Alte cereri. Sentința 117/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 117
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta EPISCOPIA ORTODOXĂ A BUZĂULUI ȘI, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal - împotriva pârâților COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, Calea, nr.202, Sector 1, cod poștal -, SPITALUL DE PSIHIATRIE, cu sediul în comuna, județ B, cod poștal -, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în comuna, județ B, cod poștal -, cauza fiind venită prin declinare potrivit sentinței nr. 195/21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Acțiunea fiind timbrată cu timbre judiciare de 0,3 lei și 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 06 mai 2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta Episcopia Ortodoxă a Buzăului și a Vr eprezentată de consilier juridic, potrivit împuternicirii de reprezentare juridică nr. 2815/15 din 06 mai 2008, lipsă fiind pârâții Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Spitalul de Psihiatrie, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, având cuvântul pentru reclamantă depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică nr. 2815/15 din 06 mai 2008, timbre judiciare de 0,3 lei, chitanța nr. - din 06 mai 2008 în sumă de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, răspuns la întâmpinările depuse de pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și de Spitalul de Psihiatrie, memoriu tehnic, o schiță de plan, xerocopia adresei nr. 1518/19.05.2003 emisă de Ministerul Sănătății și Familiei - Direcția de Sănătate Publică B, o declarații în xerocopie date de și, autentificate sub nr. 4106/14.12.2005 și respectiv nr. 4107/14.12.2005 la Biroul Notarului Public, "
Totodată, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația reprezentantului reclamantei, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul arată că reclamanta Episcopia Ortodoxă a Buzăului și Vas olicitat restituirea imobilelor preluate abuziv de statul român aparținând respectiv: complex mânăstiresc situat în localitatea județ B, compus din clopotniță și chiliile de la parterul ei, clădirea fostei școli bisericești, cu terenul aferent de 3 ha, din care 2 ha teren și 1 ha cimitirul schitului.
Ulterior după întocmirea expertizei extrajudiciare și acordul Spitalului învederează că reclamanta și-a restrâns acțiunea la restituirea terenului în suprafață de 16.879.
În continuare susține că printr-o interpretare greșită a documentelor prezentate Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare motivat de faptul că Schitul a fost desființat în anul 1864 și imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului excedând Ordonanței 94/2000.
Cu privire la susținerile menționate de pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și de Spitalul de Psihiatrie în întâmpinări, menționează faptul că la data de 11 iulie 1964, Schitul a trecut sub administrația Mănăstirii, moment la care acesta era condus de () din.
Arată că o primă confuzie se face, că prin desființare, imobilele schitului au fost trecute la stat, dar realitatea este că desființarea a însemnat trecerea acestui schit din așezământ închinat unei mânăstiri grecești, în așezământ românesc, administrat de o mănăstire românească, respectiv și căruia i se predă tot inventarul.
Menționează că, în această situație, patrimoniul rămâne tot al Bisericii, dar nu al Bisericii ci al Bisericii Ortodoxe Române și nu al Statului Român, respectiv sub jurisdicția Mânăstirii cu tot inventarul. De altfel, precizează că acest lucru corespunde canoanelor bisericești, dar și art. 74 pct. 2 din Statutul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, republicat și HG53/2008.
Pe lângă acest schit, Romano încă de la 1861, prin reamenajarea băilor sulfuroase pentru tratamentul soldaților patriei și apoi dezvoltat în sanatoriu la 1895, dar fără să se renunțe la funcționarea schitului, se transformă în Spital TBC și trece sub administrația acestuia, călugării fiind strămutați la, rămânând numai un duhovnic pentru instituția care luase ființă.
In anul 1940 în urma cutremurului se consemnează în rapoartele scrise de preotul paroh către episcopul al Buzăului că cea mare nu prezintă stricăciuni, la din cimitir a căzut restul de tencuială de la, aproape toate clădirile au suferit în special sanatoriul foarte mult.
Susține că în baza Decretului nr. 410/1959 multe mânăstiri au fost desființate printre care și Schitul. Conducerea de la acea vreme a făcut adresă Mânăstirii să trimită un reprezentant pentru a prelua cu inventar bisericile, moment în care statul român le confiscă.
