Anulare act administrativ . Decizia 644/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 644
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ D împotriva sentintei nr.118 din 07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta pârâta DGFP
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL având cuvântul arată că motivele de recurs vizează un singur aspect din cele care au făcut obiectul deciziei contestate și anume incidența dispozițiilor legale legate de achitiționarea mobilierului în cauză. Din probele administrate la instanța de fond și din concluziile raportului de expertiza rezultă că mobilierul achiziționat poate fi folosit pentru pensiunea ce urmează a fi edificată pe terenul societății și că aceasta activitate se regăsește în obiectul de activitate al intimatei reclamante - cod 5523, astfel că suma de 738 lei la care a fost obligată aceasta prin decizia de impunere, reprezentând TVA, a fost dedusă nelegal.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentintei instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.118/7.02.2008, Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D și a dispus anularea deciziilor nr. 14/2007 și 99/2007, emise de pârâtă, privind obligarea reclamantei la plata sumei de 28448 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare către buget, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că, organul fiscal a constat prin decizia de impunere nr. 99/2007, că reclamanta a dedus nelegal TVA în sumă de 28448 lei, compusă din suma 738 lei TVA la factura -/2006, emisă de -""SRL Târgoviște pentru mobilier dormitor și bucătărie și 27710 lei TVA dedus la factura -/2006, emisă de -""SRL, reprezentând un avans pentru teren și imobil în execuție în comuna în Târgoviște, însă așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, reclamanta era îndreptățită la deducerea TVA de 738 lei aferentă facturii de achiziționare mobilier, având în vedere că în obiectul său de activitate este și codul 5523 și mobilierul se află înregistrat în activul societății în contul 214 și era destinat construcției reprezentând sediul/locuință aflată în curs de execuție.
Se reține prin hotărâre că, reclamanta este îndreptățită la deducerea și a sumei de 27709,76 lei, pentru achitarea contravalorii de 405 mp și avansul execuției cu facturile -/20.09.2006 și -/20.09.2006, aceste operațiuni fiind înregistrate în registrele contabile ale reclamantei și în balanța de verificare a lunii septembrie 2006, ele îndeplinind condițiile de documente justificative ale deducerii TVA potrivit art. 145 din Legea nr. 571/2003 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, ca și cele ale art. 155 alin. 8 din lege, referitoare la elementele de identificare în vederea deducerii TVA-ului, în acest sens fiind și constatările expertizei efectuate în cauză, considerente pentru care instanța a anulat decizia nr. 14/2007 a DGFP D prin care ia fost respinsă reclamantei contestația formulată, cât și decizia de impunere nr. 99/2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP D, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând în esență că în mod greșit instanța de fond, a considerat că în speță nu sunt aplicabile art. 153 alin. 2 codul fiscal, dar între bunurile și serviciile pentru care în relațiile dintre două unități plătitoare de TVA se aplică măsurile simplificate (taxare inversă) se află atât terenurile cât și construcțiile de orice fel sau părți de clădire.
Arată recurenta că organul fiscal în mod corect a aplicat prevederile art. 11 din Legea 571/2003, deoarece mobilierul achiziționat era specific dotărilor unei locuințe familiale și nici de cum nu este specific dotării unui sediu de firmă, astfel că nu erau îndeplinite prevederile art. 145 alin. 3 din codul fiscal.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor de recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Primul motiv de recurs, referitor la aplicarea măsurii simplificate (taxare inversă), nu este fondat.
Intimata -" SRL " avea obligația să plătească TVA aferent avansului acordat și să solicite la rambursare de la bugetul statului cu decontul TVA nr. 2899/12.10.2006 depus la Circumscripția Fiscală, constructorul -""SRL, a consemnat în baza facturii prin care a colectat TVA, obligația la plată către bugetul statului prin decontul TVA depus la 20.10.2006 sub nr. 48557 la Târgoviște, astfel încât TVA aferentă avansului facturat în sumă de 27710 lei, a fost plătită, iar acest a achitat-o la bugetul de stat ca urmare a evidențierii obligației de plată prin decontul TVA mai sus menționat, astfel încât sub acest aspect bugetul de stat nu a fost păgubit, așa cum rezultă și din raportul de expertiză.
În ce privește critica adusă sentinței de recurentă că mobilierul achiziționat este specific dotărilor unei locuințe familiale și nici de cum unui sediu de firmă, critica nu este fondată.
pentru bucătărie și dormitor, achiziționat la data de 22.09.2006, cu factura nr. -, în sumă de 4626 lei, a fost procurat în scopul utilizării spațiului ce urma a fi dat în folosință cu destinația cazare, pentru pensiunea ce se edifica pe teren, așa cum este prevăzut în contractul de execuție a construcției, astfel încât corect intimata a dedus suma de 738 de lei cu titlu de TVA, pentru mobilierul achiziționat și de asemenea corect a dedus TVA în sumă de 27709,76 lei pentru contravaloarea terenului de 405 mp și a avansului de execuție lucrări, aceste operațiuni fiind evidențiate în registrele contabile ale intimatei și în balanța de verificare a lunii septembrie 2006, ele îndeplinind condiția de documente justificative ale deducerii de TVA, potrivit art. 145 din Legea 571/2003 și normelor metodologice de aplicare a acesteia, ca și ale art. 155 alin. 8 din lege, referitoare la elementele de identificare în vederea deducerii TVA-ului.
Pentru aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 civ. va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Județul D, împotriva sentinței nr. 118 din 07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu
cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în com., sat, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red. EC/08.05.2008
Tehnored. DL
2 ex.
f- Tribunal
-, -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
