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, OV, i, L, G, A, - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.
Admite recursul formulat de recurentul pârât - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T împotriva sentinței civile nr.1858/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Înlătură din sentință mențiunea admiterii acțiunii față de reclamanții, și, care au renunțat la judecată.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:,
Red.dec.jud./04.03.2008
Dact.Sz - 4 ex/04.03.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