Adresa nr. 739/27.07.1959, confirmată de episcopul Romano, anexată la dosar, menționează că reprezintă momentul reținerii ilegale a imobilelor bisericești de către Statul Român.
Susține că în anul 1998 schitul de reînființează de drept în baza. 24/2001.
Cât privește terenul, menționează că V terenului inițial măsura cca. 3 ha plus 1 ha cimitirul cu de vis a vis de spital, în afara incintei spitalului.
În urma acordului de retrocedare a imobilelor solicitate, dat de Spitalul cu adresa nr. 1589/19.05.2003 și expertizei extrajudiciare efectuată la solicitarea Comisiei speciale de retrocedare B, au fost restrânse pretențiile de comun acord cu Spitalul numai la 16.879. teren care include imobilele solicitate de reclamantă.
Cu privire la suprafața de 1 ha cimitir, Primăria comunei a fost de acord a fi retrocedată.
Totodată, arată că în speță nu s-a luat în considerare preluarea de către spital abuziv, imobilele solicitate la retrocedare în prezent sunt nefolosite și sunt foarte deteriorate.
În consecință,solicită, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, desființarea deciziei administrative nr. 1485/1.11.2007, emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, obligarea pârâților să restituie reclamantei pentru Schitul, imobilele preluate abuziv în anul 1959, respectiv clopotniță cu cele 2 chilii de la parterul acesteia, clădirea stareței, fostă școală de cântăreți bisericești, precum și terenul aferent, identificat în suprafață de 16.879. existent în administrarea Spitalului de Psihiatrie - Secția și 1 ha teren ocupat de morminte și de din cimitir în mijloc, teren existent în administrarea Primăriei comunei.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la data de 13.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V în contradictoriu cu pârâții Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Spitalul de Psihiatrie, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei administrative nr. 1485 din 01.11.2007 și obligarea restituirii imobilelor preluate abuziv în anul 1959 de stat, pentru Schitul.
În motivarea acțiunii, s-a învederat faptul că prin cererea de retrocedare la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România sub nr. 3337/25.02.2003, conexată la cererea nr. -/C/19.01.2006, a solicitat în baza OUG nr. 94/2005, restituirea unor imobile bisericești, ce au aparținut din comuna, județul B, fiind atașate la cererea formulată documente din care reiese că acest schit a funcționat de sine stătător (cu personalitate juridică) în cadrul - Buzăului până în anul 1864, când i s-a luat acest drept și a funcționat dependent de, iar în anul 1941 fost transferat în unitate parohială dependent de Episcopia Buzăului.
S-a mai arătat că, în prezent, acest schit funcționează tot de sine stătător, cu personalitate juridică din anul 1998, iar imobilele ce au aparținut acestuia sunt nelocuite și nefolosite.
Având în vedere că în anul 1959 patrimoniul a fost luat abuziv de statul român, contestatoarea precizează că echitabil este ca acest patrimoniu să fie redat cultului religios de la care s-a luat.
În dovedirea contestației s-au depus în xerocopie: cererile de retrocedare, decizia nr. 1485/01.11.2007, adresele nr. 7986/3.12.2007, nr. 1518/19.05.2003, nr. 2056/12.05.2003, nr. 141/10.07.1941, nr. 1164/19.02.1941, nr. 38/16.03.1940, nr. 739/27.07.1959, nr. 8240/17.08.1959, nr. 3450/18.06.2002, nr. 1993/28.04.2000, nr.509/07.02.2003, nr. 2103/22.03.2007, nr. 4700/28.08.1975, nr. 1336/8.04.2004, nr.2234/28.03.2007, nr. 3337/C/05.01.2006, memoriu tehnic, declarații.
Potrivit dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, intimata Comisia Specială de Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate în soluționarea cauzei dedusă judecății, excepție ce a fost invocată și de Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, județul
Prin sentința nr. 195 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția de necompetență materială invocată de intimata Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța aceasta soluție Tribunalul Buzăua reținut că, Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a fost înființată în temeiul art. 2 alin. 1 din OG 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 501/2002, iar potrivit art. 3 alin 7 din OUG 94/2000, deciziile Comisiei Speciale de vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărui rază teritorială se află imobilul solicitat în termen de 30 de zile.
Potrivit art. 10 alin. 1, teza a II-a din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.
De asemenea, potrivit art. 3 pct. 1 din pr.civ. Curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Cauza este înregistrată sub nr. 296/42.2008, la data de 28 martie 2008, pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI. În cauză s-a administrat proba cu acte, părțile depunând la dosar în copie un set de acte respectiv: răspuns formulat de reclamantă la întâmpinările depuse de pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și de Spitalul de Psihiatrie, memoriu tehnic, o schiță de plan, xerocopia adresei nr. 1518/19.05.2003 emisă de Ministerul Sănătății și Familiei - Direcția de Sănătate Publică B, o declarații în xerocopie date de și, autentificate sub nr. 4106/14.12.2005 și respectiv nr. 4107/14.12.2005 la Biroul Notarului Public, " B, decizia nr. 1485/01.11.2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, adresa nr. 790/17.02.2005 emisă de Ministerul Sănătății, scut istoric al instituției emis de Spitalul de.
La data de 10 aprilie 2008, în temeiul art.115 pr. civ. pârâtul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de Episcopia Ortodoxă a Buzăului și a V ca neîntemeiată și menținerea ca întemeiată și legală a Deciziei Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1485/01.11.2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, au fost respinse cererile de retrocedare depuse de către Schitul prin Episcopia Buzăului și V, cu privire la imobilul, complex mănăstiresc, situat în localitatea, județul B, compus din clopotniță și chiliile de la parterul acesteia, clădirea fostei școli bisericești construite de Romano al Buzăului, cu terenul aferent ( 4 ha ), motivându-se că cererile de retrocedare nu se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, nefiind preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989(fila 5, dosar Tribunalul Buzău ).
Se mai arată că Schitul a fost desființat în anul 1864, în timpul domniei lui, ca urmare a aplicării Legii secularizării averilor mănăstirești și în consecință imobilul solicitat la retrocedare nu a fost preluat de una din persoanele juridice prevăzute de art.1 alin.1din Ordonanță. Potrivit art.1 din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, mobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. Alineatul trei al aceluiași articol arată că sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Or, atât din lucrarea intitulată " Mănăstiri din Eparhia Buzăului" cât și din lucrarea " și istorie la Î " rezultă faptul că Schitul a fost desființat în anul 1864, în timpul domniei lui, ca urmare a aplicării Legii secularizării averilor mănăstirești, când Ministerul Cultelor face cunoscut Mănăstirii că acest schit fiind desființat trece sub administrarea sa. au rămas la schitul desființat până la 21 noiembrie 1895când acolo s-a înființat un spital TBC (filele 78-98, dosar Tribunalul Buzău ).
De asemenea, potrivit mai multor adrese emise în anul 1940, cimitirul de, Jud. B, se află în întregime ocupat de morminte, solicitându-se încă 500 mp din terenul statului, care se învecinează cu cimitirul. Se aici rezultă că imobilele solicitate la retrocedare, clădiri și teren aferent, se aflau în proprietatea statului înainte de anul 1945 (filele 70-72, dosar Tribunalul Buzău ).
Faptul că bunurile imobile nu se mai aflau în patrimoniul reclamantelor la data de referință 6 martie 1945 rezultă și din istoric al Spitalului de - Secția, unde se menționează că schitul de călugări a fost desființat de Domnitorul, transformat în școală monahală, iar prin 1900-1907 s-a transformat în spital (fila 109, dosar Tribunalul Buzău ).
În aceste condiții, în mod corect a reținut comisia că imobilele a căror retrocedare se solicită nu pot face obiectul OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, întrucât nu au fost preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ci la o dată anterioară.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 2 alin.6 din OUG nr. 94/2000 și art.18 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta EPISCOPIA ORTODOXĂ A BUZĂULUI ȘI, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal - împotriva pârâților COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, Calea, nr.202, Sector 1, cod poștal -, SPITALUL DE PSIHIATRIE, cu sediul în comuna, județ B, cod poștal -, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în comuna, județ B, cod poștal -.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 mai 2008.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red. DF
Tehnored. CMF
6.ex/ 1.06.2008
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
